Despre viața plantelor și sănătatea oamenilor (II): Dr. ing. ȘTEFAN MANEA, director general al SC Hofigal SA, în dialog cu Ion Marin
Am hotărât cu ceva vreme în urmă, împreună cu dl.Ștefan Manea, directorul general și fondatorul renumitei ”uzine de sănătate” pe nume Hofigal să adunăm convorbirile noastre într-o carte dedicată vieții plantelor și sănătății oamenilor, adică exact tema de cercetare fără de sfârșit, căreia i-a dedicat întreaga sa viață extraordinară. Această carte va cuprinde întâmplări ce vin din copilăria sa din satul oltenesc Goicea, ce a dat țării atâtea personalități de excepție, împletite cu gândurile și realizările de excepție ale cercetătorului și managerului Ștefan Manea, nume de referință în chimia și biochimia românească și, mai ales, în medicina naturală. În acest număr al ziarului nostru, continuăm publicarea unor fragmente ale dialogului nostru.
IM: Avem multe de vorbit până ajungem în anul 1990. Vă propun să facem o paranteză și să ajungem în acest an. Numele dvs. se confundă cu Hofigal. Poate că venim cu un alt prilej să spunem ce s-a întâmplat și cum a trebuit să ajungeți aici, dar astăzi aș vrea să începem cu această bornă, cu acest nume de referință pentru sănătatea oamenilor, nu numai din această țară. Așadar, de ce Hofigal și cum a început?
SM: Începând cu 1990, imediat, m-a preocupat această idee de valorificare a plantelor medicinale și a plantelor aromate, în mod deosebit. La acea vreme, mă convinsesem de utilitatea plantelor, de necesitatea utilizării lor și prin faptul că intrasem în structura, în compoziția lor, începând cu plantele aromate, uleiurile volatile, astfel că îmi dădeam seama, la nivelul științific al vremii, al cercetărilor, că în unele plante găsim posibilitatea unor rezolvări privind sănătatea noastră.
Am citit atunci o carte care se numea Alternative naturale ale aspirinei în care autorul respectiv făcuse o prezentare impresionantă unei plante care se cheamă ghimbir și m-a impresionat când am văzut o analiză prin care planta aceasta conține 482 de componente care funcționează între ele pe zone și perioade, sinergic, dându-i proprietăți diferite. Studiul ăsta clinic, care a durat peste 12 ani, mi-a arătat complexitatea acestui domeniu și atunci m-am hotărât să mă ocup de aceste probleme și datorită faptului că în România avem un pământ cu totul deosebit, cu o compoziție deosebită, precum și datorită faptului că apăruseră deja cercetări pe plan mondial și se vorbea despre enzime, despre sisteme enzimatice de micro și macro elemente. Repet, știam mult despre pământul nostru pe care ne aflăm, știam că e unul deosebit și pe care nu-l au multe țări în lume, ca să nu zic chiar nici una din Europa. De aceea mă preocupa că pe acest pământ cresc niște plante, călcăm pe ele, trecem printre ele și pe unele le smulgem ca pe buruieni și le aruncăm. Atunci am vrut să găsesc o formă, și m-am chinuit o perioadă de timp, ce nume să îi dau eu la această întreprindere care să reprezinte acest ansamblu de probleme de care s-ar ocupa. Și cu acea ocazie mi-am dat seama că era vorba de produse care unele dintre ele acționează, unele dintre ele sunt în cantități extrem de mici, produse care sunt homeopate, altele erau în cantități mai mari care ieșeau din homeopatie sau erau la limită. Prin urmare, plecând de la ideea cum să se numească această firmă, am găsit acest amestec de homeopatie și am luat Ho, apoi fitoterapie, adică domeniile fito, de unde am luat Fi, și formele de abordare și condiționare, forme galenice, denumirea științifică a medicamentelor naturale de pe vremuri, forme de prelucrare, tabletă, fiolă, tot ce se poate prelucra într-o formă sau alta, de unde am luat Gal.
Așa am ajuns la denumirea de HOFIGAL. Mi-a fost greu până am găsit denumirea și m-am apucat de primele plante, pentru că la vremea respectivă mi se spunea că sunt puțintel nebun, dacă nu chiar țicnit, să-mi închipui că eu voi putea vreodată să scot produse din plante cu care să ies la concurență cu marile firme ale lumii pe piață, să aibă cineva încredere în ceea ce fac eu și să se trateze cu produse făcute de mine. Părea aberant, aveam și prieteni, chiar medici, care mi-au spus, m-au rugat, mai mulți colegi de-ai mei: ”te rog să te apuci de altceva, nu te apuca de plante, fiindcă n-o să ai nici o izbândă în fața marilor firme și concerne, cine o să ia un produs Hofigal și să-și închipuie că face minuni cu el?”
