E opțiunea noastră dacă vom lăsa copiilor și nepoților noștri halde cu steril, iazuri cu cianură, munți de gunoaie și deșeuri toxice

Săptămâna trecută, cu cvasi-majoritate, am votat în Senat ratificarea Acordului de la Paris privind schimbările climatice. Între timp, 12.000 de cetățeni români au semnat petiția pentru salvarea pădurilor de la Certej, iar la Camera Deputaților se încearcă abrogarea ori ciuntirea Ordonanței 51/2016, privind sancțiunile stricte pentru tăierile ilegale de lemn.

Redau aici declarația politică pe care am făcut-o astăzi, 21 martie, în Senat, pe această temă:

”Stimate colege, stimați colegi senatori,

În urmă cu doar o săptămână am votat împreună, cu cvasi-majoritate, ratificarea Acordului de la Paris privind schimbările climatice, încheiat la 12 decembrie 2015, și semnat la New York, pe 22 aprilie 2016. Larga majoritate (105 voturi ”pentru”, respectiv 2 ”împotrivă”) ar fi trebuit să fie motiv de bucurie. Departe însă de așa ceva.

Faptul că nu am știut să marcăm cum se cuvine și că nu ne-am gândit să atragem atenția în mod deosebit asupra votării ratificării Acordului de la Paris nu scade însă cu nimic din importanța istorică a acestui document. Și, de asemenea, nu diminuează cu nimic responsabilitățile și obligațiile pe care ni le-am asumat prin Acord, atât față de partenerii noștri internaționali, cât și, mai ales, față de copiii și nepoții noștri. Pentru că deși am început și noi să simțim efectele schimbărilor climatice pe propria piele, cei care le vor suporta la modul cu adevărat tragic, vor fi generațiile care vor veni după noi.

Mi-aș fi dorit ca proiectul de lege privind ratificarea Acordului de la Paris să fi stârnit dispute în contradictoriu încinse, precum în cazul altor subiecte. Poate că printr-o dezbatere pro și contra, s-ar fi înțeles mai bine problematica pe care o acoperă documentul și, mai ales, la ce ne angajăm prin asumarea lui. Am o temere majoră: că nici noi și nici o mare parte a alegătorilor noștri nu am conștientizat și nu conștientizăm implicațiile votului pe care l-am dat, ci mai degrabă am votat pentru că ”așa dădea bine” ori ”ca să le facem pe plac partenerilor internaționali”.

Să luăm doar două exemple, cât se poate de recente și de fierbinți. Peste 12.000 de cetățeni români au semnat petiția ”Salvăm pădurile din Certej!”, lansată de comunitatea De-clic.ro, printr-o fericită coincidență simbolică, chiar săptămâna trecută, cu ocazia votării ratificării de către Parlamentul României a Acordului de la Paris (poți semna petiția aici – click!)! Peste 165 de hectare de pădure de foioase, unul dintre plămânii din nordul municipiului Deva, riscă să dispară pentru a face loc haldelor de steril, cianuri și metale grele ale proiectului minier de exploatare a aurului și argintului de la Certej. Eldorado Gold, prin subsidiara Deva Gold, încearcă în aceste zile o șmecherie legislativă: să obțină autorizații de mediu pe bucăți, astfel încât să eludeze prevederile Codului Silvic care ar impune o evaluare a impactului defrișării întregii suprafețe.

Stimate colege și colegi, 165 de hectare de pădure valorificată sustenabil ar asigura o parte importantă a veniturilor comunității locale pe alte zeci și sute de ani. Cele 165 de hectare de pădure de la Certej, care ar urma să fie rase, au redus și ar reduce considerabil, în continuare, efectele bolilor respiratorii ale locuitorilor din Deva, Simeria, Orăștie, Geoagiu, Hunedoara, Ilia, Brad, Certeju de Sus, Băița, Vețel, Mintia, Șoimuș și alte comune din zona oricum grav afectată de poluarea Combinatului de la Mintia și a fabricii de ciment de la Chișcădaga. Și aici, pe de o parte, vorbim de sănătatea oamenilor, pe de altă parte, de cheltuielile de la bugetul de sănătate, pe care toate firmele private le lasă în sarcina bugetelor publice pe zeci și, uneori, chiar sute de ani. Asta pentru a nu mai vorbi de cât de ”căutate” vor mai fi produsele agro-zootehnice și oferta turistică pe zeci de kilometri în jurul haldelor de sterile, rocă, cianuri și alte mizerii toxice care vor lua locul sutelor de hectare de pădure.

Tot în aceste zile și săptămâni se încearcă un atac dur la adresa Ordonanței 51/2016, cea care a instituit, la sfârșitul anului trecut, amenzi și alte măsuri stricte împotriva tăierilor ilegale de lemn din pădurile României. Fără alerta dată de parlamentarii USR și mobilizarea partenerilor noștri din societatea civilă, Ordonanța 51/2016, care și-a dovedit o eficiență majoră în stoparea furturilor de lemne în ultimele luni, risca (și riscă!) să fie abrogată, urmând să așteptăm alte paște și copite de cai roz pentru o legiferare asemănătoare.

Stimate colege, stimați colegi,

Faptul că în săptămâna în care am votat cu o largă majoritate ratificarea Acordului de la Paris privind schimbările climatice încă mai există discuții și controverse publice și parlamentare în privința unor subiecte precum cele prezentate anterior, dovedește cât de puțin înțelegem din ce am votat!

Dacă chiar vrem să lăsăm copiilor și nepoților noștri o lume cât de cât respirabilă, nu mai avem timp de jumătăți de măsură, nici de discuții ori controverse și cu atât mai puțin de continuarea unor politici de exploatare a resurselor care s-au dovedit catastrofale pe termen mediu și lung pentru comunitățile locale, pentru economiile naționale și, în cele din urmă, la scară mondială! Iertată să-mi fie supărarea, dar nu mă mai pot abține: chiar ne-am născut în Epoca de Piatră?

Cât de proști, tâmpiți, avari sau tâlhari sunt cei care nu sunt în stare să învețe din greșelile altora și vor să le repete, greșeli care ne-au adus pe toți pe marginea prăpastiei?!

Stimate colege și stimați colegi,

Motivarea Acordului de la Paris pe care l-am și l-ați adoptat, arată cât se poate de clar că trebuie să ne așteptăm la schimbări majore în economie și în modul în care dorim să ne dezvoltăm sustenabil (sau nu) pe termen mediu și lung. În același timp, nu trebuie însă să ne speriem, dacă suntem inteligenți, mediul și protejarea mediului pot reprezenta o oportunitate pentru economia globală, europeană și, implicit, economia României.

Precum întreaga omenire suntem la o cotitură, la o cotitură în care trebuie să decidem nu doar pentru noi, ci pentru multe generații de acum înainte. De fiecare dintre noi, nu doar de ”frații mai mari”, depinde viitorul oamenilor, în general, și al nostru, aici, în România, în particular. MihaiMihai ori păduri verzi, ape cristaline și șansa unei vieți sănătoase și fericite. Suntem generația care nu mai avem nicio scuză că n-am ști și nu am cunoaște efectele acțiunilor noastre. Suntem generația căreia i se va mulțumi ori care va fi blestemată pentru deciziile luate. Eu am ales. D-voastră?”

Mihai GOȚIU,

România Curată

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.