După 25 de ani
Cine n-a citit aventurile celor patru mușchetari (de fapt, corect ar fi muschetari, de la muschete, deși ei excelau în mînuirea spadei), din continuarea ”După 20 de ani” a aventurilor din ”Cei trei mușchetari” de Alexandre Dumas-tatăl, înseamnă că n-a avut copilărie!
Chiar așa, or mai citi copiii din ziua de azi cărți de basme, povești, aventuri, Ispirescu, Creangă, Andersen, Frații Grimm, Perrault, de Amicis, Jules Verne, Wells, Twain, Gîrleanu sau tot ce știu este Harry Potter (nu-i rău nici asta, basmele au evoluat), tablete și telefoane smart?
Țin minte cum citeam noaptea, sub plapumă, cu o lanternă, să nu mă descopere părinții, aventurile lui Tarzan sau ale celor de pe submarinul Dox, zdrențuite de cît fuseseră împrumutate și trecute din mînă-n mînă, din colecția ”15 lei”…
Introducerea aceasta, ca o paranteză, nu este deloc gratuită, fiindcă tocmai de aceea publicul de toate vîrstele, nu numai noi, ”seniorii”, face neîncăpătoare sălile la concertele acelor artiști care nu doar cîntă, ci ”spun” povești frumoase la fiecare spectacol al lor.
La loc de cinste se înscrie indiscutabil Paul Surugiu-Fuego, personalitate plurivalentă (actor, cîntăreț, pictor, compozitor, textier, regizor) ajunsă la maturitate și la performanțe incredibile la nici 45 de ani: zeci de ”Discuri de platină” și ”de Aur”, Artist al poporului din Republica Moldova, prin Decret prezidențial, sute de turnee în întreaga lume (de altfel și-a început anul în Israel, după care a plecat imediat în SUA), mii de concerte în țară (are două turnee naționale în fiecare an, unul primăvara, altul iarna).
Adevărat brand, marcă înregistrată de mare succes, la fiecare concert al lui standurile cu CD-uri, DVD-uri, tricouri, calendare, poster-uri, brelocuri, fotografii sînt luate cu asalt de admiratori și mai ales de admiratoarele sale.
Pentru că întotdeauna femeile au fost mai sensibile, au vibrat altfel la mesajul plin de căldură și de iubire al interpretului, care știe ca nimeni altul să se adreseze direct sufletului spectatorului, pe care-l ”ține în palmă” nu cu ritmuri sacadate și texte vulgare, ci cu sinceritate maximă și cu o profundă poezie a cîntecului.
Îmi aduc aminte cum a fost la debut. L-am cunoscut în casa compozitorului George Grigoriu, era un băiat timid și slăbuț, care venea tocmai de la Turda pentru a lua lecții cu ilustrul mentor al atîtor vedete.
Maestrul a crezut în el, dovadă că i-a oferit șansa debutului, cu un microrecital la festivalul de la Mamaia. Apoi și-a spus Fuego, fiind primul de la noi care a descoperit filonul aurifer al genului latino, abordat ulterior de o sumedenie de soliști și formații.
Prima oară l-am prezentat la un mare eveniment la hotelul București, eram curios să-l văd la lucru în noua postură. Delir, extaz, publicul dansa și cînta alături de el ca la un star internațional, deși, atenție, punea și atunci accentul tot pe muzica ușoară românească, cu versiuni dinamice ale cîtorva șlagăre semnate Temistocle Popa.
Au trecut 25 de ani, sărbătoriți mai întîi la Chișinău, la Palatul Național, și apoi la Sala Palatului din București, dar păstrînd cele mai multe din elementele de garantat succes de acolo, fiindcă întreaga echipă tehnică, cu zeci de tone de echipament, a fost aceea de la Chișinău – scenografie, lumini, sunet, grafică, proiecții, plus extraordinara orchestră condusă de Frații Advahov și formația Angry Band.
Cum se spune în fotbal, echipa învingătoare nu se schimbă, de această dată fiind vorba de scheletul, eșafodajul unui concert grandios de mai bine de 3 ore, o reprezentație excepțional gîndită, alternînd șlagărul cu momentele de emoție pură, folclorul autentic cu muzica ușoară, recitările tulburătoare cu secvențele de muzică patriotică (concertul s-a difuzat în premieră, parțial, la TVR 2 pe 1 decembrie, cu o audiență foarte mare, fiind reluat integral de Crăciun).
Vasile și Vitalie Advahov sînt absolvenți de Conservator, iar remarcabila lor orchestră, numeroasă și foarte valoroasă, putînd aborda orice gen muzical, ține de Primăria Capitalei Republicii Moldova. La melodiile de muzică ușoară orchestra era dublată și de formația Angry Band și de backing-ul vocal.