Încăpățânarea pe care am avut-o din acest punct de vedere m-a ținut pe linia ideii de a porni și atunci am luat hotărârea că voi începe prima dată cu niște extracte de plante, dar cu care nu voi ieși în piață, ci le voi da la terți, celor care au un nume. Pe vremea respectivă, în România, plantele erau prelucrate și scoteau produse: Biofarm, adică fabrica pe care o condusesem, Antibiotice Iași, care avea o secție de plante și Terapia Cluj. M-am hotărât să fac semifabricate pentru produsele lor, să le scoată ei pe piață.
Primul a fost extractul de anghinare pentru că Biofarm cu o tehnologie, care era a mea, producea anghirolul, similar al produsului franțuzesc chofitol, dar extractul le era net superior. Biofarm făcea anghirol de aproape 5 ani, prinsese pe piață, a reușit să intre pe piața rusească și atunci m-am oferit să fac acest produs, extractul de anghinare, la un preț pe jumătate. Conducerea Biofarm de la acea vreme a fost sceptică: cum de pot eu să-mi permit să-l dau la preț pe jumătate? Eu, între timp, exprimentasem o extracție pe care o folosesc și astăzi, și pe care n-o s-o găsiți la nimeni, și anume extracția vibratorie, care scurtează timpul de extracție dintr-o plantă a principiilor active de la 72-80 de ore la 4-6 ore și crește randamentul până aproape de dublu, de la 40-42 la 78-92. Scoțând acest produs, de o calitate mult mai bună decât îl aveau ei, l-au luat, dar după un an de zile, Biofarm s-a vândut la o firmă străină, care și-a pus problema cum de îmi permit eu să dau la un preț așa de jos, cunoscând că produsul în Franța este mult mai scump. Aveau și relații, se informaseră, au luat produsul, mi l-au analizat și în Franța și în Germania și vedeau că este chiar mai bun, deși mult mai ieftin. La început, mă acuzau de o eventuală contrafacere, pentru că produsul era verificat foarte ușor, se verifica în mod deosebit la acest produs acidul clorogenic și acidul cinaric și respectiv în exprimarea totală în cinarină. Această verificare a lor le-a dat foarte mult de gândit, până le-am spus: ”Eu am un brevet pe care nu-l scriu, nu-l public niciodată, pentru că dacă îl public, îl veți avea și voi.”
IM: Dar dumneavoastră aveați deja niște laboratoare, precum și experiența de director la Biofarm. Când se întâmpla acest lucru, în ce an?
SM: În 1990, martie, deci imediat după revoluție, la două luni după ce am înregistrat firma. În laboratoarele mele, aveam niște parametri sumari de control, analiză de fond nu puteam face fiindcă nu aveam aparatura necesară și făceam la terți, pe bază de plată. Pe urmă am convenit cu cumpărătorul să-și facă singur analizele și să mă verifice ca atare. Atunci a fost primul mare câștig pe care l-am realizat, pentru că n-am mai plătit terțul, buletinul de analiză îl lua direct beneficiarul, dar era surprins întotdeauna de calitate. Ca să nu am discuții cu el, față de minim de concentrație de 1,1 la sută total polifenoli cât specificam că este, beneficiarul era foarte surprins, chiar foarte speriat, când găsea 2,5-2,8! Pe plan mondial nu exista așa ceva și atunci au început să mă verifice care îmi sunt aceste ”șmecherii” ale mele, și au început să dea produsul la analiză în Germania, în Franța și au văzut că nu e nici o șmecherie, că totul e foarte corect. Sigur că îi interesa foarte mult cum lucrez eu, tehnologia mea, ori, la vremea respectivă aveam 3 salariați, unul dintre ei era fiica mea, care deși era inginer constructor, făcea extracții de plante, și erau câteva faze pe care nu le făceam decât ori eu, ori ea, altcineva nu. Adică faza când făceam extracția pulsatorie care se conducea într-un anumit mod. Văzând treaba asta și având contracte externe foarte mari, beneficiarii mei au fost foarte interesați de produse și au cerut să le dau în cantități foarte mari. A fost norocul meu. În primul an, am pus 6 hectare de anghinare pe care o recoltam exact când trebuia, pe bază de buletin de analiză, făceam extracția respectivă, făceam produsul și îl livram, iar ei aveau un export de care erau foarte încântați.
După 2 ani de zile de la exportul lor, am făcut și eu primul anghirol pe numele Hofigal, anghirolul fiind și brevetul meu personal.
IM: Vă întreb, că rimează cu anghirol, dacă ați făcut și primul milion atunci?
SM: N-aș putea spune chiar primul milion.
IM: Dar atunci ați debutat afacerea în stil mare?
SM: Da, atunci am debutat afacerea în stil mare și, ce să vă spun!
