Dezastrele, sărăcia și abuzurile din spatele deliciului ciocolatei
Despăduriri masive… dezastre ecologice… copii la muncă grea… Acesta este tabloul sinistru din spatele deliciilor pe care ciocolata le oferă occidentalilor, la prețuri foarte mici.
Europa este cel mai mare importator de cacao din lume, cu un procent de 60% din consumul global. Pe de altă parte, aspecte extrem de importante, cum sunt sustenabilitatea, bunele practici comerciale, lanțurile de aprovizionare și directivele referitoare la conținutul ciocolatei au fost ignorate decenii la rând.
Recentul Acord Verde (Green Deal) pe care îl are în vedere Uniunea Europeană are ambiții mari (și) pe acest segment.
„Avem cu adevărat o mare responsabilitate să ne asigurăm că fermierii sunt plătiți corect și că pot produce cacao în condiții sustenabile, astfel încât și generațiile viitoare să poată beneficia de acest produs”, explică Julia Christian, reprezentant al ONG-ului de mediu FERN.
Dar care sunt datele cutremurătoare care au făcut din cacao o preocupare la cel mai înalt nivel în Europa?
Cultivată în ferme de mici dimensiuni, cacaua, care se transformă într-o multitudine de produse, implică nenumărați intermediari, ceea ce îi obligă pe cultivatori să încerce o mărire disproporționată a producției, astfel încât să facă față pieței.
„Oamenii recurg la despăduriri din pricina sărăciei, pentru că de mule ori, boabele de cacao sunt singurul lucru pe care îl produc și au nevoie de mai mult teren pentru a cultiva mai multă cacao”, detaliază Christian.
Acești fermieri câștigă în multe cazuri sub linia sărăciei calculată de ONU – 1,90 de dolari pe zi – și în foarte multe cazuri nu dețin terenul pe care îl cultivă, astfel încât nu au posibilitatea de a investi pentru modernizare.
Un aspect agravant al acestui tablou este prezența la muncă grea a copiilor, cei mici trudind de regulă mult peste orele înserării.
„Există o linie foarte fină de demarcație între ceea ce este văzut ca muncă a copiilor și conceptul de ajutor oferit familiei care deține o fermă, ceea ce este o continuă preocupare pentru membrii noștri”, arată Maria Suman-Negut, director pentru Sustenabilitate al Asociației Europene pentru Cacao.
Unii dintre acești copii nici nu au certificate de naștere, iar accesul la educație este aproape imposibil, în condițiile în care fermele unde muncesc din greu se află la kilometri distanță de localitățile unde există școli.
Potrivit specialiștilor din organizațiile non-guvernamentale, apetitul europenilor pentru ciocolată generează una dintre cele mai rapide rate de despădurire din lume. În state ca Ghana și Coasta de fildeș, cacaua reprezintă o industrie enormă, care asigură un minim de existență pentru șase milioane de fermieri și implică alte 50 de milioane de lucrători în activități conexe.
Lipsa legilor clare referitoare la terenuri și aplicarea deficitară a normelor existente lasă loc liber abuzurilor, ilegalităților și dispariției pădurilor care trebuie să facă loc plăcerii europenilor de a-și crea fântâni de ciocolată și alte statui în mărime naturală din produsul care are în spate un cost uman și ecologic atât de mare.
„Procesul prin care se obține cacaua va face în scurt timp cacaua să poată fi tot mai greu de obținut, din simplul motiv că dispariția pădurilor nu permite producerea de cacao”, argumentează Christian.
În ultima perioadă, Uniunea Europeană a introdus printre priorități reglementarea și observarea procesului, la apelul unor mari producători de ciocolată care au realizat că profitul ar putea, într-un orizont de timp nu prea îndepărtat, să nu mai existe deloc dacă delicioasa bază a ciocolatei de fiecare zi pur și simplu nu va mai putea fi produsă.
Ca în cazul altor inițiative de mediu, există locuri în care proiectele de sustenabilitate au avut ecou și urmări (în Ghana au scăzut despăduririle la jumătate), în timp ce în alte locuri, atacul asupra mediului înconjurător s-a amplificat.
Roxana Istudor