Divorţul amiabil
Mariajul dintre social-democraţi şi liberali a luat sfârşit după doar vreo doi ani de convieţuire. Cu toate deosebirile dintre parteneri – ea, fată scăpătată, dar de familie bună, cu educaţie aleasă, el – băiat din popor, dornic să prospere şi să ajungă în fruntea mesei – evenimentul s-a bucurat de susţinerea unui mare număr de nuntaşi naivi care au dăruit masa cu ce-au avut, punându-şi speranţele în dorinţa celor doi de a ieşi din lipsurile opoziţiei şi de a prospera.
Şi chiar s-a părut că au plecat pe drumul cel bun. Doar că, cu timpul, diferenţele de cultură, educaţie şi apucături au început să iasă tot mai mult la iveală. Desele escapade extraconjugale ale mirelui şi cercul său dubios de amici au pus-o tot mai mult pe gânduri pe mireasă şi i-au modificat comportamentul, făcând din partenera duioasă şi grijulie de la început, o persoană cârtitoare şi arţăgoasă, având veşnic ceva de reproşat.
Atmosfera din căminul conjugal a devenit tot mai insuportabilă pentru ambii, ajungându-se în cele din urmă la ruptura pe care mirele, de ochii lumii, a încercat să o evite până în ultimul moment, lovindu-se însă de hotărârea de nestrămutat a ei. Mai bine săracă, dar liberă în opoziţie decât prosperă, dar nefericită la putere – a fost argumentul cu care şi-a convins familia. Divorţul nu l-a luat însă pe nepregătite pe mire: pusese deja ochii pe o înlocuitoare, persoană cu experienţă în materie de relaţii extraconjugale, gata oricând să se strecoare în aşternutul încă călduţ, abia părăsit de “cealaltă”.
Ceea ce puţini credeau – lucru ilustrat cu plasticitate rurală de Blaga, şi anume că nu pleacă prea uşor câinele de la măcelărie – s-a întâmplat. Cu diferenţa că respectivul animal n-a prea plecat de bună voie, fiind practic alungat.
Mai devreme sau mai târziu, cu sau fără tărăboi, lucrul acesta trebuia să se întâmple. Din el au de pierdut, pe termen scurt, ambele partide: liberalii, care se văd lipsiţi de beneficiile guvernării şi social-democraţii, care vor fi nevoiţi să guverneze în condiţiile unei majorităţi fragile, posibil să se destrame în orice moment. Există însă şi circumstanţe pozitive: ambele partide se vor putea coagula şi, eventual consolida, fără a mai face concesiile şi compromisurile pe care le implică o alianţă. Deşi n-au fost marcate, diferenţele doctrinare dintre cele două formaţiuni au constituit uneori o piedică în luarea deciziilor. Va rămâne însă problema proiectelor comune care acum vor fi tratate diferit la vot…
Nu plânge nimeni pe mormântul proaspăt al USL. A fost un proiect interesant, valoros până la un punct, dar care şi-a atins limitele înaintea finalizării principalelor obiective. Guvernul Ponta 3 pleacă la drum fără balastul liberal, dar cu problema evoluţiilor fluide din spectrul parlamentar, care ameninţă stabilitatea unei guvernări care nu mai deţine proporţia zdrobitoare rezultată la alegeri.
Octavian ANDRONIC