Gestul fariseic al lui Victor Ponta
Miercuri seara, Victor Ponta mi-a confirmat, de astă dată printr-un gest de extremă parșivenie, solemna sa duplicitate și mi-a arătat distanța uriașă care stă între ce intenționează domnia sa să facă și ce scoate, cu un calm apostolic, pe gură. Fusese în emisiunea lui Mihai Gâdea, ca invitat de resuscitat interes, fostul meu coleg din Clubul Român de Presă, care pe vremea aia gospodărea un post de radio propriu, Călin Popescu Tăriceanu. Fostul premier liberal lucrează migălos din momentul în care a fost detronat din fruntea PNL la surparea scaunului ocupat de președintele liberal actual, Crin Antonescu. Nu-i o noutate. Singur sau însoțit de doi-trei, Tăriceanu s-a opus oricărei mișcări inițiate de Antonescu. N-a vrut, cum a recunoscut, nici USL. I s-a părut o opțiune proastă. Acum e purtătorul de lance al luptei pentru refacerea alianței. Ce l-a apucat? L-a apucat, cum a declarat în emisiunea de la Antena 3, dorul apăsat de a fi din nou șef al partidului și candidat la prezidențiale. Până la urmă e normal. A prins un moment de crâncenă dispută și acționează. Numai că acționează pe mâna dușmanului, câtă vreme partidul, în zdrobitoare majoritate a decis altceva. Călin s-a plimbat de dimineață la Palatul Victoria și a vorbit cu premierul despre intenția lui de a reface alianța. I-a dat și un telefon lui Antonescu, ceea ce l-a vitriolat pe acesta. Cam iute ia foc Antonescu de la un timp! Mă rog. Tentativa a eșuat iar unii au plâns naivitatea lui Călin Popescu Tăriceanu. Și eu, care-l știu bine, am fost tentat să-l sun și să-l atenționez că devine caraghios. Ce Dumnezeu, Căline, ai și tu o vârstă, nu mai ești bebeluș. O vârstă politică, firește, fiindcă altfel e sempre giovani. N-am făcut-o. Mă rog, seara la Gâdea, a spus ce-a spus, că vrea să-și facă partid (știam, era varianta de rezervă dacă nu reușea să-l îndepărteze pe Antonescu), că se pune la dispoziția US(D) de a-i fi candidat la prezidențiale (aici am râs, adică PSD rupe USL tocmai pentru a-și pune propriul candidat la președinție și îl pune, după tot tărăboiul, pe Tăriceanu!), că se angajează să-l bată măr în finală pe Crin Antonescu. Toate astea au fost întâmpinate cu glume sau cu răgnete de admirație probabil din partea unor Stroe și Ilieșiu.
Partea cu adevărat de ținut minte a emisiunii e repriza secundă, când a jucat, în terenul abia eliberat de liberal, premierul în funcție Victor Ponta. Știți ceva din ce a rostit aici domnul Tăriceanu? – l-a întrebat realizatorul emisiuunii. Nu, eram ocupat cu o masă programată cu luni în urmă cu un investitor american care vine și la, la ,la. Investiții, nu pot spune, n-am voie, dar e important pentru România. O fi fost ceva gen gaze de șist? Ocupat, și la cină, cu treburile lui patriotice, Ponta n-a avut timp să afle ce-a spus Tăriceanu. Normal, mi-am zis. Nu stătea cu sarmaua-n gât uitându-se la televizor. Mai apoi, infirmând tot, Ponta a confirmat că era cu subiectul în cap, într-un scenariu pe cât de minicinos pentru fraierii care mușcă, pe atât de pervers. Știa că Tăriceanu încearcă o fractură la liberali, că se pune la dispoziția sa, că-și face partid… Toate au ieșit la suprafața dialogului ca uleiul. Ponta s-a arătat gata să-l facă pe Tăriceanu președinte, firește într-un context și o împrejurare de nume care-l precedau subtil (Isărescu, care știm că nu vrea, Oprescu, care știm că vrea). Bietul Tăriceanu, cu o seriozitate care învingea greu râsul pitit în gât, era uns candidat la președinție de șeful pesediștilor. Să moară mammița? Parol! Și aici începe marea ticăloșie pontistă. Îi primiți la guvernare pe liberalii lui Tăriceanu? Firește, au ușile deschise oricând. Sunt la orice oră din zi și din noapte bine veniți, doar am lucrat cu ei până ieri. Dacă Tăriceanu își face partid, Ponta îi iese în întâmpinare cu fotoliile eliberate. De la Interne îl dă afară pe Oprea și-l va pune pe Stroe, ungurii vor sta, după ce marți va fi parafat noul guvern, doar sezonier la Palatul Victoria, până-l prepară Tăriceanu pe Cristian David. Invitația lui Ponta de a frânge Partidul Național Liberal, plimbând un platou cu cârnați rumeniți pe la nasul liberalilor tăriceniști, mi s-a părut nu doar dezgustătoare, cum ar fi normal s-o calific, ci de o perfect exersată inteligență diabolică. În același discurs Ponta reamintise cât ține el la Crin care, fie vorba între noi, l-a cam uns premier și cum nu poate fi el liniștit sufletește fără liberali. Operațiunea la care muncește de ani de zile Traian Băsescu, de fărâmare a PNL a fost preluată de Victor Ponta. De fapt viteza cu care a plecat Tăriceanu miercuri dimineața la Palatul Victoria n-a fost întrecută decât de viteza cu care Ponta a alergat la Cotroceni, în aceeași dimineață, pentru a raporta jupânului. ”Mi-a promis, a zis el la întoarcere, că îmi va semna tot”. Bravos, națiune, rodnică și frumoasă coabitare! Frumos și înalt caracter domnul Ponta, antibăsist la televizor și frecător al papucului din Deal cu manșeta costumului! Pe acest fond, trei sferturi din presă asudă la demolarea statuii firave a ”băsistului” Antonescu, găsit la activ cu vreo două întâlniri nedeclarate cu arendașul din Deal.
P.S. În finalul aceleiași emisiuni, Mircea Badea l-a întrebat tranșant pe Ponta de ce, dacă e rupt de iubire pentru USL, n-a făcut el pasul de a-l accepta pe Iohannis vicepremier. Nu se scufunda universul. Ponta, învățat cu mângâieri, a fost incomodat vizibil de întrebare și a mormăit ceva nedeslușit.
Lucian AVRAMESCU