IM: Ați trecut de la o afacere de familie la una industrială…
SM: Ba mai mult, această afacere industrială se desfășura în condițiile anului 1991 când chiar președintele țării, dl.Iliescu, spunea despre afacerile de familie și despre modul în care se făcea industrie particulară pe vremea aia că nu înseamnă decât ”ia cârnatul, na cârnatul” care însemna că lua carnea de la abator, o făcea mici și o vindea nevastă-sa în întreprinderea familială. Era maxima tehnologică. Dl Iliescu mi-a făcut o vizită și a văzut fabrica unde produc aceste substanțe, și a rămas impresionat, pentru că luasem numai utilaje vechi din alte fabrici, Antibiotice Iași, Biofarm, pe care le aruncaseră la fier vechi și așa am reușit să fac această instalație performantă. Când am ieșit eu cu produsul, nu prea am avut succes cu el în piață, fiindcă eram la concurență cu Biofarm, dar eu nu făceam ceea ce făceau ei, întrucât ei îl diluau, ca să scoată cantitate mai mare. Eu îl foloseam integral și omul, cumpărătorul, imediat a simțit că produsul care era făcut de mine, care acum se numește Mag-Anghinar era mult mai bun. Am să vă spun de ce nu se numește Anghirol, cum se numea, era o chestiune de brand.
Produsul ca atare era net superior și oamenii au simțit acest lucru, pentru că cel puțin problemele hepatice căpătau altă întorsătură pozitivă, iar pentru cei care aveau probleme digestive, pentru care era recomandat, era și un neutralizant foarte bun. Și mai era ceva foarte important: tehnologia pe care o foloseam nu depășea niciodată 40 de grade și nu distrugea enzimele din plantă, astfel că păstram, în mod deosebit, amilaza care se găsește în frunza de anghinare și care pentru oameni înseamnă de foarte multe ori o deficiență, care înseamnă balonarea, datul gazelor afară.etc. Ori cu produsul meu, imediat aceste beneficii se simțeau, astfel că oamenii îl preferau. În momentul când au simțit asta, cei de la concurență, m-au dat în judecată că n-am dreptul să folosesc numele de Anghirol la un produs pe care ei l-au cumpărat odată cu fabrica Biofarm, spunând că este al lor, cu tot ce are, active și pasive, deci inclusiv know-how-urile, iar instanța le-a dat câștig de cauză. Nu mi-au cerut despăgubiri, într-adevăr, așa erau făcute toate contractele de vânzare, pe atunci, nu s-a vândut niciodată partea de intelect sub aspectul despăgubirilor, la nici o fabrică, nu numai la Biofarm.
IM: Dar anghirolul era fabricat pe vremea cât ați fost director.Era produsul dvs personal.
SM: Era brevetul meu personal, dar degeaba, mai era încă o autoare, eram doi pe brevet, asta n-a contat, a contat că Biofarmul a fost cumpărat. Atunci, eu între timp, făcusem niște cercetări, pe care încă nu le aplicasem, și m-au forțat într-un mod să gândesc, și anume, acidul clorogenic, acidul cofeic, acidul cinaric și acizii cinarinici, unii dintre ei nu erau stabili în timp mai mult de un an de zile, și atunci mi-a venit ideea să-i transform în săruri de magneziu, și așa s-au tranformat în produse stabile de lungă durată. Atunci când m-a forțat să-mi schimb numele produsului mi-a venit ideea asta. Am băgat magneziu sub forma acizilor cinarici și i-am zis Mag-Anghinar în loc de Anghirol.
IM: Să facem o precizare importantă. Biofarm, și înainte și după vânzare, produce medicamente. Dumneavoastră produceți suplimente alimentare. Deci a fost o deosebire și în clasa de produse.
SM: La început, Anghirolul a fost produs și la mine ca medicament pentru că era permis, nu eram slugile credincioase de astăzi ale comunității europene care ne spun: ”să nu mai faceți medicamente din plante, din plante nu se fac medicamente”. Așa spun cei de la Comunitatea Europeană: că nu trebuie să spui despre un medicament că e obținut din plante.
IM: Nu eram în Comunitate atunci.
SM: Nu eram, dar ascultam, totuși, ca să intrăm. Foarte credincioși ca să ne pregătim. Era o influență puternică asupra noastră în 1991-1992.
IM: Deci, practic, de când nu ați mai avut voie să produceți sub denumirea de medicament?
SM: Din 1996. De atunci s-a trecut la noua denumire, produsele au rămas aceleași, am mai avut și alte produse medicament și le-am transformat în suplimente alimentare. Numai denumirea, altceva nimic. Dacă mâine se ia hotărârea în Comunitatea Europeană să fie comune normele pentru suplimente și medicamente, eu sunt în regulă chiar în momentul de față. Adică sunt oricând gata să vină oricine să controleze, să vadă că sunt la nivelul cel mai înalt european privind normele de medicament și suplimente alimentare. Pentru că le spunem noi suplimente alimentare, dar ele nu sunt, sunt produse care tratează sănătatea și nu-mi permit să fie altfel decât medicamentul.
-va urma-