Doamna Chiajna – între mit și legendă
Se avântase în galop lipită de crupa calului spre rândurile de mercenari ce înaintau spre ea perfect aliniate, ajunsă în fața lor, cu o mișcare bruscă își aruncă gluga pe spate și își lăsă părul liber în galopul calului.
Părul se desfăcu lung, învolvurându-se ca niște șerpi negri înspăimîntători, părea Meduza furioasă.
O femeie în fața oștii în luptă! O femeie în fața armatei!
Sigur era o vrăjitoare, nu te poți lupta cu un dușman condus de o vrăjitoare. În acel moment de spaimă și uimire a mercenarilor tocmiți să lupte, întreaga lume amuți.
Dar să o luăm cu începutul. A fost odată ca niciodată o fetiță curajoasă, convinsă că poartă responsabilitatea întregii familii și, nu a unei familii oarecare, ci a familiei ce domnea pe tronul Moldovei.
Tatăl ei era Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare, iar fetița era Chiajna, așa cum se va prezenta ea întreaga viață “Sunt Chiajna Mușatina, fiica lui Petru Rareș, Domnul Moldovei.”
Vremuri grele vor veni peste curajoasa fetiță și va fi nevoie de multă determinare, curaj și ambiție pentru a răzbi.
Timpurile erau tulburi, bărbații mergeau la război și mureau, femeile rămase singure, în cele mai fericite cazuri, plecau cu copiii în bejanie la rude, dar de cele mai multe ori, ele erau închise, iar copiii lor uciși.
Căsătorită la 16 ani cu Mircea Ciobanul, Domnul Munteniei, războinic curajos, dar și unul din cei mai cruzi domnitori, întreaga lui domnie a fost un lung şir de omoruri.
Tronul era vânat în fiecare zi, misive și pungi de galbeni curgeau spre tronul Sultanului, țara era sfâșiată de uneltiri și comploturi și omorurile erau cel mai sigur mod de a-și apăra tronul, erau vremuri în care un domnitor rezista pe tron maxim 3 ani, iar el a domnit 14 ani.
A fost prima Doamnă care și-a stabilit Cetatea de Scaun la București, după ea toți au rămas la București.
În 1554, soțul ei este mazilit (dat jos de pe tronul Munteniei) și chemat la Istanbul.
Chiajna face tot posibilul pentru a-şi salva bărbatul și a-l urca iar pe tron, dar pe alte căi, iar prin Serai se împrietenește cu cadânele şi realizează o adevărată rețea de influenţă prin intermediul lor.
Mircea Ciobanul îşi recapătă tronul și se întoarce cu firman în țară. Se răzbună pe toți ce-i uneltiseră căderea, îi adună și-i ucide pe toți, dar moare și el, la sfârșitul aceluiaşi an, lăsând-o pe Chiajna văduvă cu 7 copii, Petru, primul născut, urmașul la tron, apoi ceilalți: Dobra, Stanca, Radu, Mircea, Anca și Marina.
Imediat cum s-a aflat de moartea domnitorului Mircea Ciobanul, boierii ce scăpaseră cu viață și alungați din țară, au și pornit cu oaste de mercenari plătiți spre București, decişi să preia tronul prin uciderea întregii familii.
Puterea și determinarea unei mame nu are limite și spre uimirea tuturor, Chiajna pornește la luptă, conducând ea însăşi armata.
Iată o femeie în fruntea unei oaste de război și nu într-o singură înfruntare, ci în trei lupte, în vremuri în care, o femeie nu avea dreptul nici să intre în Sfatul Domnesc.
Chiajna a fost singura Doamnă din istoria întregului pământ românesc, care a condus o oaste în luptă. Învinge luptele și alungă dușmanii, dar avea nevoie ca Sultanul să numească un copil de 12 ani pe Tronul Munteniei.
Prin daruri făcute în lumea complicată a Seraiului, reușește să-l convingă pe Sultan și Petru devine Domnitor cu numele Petru cel Tânăr, iar Chiajna devine tutore, domnind alături de fiul ei timp de 8 ani.
Decide să o mărite pe fiica ei, Dobra, cu Domnitorul Moldovei, Despot Vodă și demarează protocoalele complicate ale unei nunți între două familii domnitoare.
Se trimit daruri, se primesc daruri, dar rețelele ei de informații funcționau și așa află de intențiile mirelui de a obține și tronul Munteniei pe lângă cel al Moldovei.
