Despre cum presa centrală nu vede alianţa de afaceri UDREA – PONTA
Daniel Befu este jurnalist de investigații de șapte ani. A fost reporter la Gândul și România Liberă, iar în prezent este parte din echipa de jurnaliști independenți Rise Project. El a descoperit cum oameni politici, ca fostul primar Sectorului 6, Cristian Poteraș și fostul ministru al Agriculturii, Stelian Fuia, s-au îmbogățit din banii statului. Daniel s-a dat pe sms un om de afaceri din Emirate și a prins în capcană peste o sută dintre aleșii neamului, dornici să facă afaceri cu businessman-ul fictiv, deși legea interzice asta. Anul trecut a arătat cum Adrian Năstase justifica în declarația de avere sute de mii de euro prin vânzarea ouălor de la Cornu, deși ferma avea lacătul pus de ani buni. VICE a publicat ultima sa investigație săptămâna trecută, în contextul în care majoritatea mass-media se făcea că plouă. Mai jos un text despre cenzura presei.
În primele 24 de ore de când am publicat investigația Victor Ponta, avocatul familiei Udrea-Cocoș pe site-ul independent Rise Project, marile mass-media, ziarele Adevărul, Gândul, EVZ, România Liberă, Jurnalul Național, site-urile RTV, DIGI 24 și agențiile de știri Mediafax și Agerpres n-au preluat-o. Puținele entități media curajoase care au au făcut asta, au ascuns-o printre alte știri, în loc să-i dea un loc vizibil, proporțional cu gradul de exclusivitate al informației și cu relevanța ei pentru interesul public.
Ancheta Rise Project arăta că Udrea și Ponta sunt într-un conflict moral de interese. Spun asta pentru că scopul partidelor politice este să ajungă la putere, ca să controleze resursele economice ale țării și să le direcționeze către membrii lor (prin contracte cu statul, privatizări etc). Când puterea are opoziție reală, faptele de corupție, tentativele de furt din banul public și de control al justiției sunt scoase la iveală de oponenții politici. Dar dacă sunt de fapt prieteni și parteneri de afaceri în timpul liber, e de bun simț să concluzionezi că, opoziția pe care și-o fac, e mult vlăguită.
Oficial, Elena Udrea și Victor Ponta sunt inamici politici. Neoficial însă, amândoi și-au tras cândva sevele financiare din punguța lui Cocoș.
În perioada în care firmele prosperau, Udrea își etala hainele de lux în valoare de mii de euro bucata. Am întrebat-o odată de unde își permite ținute atât de scumpe. Mi-a spus: „Am parte de un soț generos, care e om de afaceri”.
Ponta, în calitate de avocat, i-a redactat lui Cocoș, până mai ieri soțul Elenei, actele mai multor firme, pe când era șeful Tineretului Social Democrat. Unele au fost implicate în contracte bănoase pe seama sistemului sanitar – autoritățile trimiteau românii la analize medicale la firmele clanului Cocoș. Altele acordau până în 2004 dreptul de plecare la muncă în Israel și în Spania, numai dacă plăteai „taxa Cocoș” pentru a obține „parafa Cocoș”.
Ponta știa (sau ar fi trebuit să știe) cât de controversate erau firmele pentru care a prestat. Chiar în perioada serviciilor sale private pentru familia Udrea-Cocoș (2005-2006) izbucniseră scandaluri de presă în care numele acestor companii erau vehiculate. Atunci, Ponta era parlamentar. Firmele lui Cocoș erau acuzate public pentru fapte de corupție comise sub protecția guvernului Năstase. Adică, același guvern în care Victor Ponta dirija Corpul de Control.
Premierul are cunoștință de câteva luni și despre subiectele celor șapte investigații pe care le scriu despre el dar, deși i-am cerut de nenumărate ori un punct de vedere, a refuzat să răspundă. A ales tăcerea, probabil o tactică de comunicare prin care să se apere de consecințele întrebărilor sensibile.
Efectul tăcerii personajului principal al unei investigații de presă este mereu minimizarea impactului anchetei.
Continuarea articolului AICI