Selecția titlurilor a fost, cu siguranță, extrem de dificilă, căutînd să acopere atîția ani de succese, de stiluri muzicale, de colaboratori. N-au lipsit piesele de succes ”Te iubesc” și ”Ninge, tot ninge”, ambele de de Marian Mărgărit, ”Gîndurile mele” de Yan Raiburg, ”Am încredere-n dragostea ta” de Petre Gălușanu, ”Mamă, te iubesc!” de Vlad Crețu (chitaristul a făcut parte din formație), ”La mulți ani, paharul sus!” de Sonia Vlaicovici, ”Valurile vieții” de Nelu Vlad (de la formația Azur), ”Casa părintească” de Mihai Ciobanu, ”Să cîntăm, chitara mea” de Temistocle Popa, momentele retro (”Du-mă-acasă, măi tramvai” de Vasile Vasilache, ”Valurile Dunării” de Iosif Ivanovici), la care se adaugă propriile creații ale protagonistului, ”Eu nu te-ntreb”, ”Șapte căni” (adaptare folclorică), ”Ți-am adus un măr” (co-autor Laurențiu Palade).
Inspirate și de mare efect au fost colajele – cel latino, cele de șlagăre vechi și noi, reunind creații semnate de Adrian Romcescu, Paul Surugiu-Fuego, Yan Raiburg, cu refrene la care au participat vocal, cu entuziasm, cei 4500 de spectatori: ”Sărut femeie, mîna ta!”, ”Iubirea înflorește primăvara”, ”Numai tu”, ”Toată lumea dansează”, ”Prima mea poveste de iubire”, ”Ești visul meu”, ”Cîntați cu mine”, ”Ce seară minunată!”.
Și chiar că a fost o seară minunată, cum ne-au declarat după concert actrițele Adina Popescu-Enescu și Ileana Popovici, mari admiratoare ale artistului. Toți invitații au fost la mare înălțime, veniți de la Chișinău sau din țară: surorile Osoianu, Oana Lianu (nai, vocal), Nicolae și Isidor Glib, Irina Loghin, Mioara Velicu.
Tulburător și dureros a fost momentul poetic susținut de actorul Ion Dichiseanu, venit din sală, cu poemul ”Actorul” de Adrian Artene, urmat pe ecran de proiectarea portretelor marilor noștri slujitori dispăruți ai scenei și ai ecranului, timp în care protagonistul cînta cu lacrimi în ochi melodia ”Se duc artiștii” de Igor Grosu, pe versuri de Grigore Vieru.
Un autentic atu al spectacolului a constat de altfel în selecția versurilor, de la Vieru la Alexandru Macedonski, Andreea Andrei, Dan V. Dumitriu, Carmen Aldea Vlad, Yan Raiburg, Narcis Avădănei, Mircea Block, Paul Surugiu-Fuego, Aurel Felea, Marian Mărgărit, Angel Grigoriu.
Singura vedetă de muzică ușoară invitată a fost Mirabela Dauer, copleșitoare ca de obicei cu glasul său vibrant, mai ales că acum a avut ocazia să cînte în duet alături de eroul concertului cîteva din marile sale șlagăre: ”Te-aștept să vii” de Ionel Tudor, ”Dormeau pe-o frunză două stele” de Marius Țeicu, ”Veniți, privighetoarea cîntă (Noapte de mai)” de Marian Nistor, ”Roata morii” de Vasile Vasilache.
Inspirate au fost ilustrațiile coregrafice oferite de excelenta trupă de dans a coregrafului Adrian Cristea (”Bursucu”), de dansatorii emisiunii ”Drag de România mea” (coregraf: Florin Mariș) și de ansamblul folcloric ”Valea Prahovei” (coregraf: Vlăduț Simulescu).
La 25 de ani de la debut, Paul Surugiu-Fuego a atins o maturitate remarcabilă, stăpînind cu lejeritate un concert de o asemenea amploare.
De altfel, în ultimii doi ani emisiunea sa ”Drag de România mea” bate recorduri de audiență la TVR 2, ca și ”Fuegovelionul” de la același post, în care interpretul ne-a uimit la ultima ediție cu o prestație actoricească uluitoare, într-o scenetă de Teodor Mazilu în care rolul respectiv, al ”Tovarășului Sasu”, fusese jucat magistral de Toma Caragiu.
Urmatoarea provocare: concertul ”Fuego Somfonic” din 22 martie, ora 20,00 de la Sala Palatului, pentru care biletele s-au pus deja în vînzare. Sint sigur că va fi un nou triumf al artistului!
Octavian URSULESCU