Lăpușneanu, cumnatul ei, soțul surorii ei, fostul Domn al Moldovei, reușește să-l ia prizonier pe Despot și-l trimite Chiajnei.
Aceasta poruncește să fie aruncat în beciurile Palatului Voievodal și apoi seara, la cina unde invitase toți boierii, când era masa în toi, cere să i se aducă pe o tavă de argint capul însângerat al celui ce încercase să ia domnia ţării și îl aruncă cu furie printre pocale și talerele cu mâncare, să fie de învățământ cui va mai încerca.
Pentru Marina aranjează prin intermediul patriarhului Constantinopolului, căsătoria cu bogatul boier Mihail Cantacuzino ce era trecut bine de 50 de ani. Disperarea fetei înclină balanța și dragostea de mamă învinge ambiția. Chiajna lasă petrecerile nunții să se desfăşoare şi, la sfârșit, când mirele ia mireasa să plece, înscenează un jaf și–și răpește propria fiică, luând nu numai zestrea înapoi dar și bogatele daruri ale mirelui.
Mihail Cantacuzino află și-și folosește toată puterea și relațiile pentru răzbunare, iar pentru Chiajna încep necazurile mari. Petru este alungat de pe tron, iar la Istanbul nu sunt primiți, iar Chiajna cu Petru, Dobra și cei doi băieți minori Radu și Mircea iau drumul exilului.
Pe drumul spre Siria, în Anatolia, Petru moare la numai 23 de ani, unde este îngropat într-o biserică ortodoxă, în urmă rămânând o mamă înnebunită de durere.
Ajunge și se stabilește în Siria la Aalep doar cu Dobra și băieții minori și începe lupta pentru supraviețuirea copiilor, ea neânfricata Chiajna ajunge să facă comerț ambulant pe străzile oraşului.
Viața copiilor atârna de un fir de ață, băieții reprezentau o amenințare pentru tronul Munteniei și sunt luați de turci și întemnițați.
Chinuită și zbuciumată, Chiajna realizează că singura șansă să-i țină în viață e să-i turcească, drept care, Mircea și Radu devin Ahmet și Iusuf.
Chiajna și Dobra vorbeau turca și araba, iar ambiţioasa doamnă hotărește să-și folosească toate mijloacele să o mărite pe Dobra cu cel mai puternic om al lumii, fiul și moștenitorul tronului Imperiului Otoman, tânarul Murad.
Reia rețelele și căile pe care le știa atât de bine, o trimite pe Dobra în calea tânărului Murad și acesta se îndrăgostește de frumusețea și inteligența ei și decide să o ia de soție.
La scurt timp după căsătorie devine sultan, Murad al III-lea și Doamnei Chiajna soarta îi zâmbește din nou și porțile Istanbului îi sunt larg deschise. Se întoarce la Palatul Top Kapi cu toată puterea și onorurile.
Din acest moment Chiajna va lega și va dezlega, interveni, decide și schimba toți domnitorii, nu numai din Muntenia și Moldova, ci din întreaga Peninsulă Balcanică.
O femeie puternică, într-o lume dominată de bărbați, o femeie ce a luptat cu ambiție pentru pământul și copiii ei.
Doamna Chiajna, o mamă care a mers până-n pânzele albe pentru a-şi căpătui și proteja copiii cu inteligență și ambiţie, folosind cea mai puternică armă a tuturor timpurilor, o minte ascuțită. La 63 de ani moare la Istanbul și este înmormântată la Galata, onorată și temută de un întreg imperiu.
Povestea vieții Doamnei Chiajna nu este o poveste despre sfințenie și tăcere, despre umilință și resemnare, ci despre supraviețuire și curaj, despre dârzenie și demnitate, povestea unei femei ce a fost mai mult decât o nobilă cu rol decorativ la brațul unui bărbat, Doamna Chiajna a fost o forță de necontestat.
Ne rămâne legenda că în nopțile cu lună plină, la Mănăstirea Chiajna se aud clopotele cum bat, deși mănăstirea a rămas neterminată și clopotul mănăstirii a fost aruncat de turci în Dâmbovița și, se mai șoptește, că Doamna stă într-o cameră, înfășurată în catifea neagră, iar noaptea poate fi văzută rătăcind furioasă cu părul lung și negru, fluturând liber și șoptind blesteme pentru dușmani.
Victoria MARINESCU