Franța. O țară care se redescoperă
Jocurile Olimpice de vară
După ce a organizat Olimpiadele din 1900 și 1924, capitala Franței va deveni al doilea oraș care va găzdui Jocurile Olimpice de vară a treia oară, după Londra, oraș ce a găzduit edițiile din 1908, 1948 și 2012.
Ediția din 2024 marchează centenarul Jocurilor Olimpice de la Paris din 1924 și a șasea ediție olimpică găzduită de Franța, trei de vară și trei de iarnă. Inițial, cinci orașe și-au depus candidatura pentru a găzdui Jocurile Olimpice de vară din 2024, însă Hamburg, Roma și Budapesta s-au retras, lăsând în cursă doar orașele Paris și Los Angeles.
Pe data de 17 septembrie 2017, la cea de-a 131-a sesiune a CIO de la Lima, Peru, Parisul a fost ales să găzduiască Jocurile Olimpice de vară din 2024.
”Nu există apărare fără o industrie de apărare”
Pe 25 aprilie 2024, preşedintele Emmanuel Macron a pledat pentru o apărare europeană mai puternică, mai integrată şi a spus că bătrânul continent nu trebuie să devină ”un vasal” al Statelor Unite (https://cursdeguvernare.ro/emmanuel-macron-discurs-despre-ue-la-sorbona-nu-exista-aparare-fara-o-industrie-de-aparare-ue-nu-trebuie-sa-devina-vasalul-sua.html): Macron și-a prezentat la Sorbona viziunea sa pentru o Uniune Europeană mai asertivă pe scena globală, cu doar trei ani rămaşi din al doilea şi ultimul său mandat şi după ce a pierdut majoritatea parlamentară în 2022.
În vârstă de 46 de ani, Macron vrea să le arate criticilor săi că-şi păstrează energia şi gândirea proaspătă, care l-au propulsat la preşedinţie în 2017.
„Există riscul ca Europa noastră să moară. Nu suntem echipaţi pentru a face faţă riscurilor”, a avertizat Macron în discursul său de la Universitatea Sorbona din Paris, subliniind că presiunile militare, economice şi de altă natură ar putea slăbi şi fragmenta Uniunea cu 27 de ţări.
Macron a spus că nu trebuie să i se permită Rusiei să câştige în Ucraina şi a cerut o creştere a capacităţii de securitate cibernetică a Europei, legături mai strânse în domeniul apărării cu Marea Britanie post-Brexit şi crearea unei academii europene pentru a pregăti personal militar de rang înalt.
„Nu există apărare fără o industrie de apărare, ori noi am avut decenii de subinvestiţii în industria de apărare”, a arătat el, adăugând că europenii ar trebui să dea prioritate cumpărării de echipamente militare europene: „Trebuie să producem mai mult, trebuie să producem mai repede şi trebuie să producem ca europeni”, a punctat Macron.
Europa „trebuie să arate că nu este niciodată vasală Statelor Unite şi că ştie să vorbească şi cu toate celelalte regiuni ale lumii”, a subliniat el, reluând o teză mai veche.
Emmanuel Macron cere de mult timp o „autonomie strategică” europeană care să implice o mai mică dependenţă faţă de Statele Unite, o poziţie care a căpătat o mai mare rezonanţă în faţa noii candidaturi a lui Donald Trump la Casa Albă.
Trump a acuzat deseori Europa că în domeniul apărării trăieşte pe seama Statelor Unite. Cu toate acestea, mulţi oficiali europeni consideră că în prezent nu există o alternativă credibilă la umbrela militară americană, iar unii îl suspectează pe Macron că promovează interesele industriale franceze.
Macron a declarat că Europa riscă, de asemenea, să rămână în urmă din punct de vedere economic, în contextul în care regulile globale de liber schimb sunt contestate de concurenţi importanţi, şi a spus că Europa ar trebui să urmărească să devină un lider mondial în domeniul inteligenţei artificiale, al calculului cuantic, al spaţiului, al biotehnologiilor şi al energiei regenerabile.
UE ar trebui să accepte derogări de la propriile reguli de concurenţă pentru a putea sprijini firmele din sectoare precum inteligenţa artificială şi energia verde în faţa „subvenţiilor excesive” din partea Statelor Unite şi a Chinei.
Europa are nevoie de pieţe mai puţin fragmentate pentru energie, telecomunicaţii şi servicii financiare şi trebuie, de asemenea, să reducă birocraţia, a adăugat el.
Liderul francez speră ca discursul său să aibă acelaşi impact ca un discurs similar pe care l-a ţinut la Sorbona în urmă cu şapte ani şi care a prefigurat unele schimbări semnificative ale politicii UE.
De atunci, multe s-au schimbat, cu provocări geopolitice majore, printre care războiul din Gaza, invazia Rusiei în Ucraina şi tensiunile tot mai mari dintre China şi SUA.
Discursul a fost prezentat de consilierii lui Macron ca fiind, contribuţia Franţei la agenda strategică a UE până în 2030. Această agendă urmează să fie stabilită după alegerile europene din iunie 2024, când liderii UE vor negocia pentru posturile de conducere ale blocului.
Săptămâna de lucru de patru zile
În Franța săptămâna de lucru este de 35 de ore, pe parcursul a cinci zile (https://cursdeguvernare.ro/franta-ministerele-incep-testarea-saptamanii-lucru-4-zile.html, postat pe 27 martie 2024): testarea săptămânii de lucru de patru zile – prin condesarea programului de lucru și păstrarea numărului de ore lucrate – în ministerele din Franţa și instituțiile din teritoriu subordonate acestora, va începe în vara lui 2024 şi va dura „cel puţin un an”, conform unei note guvernamentale.
Testarea a fost anunţată în ianuarie 2024 de premierul Gabriel Attal și are ca scop evaluarea impactului unei astfel de măsuri, în special „în ceea ce priveşte echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată”.
Este vorba de o adaptare a timpului de lucru, care constă în concentrarea orelor de lucru într-un număr redus de zile.
Experimentul „se va desfăşura cu un număr constant de salariaţi” şi fără reducerea timpului legal de lucru, de 1.607 ore pe an, precizează Direcţia Generală pentru Administraţie şi Funcţie Publică (DGAFP).
Experimentul are avea loc atât la Paris, cât şi în serviciile „descentralizate” (din afara capitalei) ale ministerelor. „Va fi la latitudinea fiecărui şef de departament să stabilească dacă este oportun sau nu să efectueze experimental”, precizează DGAFP.
Modularea timpului de lucru va începe „cel târziu în septembrie 2024, pentru o perioadă de cel puţin un an”, mai spune nota de serviciu.
O primă evaluare va fi făcută în vara anului 2025 şi va fi folosită pentru a pregăti „continuarea şi/sau extinderea” experimentului.
Administraţia nu menţionează nimic despre scenariul unui experiment neconcludent. În plus, faţă de săptămâna de patru zile, administraţiile vor putea testa o săptămână de patru zile şi jumătate sau o alternanţă între săptămâni de patru şi cinci zile.
Experimentul va fi realizat pe bază de „voluntariat”, dar vor fi excluşi funcţionarii publici care au „obligaţii legale de serviciu”, cum ar fi profesorii sau programele care diferă de săptămâna tradiţională de cinci zile.
Edith Mihaela Dobrescu
Emilian M. Dobrescu