Dedicația lui Mihai Beniuc pentru cenzorii umorului

,,În zadar vă zbateți și asudă/Fruntea voastră, galbenă ca ceara,/Nu puteți, degeaba-i orice trudă,/Să legați în lanțuri primăvara’’.

Aceste versuri mi-au venit în minte după ce am citit acidul comentariu al confratelui și prietenului Dan Constantin despre încrâncenatele anchete pe care vor să le impună Dorina Rusu și Iulian Bulai pentru a sancționa Televiziunea Publică în urma difuzării programului de Revelion.

Poezia se numește ,,Cântec de primăvară’’ și a fost scrisă de Mihai Beniuc în 1939, la un an după ce regele Carol al II-a a instaurat dictatura în România.

 Devoalând adevăratele scopuri ale celor doi auto-proclamați monitori de bune moravuri politico-ideologice, Dan Constantin menționează o  întâmplare pe care venerabilul gazetar Ion Bucheru o evocă în cartea sa ,,Un om sub veacuri. Mărturii din două secole, două orânduiri și o neorânduială’’, apărută anul trecut la Editura SemnE. După ce a vizionat momentele vesele pe care Toma Caragiu le-a interpretat în programul Revelionul 1972 al televiziunii, conducătorul partidului unic l-a invitat, pe 1 ianuarie, la masă pe marele actor împreună cu soția.

Ocazie cu care Nicolae Ceaușescu i-a spus lui Toma Caragiu: ,,Poporul asta harnic are nevoie de bucurie; să i-o dăm!’’, iar, la plecare, i-a urat ,,noi succese’’. ,,Ei, ce zici?’’ l-a întrebat Toma Caragiu pe Ion Bucheru, la acea vreme unul dintre vicepreședinții televiziunii. Ce a zis Ion Bucheru puteți afla în volumul 2, la paginile 34-35 și îi veți da dreptate lui Dan Constantin pentru că a amintit întâmplarea.

Așa cum fac și eu, cu precizarea că Revelionul 1972 marca sfârșitul unui an nefericit pentru destinele culturii si ale societății românești. Anul 1971, în care, după vizita în China, în Coreea de Nord și în Vietnamul de Nord, Nicolae Ceaușescu a dictat funestele ,,Teze din iulie’’, care au însemnat finalul perioadei de relativă, dar reală, deschidere politică și ideologică din deceniul precedent.

Dar, nu numai pentru că în acest an se împlinesc cinci decenii de la drastica schimbare de macaz am adăugat mențiunea, cât, mai ales, o anumită similitudine de situații. Mă refer la tot mai desele și tot mai îngrijorătoarele semnale că niște neo-politruci de rit sorosist, precum Dorina Rusu sau Iulian Bulai, în spatele cărora  se aliniază și alți inchizitori de duzină, pregătesc terenul pentru o nouă revoluție culturală. Desigur, în ediție 2021, cu toate ingredientele ideologice de rigoare.

O neo-revoluție culturală care preia tiparul proletcultismului lui Lenin, adus la culmile paroxismului și ale intoleranței de Mao și revoluția sa culturală. Model în care există subiecte tabu și cenzură politică, așa cum există și un cult al personalității liderului maxim. Cult al personalității care vedem că, pas cu pas, își are obiectul muncii întruchipat în chiriașul din Dealul Cotrocenilor. Pe care nu ai voie să îl atingi fie și doar cu o nevinovată  secvență umoristică difuzată de Televiziunea Națională în programul de Revelion.

Rezultă de aici un adevăr pe care ideologii patului lui Procust numit corectitudinea politico-ideologică- aplicat, deocamdată, Televiziunii Publice, dar, vorba aceea: nu aduce anul ce aduce ceasul!- îl ascund sub faldurile unei retorici perfide și anume că singurii cărora le  este permis să facă glume nesărate și veninoase, grotești de cele mai multe ori, sunt numai lucrătorii politici (traducerea termenului din lexicul propagandei sovietice: politruk) aflați în slujba pseudo-președintelui Klaus Iohannis și adepților săi.

Așadar, nu ne va mai fi permis să glumim decât pe seama PSD-ului, având, totodată, înalta îndatorire civică de a înfiera rămășițele ,,ciumei roșii’’. Ordin pe unitate, valabil chiar dacă înverșunații cenzori cu sens unic știu că sintagma este preluată din propaganda hitleristă.

Fapt îmbucurător, intoleranța Dorinei Rusu, a lui Iulian Bulai et comp, nu reușit să îi intimideze pe adevărații istorici ai clipei. Dimpotrivă, mulți gazetari de prestigiu le-au dat replici severe și bine meritate.

Replici pe care le susțin fără rezerve și la voi susține ori de cât ori voi considera că este de datoria mea să o fac. Așa încât, revenind la întrebarea: ,,Ei, ce zici?’’, pe care Toma Caragiu i-a pus-o lui Ion Bucheru, vă pun, la rândul meu, următoarea  întrebare: Ei, ce ziceți, este numai o chestiune de memorie involuntară dacă, gândindu-mă la accesele/excesele punitive ale Dorinei Rusu și ale lui Iulian Bulai et comp, mi-au venit în minte versurile lui Mihai Beniuc: ,,Nu puteți, degeaba-i orice trudă,/Să legați în lanțuri primăvara’’? 

                                                                Șerban  CIONOFF

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.