Marina Voica – Artist de Platină
Opera Națională București a găzduit cea de-a treia ediție a ”Galelor de excelență – Artiști de Platină” organizate sub egida Ministerului Culturii de Televiziunea Română – un spectacol grandios, cu o desfășurare impresionantă de forțe, regizat de Daniel Iordăchioae (are studii de specialitate, chiar dacă este cunoscut îndeobște ca interpret de muzică ușoară) și prezentat cu farmec de Iuliana Marciuc.
De altfel, ceea ce nu s-a întâmplat la festivalul din Piațeta Perla de la Mamaia, cum am scris în cronicile noastre, a fost tocmai utilizarea inteligentă a materialelor de arhivă atât de bogate ale televiziunii publice.
Este vorba de o serie de filmări de arhivă cu Marina Voica în diverse ipostaze din fabuloasa ei carieră artistică de 65 de ani, cât și de un interviu remarcabil luat artistei, în casa ei de la Breaza, chiar de Iuliana Marciuc în emisiunea acesteia de pe TVR 2 ”Destine ca-n filme”.
Și chiar că Marina Voica a avut o viață ca-n filme, povestită de ea pe marele ecran instalat în sală, la care publicul a privit fascinat, ca la Cannes, descoperind detalii neștiute din viața artistei, ce a însemnat nu doar o carieră muzicală de excepție, dar și dureri, persecuții, marginalizări…
La aceste prime secvențe proiectate pe ecran Marina Voica a privit din lojă, după care a coborât pe scena pe care a dominat-o cu personalitatea ei unică, așa cum a făcut dintotdeauna: a cântat adaptări proprii ale unor piese celebre, de la Leonard Cohen (”Dance me to the end of love”) la The Pulp (”Common People”, deci și rock!), neuitând piesele latino-americane ce au consacrat-o, a schițat pași de dans cu partenerii, Adrian Enache și Andrei Bănuță, pe care i-a invitat la un moment dat să se așeze ”la masa ei/ într-un colț de cafenea”, depănând refrenul celebru ”Și afară plouă, plouă…”.
Ceea ce face Marina Voica este absolut uimitor, ca vitalitate, eleganță, muzicalitate, umor, sigur este un record mondial să ai o asemenea prestație la 88 de ani!
În programul serii am reascultat și refrene ale altor compoziții ale sale, ”Apartament 23” sau ”Acordeon” (fără premiu la Mamaia, dar să nu ne mirăm – mai rău, ”Într-un colț de cafenea” a fost respinsă la festivalul de pe litoral, iar acum este un șlagăr imens!).
Ne-am fi așteptat ca fiecare invitat să cânte o melodie din repertoriul Marinei Voica, așa cum ar fi fost normal, nu mai vorbim de trupa de balet, care putea înlocui ritmurile americane cu secvențe dansante din piesele artistei omagiate, cum ar fi ”Vivat veselia!”, amintită în secvența finală, sau compoziții de George Grigoriu, Marius Țeicu și alții, care i-au scris artistei omagiate piese ritmate, dansante.
Totuși fiecare invitat s-a străduit, mai mult sau mai puțin, să introducă în repertoriu piese care să rezoneze cu preocupările muzicale ale sărbătoritei, în special cu pasiunea ei pentru ritmurile latino-americane.
Astfel, Oana Sîrbu a cântat ”La cumbia”, lansată cu decenii în urmă de Marina Voica, Daniel Iordăchioae a interpretat o melodie chiliano-mexicană, iar Laurențiu Cazan a dat viață cu virtuozitatea-i cunoscută unor piese instrumentale la chitară, fără a uita, se înțelege, că este popular îndeosebi compoziției sale ”Say something”. De mare efect a fost colajul interpretat de Marina Voica alături de dinamicul ”văr Vinnie”, Adrian Enache (exploziv, ca de fiecare dată).
Șlagărul românesc fără vârstă n-a lipsit nici el din magia unei seri minunate – ”Nu m-am gândit la despărțire” de Dan Dimitriu sau ”Ce vrei tu, mare albastră?” de Marcel Dragomir.
Și tot marea, atât de dragă protagonistei, adevărată eroină a festivalului de la Mamaia, cu numeroase trofee și premii importante, a fost evocată de Daniel Iordăchioae în cea mai de succes piesă a repertoriului său, ”Mă-ntorc la tine, mare albastră” de Dumitru Lupu, în montarea impresionantă de final, alături de Orchestra reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale, dirijată de Inspectorul general al muzicilor militare, colonel Aurel Gheorghiță.
Amintind că el este angajat al ministerului, Daniel Iordăchioae, înveșmântat într-o ținută militară de gală stilizată, a recunoscut că ideea invitării reputatului ansamblu a fost de fapt a Marinei Voica, care a mai colaborat cu această orchestră în trecut, la Cercul Militar Național sau la Sala Palatului.
La rândul ei cu o ținută militară albă, ce-i venea perfect, Marina Voica a interpretat, ca un veritabil general al muzicii noastre ușoare, superba sa compoziție ”Bucureștiul e micul Paris”, pe care zadarnic am propus-o cu ani în urmă Primăriei Capitalei să fie un leit-motiv al diferitelor manifestări municipale…
Chiar dacă ne-am fi așteptat să zărim în sală mai mulți colegi ai săi din ”Generația de aur”, au fost prezenți și au aplaudat-o cu căldură Stela Enache, Silvia Dumitrescu, Sanda Ladoși, Ramona Bădescu, Eva Kiss (cu soțul, instrumentistul Radu Constantin), Aurel Moga Maria Nagy.
N-au lipsit dr. Zoltan Galajda, cel care i-a salvat viața Marinei Voica printr-o dificilă operație pe cord (artista a primit pe scenă cu emoție și…mută de uimire frumosul buchet de flori din partea acestuia), fosta crainică a TVR Cristiana Bota, colaboratorul nostru, melomanul Ștefan Chiriacescu, marii colecționari de muzică Marcel Preda și Mihnea Badea, care n-au ratat ocazia unor noi autografe, salutând cu toții în picioare, la final, acest eveniment memorabil, pentru care Iuliana Marciuc și Daniel Iordăchioae, firește alături de Ministerul Culturii, merită toate felicitările.
După care în foyerul Operei Naționale, decorat inspirat, s-au întâlnit cu toții (ce rare sunt asemenea ocazii!) pentru fotografii, amintiri, îmbrățișări, nostalgii. Era trecut de ora 9, afară nu ploua, în schimb ploua în interior cu dulci amintiri ale vremurilor frumoase ale muzicii noastre ușoare…
Octavian URSULESCU