Există rezerve suficiente de apă pentru populaţie
Regimul hidrologic înregistrează valori normale ale debitelor afluente şi în acest moment nu se pune problema aplicării, în bazinele hidrografice, a Planului de restricţii şi folosirea apei în perioade deficitare.
Debitul Dunării la intrarea în ţară, în secțiunea Baziaş va fi staţionar, la valoarea de 2380 mc/s, fiind aproape la jumătate față de media multianuală a lunii august (4300 mc/s). Pe tot sectorul, aval Porţile de Fier, debitele vor fi în scădere.
Există o rezervă suficientă de apă în lacurile de acumulare. Astăzi, în principalele 36 de lacuri de acumulare există un volum total de 3,69 miliarde metri cubi care asigură satisfacerea tuturor folosinţelor de apă. Administraţia Naţională “Apele Române” monitorizează permanent volumul de apă stocat în lacurile de acumulare și în secțiunile de control, astfel încât, pentru perioada următoare, rezerva de apă stocată în acumulări garantează asigurarea apei brute la valorile normale pentru toţi utilizatorii: populaţie, industrie, energie, agricultură, piscicultură şi agrement. În acest moment, Administraţia Naţională “Apele Române” asigură resursa de apă necesară programului de irigaţii, aşa cum a fost elaborat de către Administraţia Naţională de Imbunătăţiri Funciare.
Pe baza debitelor afluente realizate în cursul acestei luni în principalele lacuri de acumulare, a prognozelor hidrologice pentru lunile imediat următoare şi a cerinţelor de apă ale folosinţelor, resursele de apă pentru alimentarea folosinţelor prin sisteme centralizate vor fi asigurate fără restricţii. Alimentarea cu apă brută a municipiului Bucureşti va fi asigurată fară restricţii, conform scenariului de exploatare, în condiţiile realizării prognozei. Pot fi semnalate probleme în localitățile unde nu există sisteme centralizate de alimentare cu apă.
Cerinţa de apă din România a scăzut cu 12,92 mld mc de apă faţă de anul 1990, de la 20,4 mld mc de apă (cât era în anul 1990) la 7,48 mld mc de apă (cât s-a înregistrat în anul 2013). La nivelul anului 2013, cerința de apă este defalcată pe trei categorii de utilizatori: populație- 1,16 mld mc (15,51%), agricultură – 1,41 mld mc (18,85%) și 4,91 mld mc de apă (65,64%), cât este cerința de apă pentru sectorul industrial. În perioada 1990-2013, cerința de apă a scăzut dramatic în agricultură, respectiv cu 7,69 mld mc de apă, de la 9,1 mld mc de apă din anul 1990 la 1,41 mld de mc de apă cât este solicitată în anul 2013.
Raportat la cerința de apă din anul 2012 care a fost de 7,19 mld mc, volumul de apă prelevat (utilizat) a fost de 6,49 mld mc de apă, în scădere cu 11,02 mld mc de apă față de anul 1990, când volumul de apă era de 17,51 mld mc de apă. Defalcat pe cele trei categorii de utilizatori (populație, industrie, agricultură), cea mai dramatică scădere a volumului de apă prelevat a fost în sectorul agricol care a scăzut de la 6,93 mld de mc de apă (în 1990) la 1,09 mld mc de apă (cât era în 2012). Evoluția prelevărilor de apă din perioada 1990-2012 se prezintă în tabelul de mai jos:
Resursele de apă ale României sunt relativ sărace și neuniform distribuite în timp și spațiu. Acestea însumează teoretic cca. 134,6 mld mc (fiind constituite din apele de suprafață- râuri, lacuri, fluviul Dunărea, Marea Neagră și ape subterane), din care resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice este cca. 38 mld. mc.
Din cauza regimului variabil al resurselor de apă din România, o parte din aceste resurse se scurg în perioadele de viitură, pe când, în perioadele secetoase, debitele scurse scad la valori foarte mici.
”Pentru a mări resursele utilizabile, ANAR ia măsuri de regularizare a debitelor prin lacuri de acumulare care să rețină debitele excendentare în perioadele ploioase, pentru a le face disponibile în perioadele secetoase. ANAR are în vedere noi propuneri de amenajare a bazinelor hidrografice inclusiv prin realizarea de noi lacuri de acumulare – rezervoare de apă – cu scopul de a mări cantitatea de resursa de apă care poate fi utilizată de folosințe, inclusiv capacitățile de stocare a volumelor de apă la viituri. Schemele directoare de amenajare ale bazinelor hidrografice includ lucrările necesare pe termen scurt, mediu si lung, la care statul român va trebui să găsească resursele financiare necesare pentru realizarea acestora”, Vasile Pintilie, director general.