Dans tribal pe mormântul de aur – Ion MARIN
Tinerii, mulți încă adolescenți, scoși din case până târziu în noapte de cântecul de sirenă al twitter-ului, își clamează bucuria de a fi de altă părere, de a respinge și ironiza soluțiile și variantele guvernanților și opozanților la un loc, ei fiind doar copii ai naturii și ai libertății de a trage guristele televiziunilor de păr și a le tăia cablurile camerelor de malaxat la nesfârșit imaginea protestului fără de sfârșit, ce aduce de acum cu un soi de incantație voodoo. E tot ce a mai rămas de făcut și de înțeles din această poveste ciudată ce amestecă planurile și argumentele într-un melanj surrealist, de la convingerea lui Funar că masca lui Tutankamon este turnată din aurul unic în lume, furat de sub nasul dacilor, până la convingerea nu știu cărui artist al politicii că muntele va fi dizolvat într-o mare de cianură și dat sugarilor cu biberonul, ca să altereze snaga nației pentru următoarele mii de milenii.
O dezbatere serioasă nici că se va mai putea închipui după ce primii doi lideri ai momentului s-au luat de gâlci ca doi șnapani ce nu s-au înțeles la furat și se denunță în fața privitorilor uluiți, ce-i cred pe cuvânt abia când se învinovățesc reciproc. Se zice că acolo în adâncuri, unde romanii, prin învinșii lor, dacii, scoteau aurul cu ciocanul și dăltița, fasonând zeci de kilometri de galerii, au mai rămas sute de tone, ascunse ca într-un sarcofag, pe care în disperarea sărăciei noastre am vrea să-l mai știm păstrat, în siguranță mai mare decât în tezaurul băncilor, ce de mult nu ne mai aparțin. Poate că invocațiile și incantațiile, cum ar spune un alt garant al haosului nostru politic și economic, pe care acești tineri ce se adună pe bulevardul Elisabeta, sub clar de lună, le debitează la nesfârșit, sunt tot ce a mai rămas de arătat contemporanilor noștri, ce nu înțeleg nimic din alchimia inversă a neantizării muntelui de metal prețios. Un dans tribal pe mormântul de aur.