Huawei, 5G și Europa. O relație imprevizibilă
Germania este ultima dintre marile economii ale UE care reglementează sectorul 5G. Berlinul a fost mult timp precaut să nu înstrăineze China în ceea ce privește gestionarea 5G, deoarece se temea că o poziție fermă față de Huawei ar putea împiedica relațiile comerciale și, prin urmare, accesul producători săi de automobile pe piața chineză.
După ce s-au depășit limitele birocrației, în sfârșit Germania are o poziție – nuanțată, dar certă: „Companiile care se află sub controlul statelor autoritare sunt considerate a nu fi de încredere.
Dacă partidul comunist chinez continuă să acționeze așa cum a făcut-o în Hong Kong, în tratamentul pe care îl aplică uigurilor sau prin expansiunea agresivă în Marea Chinei de Sud, atunci ne îndoim că am clasifica o companie care se află sub controlul guvernului chinez ca furnizor de încredere 5G”, sintetizează parlamentarul CDU Christoph Bernstiel.
Abordarea germană a urmat în mare măsură liniile directoare stabilite de UE în raportul de evaluare a riscurilor pentru securitatea cibernetică a rețelelor 5G, care nu menționează direct Huawei, dar definește „posibila interferență a statelor terțe ca fiind unul dintre principalele riscuri de securitate în lansarea 5G”.
Având în vedere că legea chineză de informații naționale obligă companiile chineze să coopereze cu serviciul național de informații, acestea sunt referințe suficient de clare, doar că, în timp ce majoritatea țărilor UE au respectat orientările blocului privind securitatea cibernetică 5G, unele abordări diferă considerabil.
Țările scandinave și din Europa de Est au adoptat cea mai dură poziție față de Huawei.
Suedia a interzis furnizorilor chinezi să lanseze în totalitate 5G și a dat operatorilor de telecomunicații termen până în 2025 să scoată echipamentul chinez din infrastructura lor.
Danemarca a urmat o cale similară. Deși țara nordică nu a menționat în mod direct Huawei, a precizat totuși că nu va permite echipamente din țări care nu sunt considerate aliați.
În Europa de Est, diferite țări au semnat memorandumuri de înțelegere cu fosta administrație Trump, pentru a închide ușa Huawei, angajându-se să excludă furnizorii care nu sunt de încredere, aceeași Huawei, din proiectele lor 5G.
Slovenia, Polonia, Cehia, România, Estonia, Letonia, Slovacia și Bulgaria au semnat acordul.
Alte țări ale UE au luat o cale diferită. În timp ce Franța și Italia nu au interzis imediat Huawei, guvernele și agențiile lor de securitate cibernetică au puterile necesare pentru a bloca achiziția de echipamente de la gigantul chinez.
În Italia, guvernul poate interzice tranzacțiile 5G care sunt considerate o amenințare la adresa securității naționale, iar în 2020, Executivul a folosit această putere pentru a bloca un acord între Huawei și compania de telecomunicații Fastweb.
Alte țări au adoptat o abordare mai blândă.
Spania a fost precaută să nu interzică în mod explicit Huawei și să înstrăineze China în acest proces. În schimb, a adoptat o abordare „neutră și independentă”, care scoate în față birocrația și lasă în plan second politica.
Decizia de a permite sau nu companiei chineze să intre pe piața 5G spaniolă va depinde exclusiv de nivelul de risc evaluat de experții spanioli. Legea spaniolă privind securitatea cibernetică, care se așteaptă să fie aprobată în perioada următoare, va evidenția obligațiile pentru furnizorii 5G.
La rândul lor, Portugalia, Luxemburg, Austria și Olanda nu au adoptat nicio măsură fermă până acum, dar unii dintre furnizorii de telecomunicații din Portugalia și Țările de Jos au anunțat deja că nu vor folosi echipamentele chinezilor.
De partea sa, Huawei invocă două lucruri foarte interesante din perspectiva nebănuitelor căi dintre politică, securitate și economie: diferențierea dintre furnizorii 5G chinezi și europeni este arbitrară, deoarece principalii concurenți, Erickson și Nokia, au spații de producție majore în China și sunt legați de aceleași legi chineze după care Huawei ar funcționa în Europa.
De asemenea, Huawei, care are sediul european în Germania, a primit finanțare europeană pentru inovare de mai multe ori, ceea ce a stârnit nu o dată critici în Parlamentul European, ba chiar unii europarlamentari au trimis Comisiei Europene o scrisoare deschisă în care cer ca acest „furnizor cu grad ridicat de risc” să nu mai primească bani comunitari. (R.I.)