De veghe în lanul cu sonde şi balize – George LUCIAN

Mare surpriză mare pentru mulţi din cetăţenii patriei în clipa în care au pogorât spre domeniile personale ca să vadă holdele cum se înalţă semeţe către cer. Nu mică le fu acestora mirarea când, la fel de falnice, printre spicele de grâu, orz, secară, ori printre rândurile de păpuşoaie sau te miri ce alte leguminoase or fi cultivat domniile lor, au răsărit ditamai sondele marilor căutători de gaze sau, ca în cazul de la Cluj, nişte mici balize de orientare a avioanelor către noua pistă a aeroportului.

Dincolo de şocul de vreo 4-5 grade pe scara Richter resimţit de proprietarii terenurilor, rămâne gustul amar al modului cum aleşii neamului, diriguitorii micilor comunităţi au ales să trateze Constituţia ţării, inviolabilitatea proprietăţii private întru rezolvarea anumitor „obligaţii” către cei vin şi „investesc” în zonă. Constatăm pe zi ce trece că tot ceea ce scrie negru pe alb în catastife nu mai reprezintă realitatea şi că, dacă ai lovele în portofele, poţi să îţi faci de cap.

România tinde să se transforme dintr-un stat democrat într-unul al mafiei, al lumii care învârte în subteran sume ameţitoare la care simplii oamenii nici muncind 10 generaţii simultan nu pot să aspire a ajunge vreodată, în contrast vădit cu realitatea cenuşie a economiei reale. Avem sentimentul că trăim într-un stat în care populaţia este voit lăsată să trăiască în sărăcie pentru ca, apoi, venind un pârlit de investitor de mâna a cinşpea din afară cică pentru a ajuta naţia să fie privit ca pe un adevărat Mântuitor.

Sincer, nu ştiu dacă m-am făcut înţeles de către domniile voastre, însă la fel de neînţelese sunt şi atitudinile celor care una au promis în campaniile mincinoase electorale şi alta fac după ce au ajuns sus. La fel de ciudate sunt şi trecerile cu vederea peste voinţa poporului a dorinţelor acestuia de a merge înspre bine şi un viitor cât mai luminos. La fel de cum total de neînţeleasă e şi reacţia naţiei electorale care, deşi extrem de nemulţumită, merge cu drag la vot şi tot ălora pe care îi înjură cu spor le acordă votul.

Astfel se explică indiferenţa nesimţită a politicianului român, reacţia lui zeflemitoare ultra-miştocară, ori miserupistă. Atât timp cât ştie că oricum va fi votat chiar dacă le violează proprietatea, chit că le măreşte dările către bugetul din care el îşi trage prin diverse contracte sume generoase pentru propria bunăstare.

Românului nu îi mai rămâne decât să stea de şase pe pirostrii pitit printre rândurile de păpuşoaie şi să aştepte precum Don Quixote măreaţa clipă a luptei. Cu cine? Habar nu are nici el!

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.