Serviciu  informatii in sistem RSS
RECOMANDĂRI ”ULTIMA ORĂ”
Ultima Oră

IDENTITATEA NOASTRĂ CULTURALĂ: Marin Moraru, actorul cu un suflet cald, de copil

Publicat: marți, 27 februarie 2018

Colegii de teatru și prietenii de-o viață îi spuneau Marinuș. Poate pentru că avea un zâmbet frumos, un suflet cald, de copil, dincolo de care se află talentul și seriozitatea unui mare actor iar acest fapt se cuantifică în cei  peste 50 de ani de carieră răstimp în care  a adunat în ”rucsac” zeci de roluri pe scenele marilor teatre din București, dar și în filme.

S-a născut la 31 ianuarie 1937 în București, într-o iarnă cu zăpadă. De unde știe? Dintr-o carte a lui Mihail Sebastian.

”Eu m-am născut într-o zi de vineri, pe 31 ianuarie, și afară ningea cu fulgi cât vrabia. Amănuntul ăsta l-am aflat din ‘Jurnalul’ lui Mihail Sebastian. Acolo pomenește el ceva legat de ziua de 31 ianuarie 1937”, spune actorul într-un interviu.

I-ar fi plăcut să devină aviator, pentru că ”e ceva ancestral, o dorință de a zbura”, dar a fost respins la școala de aviație. Părinții îl vedeau viitor inginer. Mergea la cursuri la Politehnică, dar fugea de acolo la cursurile pregătitoare de la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC).

”N-aveam nicio bucurie să dezleg ecuații și logaritmi. În școală am făcut o piesă de teatru, care se numea ‘Steaguri pe tunuri’, după Anton Semionovich Makarenko, cu o echipă de tineri certați cu societatea. Era pusă în scenă de Dimiu (regizorul Mihai Dimiu — n.r.), tânăr regizor încă școlarizat la IATC. Jucam un bătrân, Ivanovici, un rol de compoziție. Și mi-a plăcut atât de mult, că mi-a intrat în sânge. (…) Să joci un bătrân când tu ai 17 ani, e ceva! Cred că rolul acesta a pus o mare ștampilă peste mine, pentru că amprenta asta a rămas și am devenit un actor de compoziție. E plăcut să ‘îmbraci’, la debut, o vârstă pe care nu o ai”, își amintește actorul.

A dat examen de admitere la IATC, dar nu a intrat. Apoi s-a dus la Școala Populară de Artă un an, timp în care lucra ca agent tehnic la uzina ”Grivița Roșie”.

”De când eram la Construcții Întreținere Căi Ferate jucam la amatori. Pe vremea aceea, studenții de la Regie și chiar la Teatru făceau muncă voluntară cu echipele de amatori. Atunci am dat nas în nas cu ceea ce înseamnă teatrul. (…) Agent tehnic fiind la ‘Grivița Roșie’, exista posibilitatea ca, săptămânal, să iei bilete la teatru și să le plătești la leafă. Eu cumpăram bilete pentru fiecare zi. Iar sâmbata sau duminica plecam cu sandwich-uri în buzunar pentru că vedeam trei spectacole pe zi, intram în toate teatrele și trăiam cu teatru, am văzut spectacole de zeci de ori”, spune Marin Moraru în interviu.

După un an a dat din nou admitere la IATC și a fost admis, dar ”sub linie”, fiind primit însă ca audient — ceea ce însemna că avea voie să participe la cursuri, dar nu avea voie să dea examen. Dar pentru că era bun la actorie i s-a permis să dea examen retroactiv și a trecut direct în anul doi. S-a pregătit cu A. Pop Marțian, cu Ion Finteșteanu, iar apoi a ajuns la clasa profesoarei Dina Cocea.

A absolvit Institutul în 1961, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale. După absolvirea facultății, a activat ca actor pe scena Teatrul Tineretului (1961-1964), unde a jucat ”Pigulete plus cinci fete” de Constantin Bratu, regia Ion Lucian, ”Chirița în provincie” de Vasile Alecsandri, regia Sanda Manu, ”Ocolul Pământului” de Pavel Kohout, regia Radu Penciulescu.

 

”Eram la Teatrul de Copii și Tineret și un mare regizor, David Esrig, mi-a zis: ‘Hai la Teatrul de Comedie’. I-am spus: ‘Domnule, eu nu vin acolo, eu joc aici. Când o să ajung eu să joc?’ Acolo era o pleiadă întreagă de actori mari, adusă de domnul Beligan, era nebunie. Domnul Dinică a plecat înaintea mea, s-a dus și a jucat ‘Umbra’. Apoi m-am dus și eu. Îmi amintesc că am plecat destul de repede în turneu la Paris cu ‘Umbra’, unde am jucat rolul Ministrului de Finanțe. Jucam în paralel și în ‘Troilus și Cressida”, am avut cronici extraordinare. Puteam fi și acum la Teatrul pentru Tineret, acela a fost momentul în care viața mea a luat-o pe altă cale”, mărturisește actorul.

În perioada 1965-1968 a făcut roluri memorabile la Teatrul de Comedie — Ministrul de finanțe în ”Umbra” de Evgheni Swartz, Patrocle în ”Troilus și Cresida” de William Shakespeare, sau Bălălău în ”Capul de rățoi” de George Ciprian, toate în regia lui David Esrig.

1966: Marin Moraru și Margareta Pâslaru (secvență din Un film cu o fată fermecătoare)

Au urmat apoi alte roluri de succes la Teatrul ”Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) — Crăcănel în ”D’ ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Lucian Pintilie, Diderot în ”Nepotul lui Rameau” de Denis Diderot, regia David Esrig, Socrate în ”Transplantarea inimii necunoscute” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, Koning Peter în ”Leonce și Lena” de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei.

Marin Moraru declara, în urmă cu câțiva ani, că personajul care i-a dat cele mai multe emoții a fost Diderot. Când regizorul David Esrig i-a propus rolul, artistul i-a sugerat acestuia să-l aleagă pe actorul George Constantin: ”Ăla are beton în picioare, nu eu!”. Răspunsul regizorului a fost: „Ba nu, tu trebuie să faci asta!”.

”Și m-am chinuit să exersez vorbind cu creionul în gură. Eu sunt o fire foarte efervescentă și gesturile mele sunt la fel. Dacă poți să le prinzi într-o fracțiune de secundă bine, dacă nu, nu ai văzut nimic. După ce am început să vorbesc la relanti și cu gesturi, cu poigneuri, am descoperit că domnul Diderot era aceeași fire ca și mine și își propunea să vorbească răspicat, dar calm.(…) Era un perfecționist. Apoi, dacă am văzut că pot urni o asemenea piatră, am zis că pot orice. Adevărul e că, dacă vrei, poți!”, spunea marele actor.

 

A mai jucat și la teatrele Odeon și Nottara, dar cele mai multe spectacole, în care a realizat roluri memorabile, au fost la Teatrul Național ”Ion Luca Caragiale”, unde este actor din 1971 până în prezent — ”Un fluture pe lampă” de Paul Everac, ”Trei frați gemeni din Veneția” de Antonio Mattiuzzi, ”Romulus cel Mare” de Friedrich Dürrenmatt, ”Gaițele” de Alexandru Kirițescu, ”Generoasa Fundație” de Antonio Buero Vallejo, ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, ”Așteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, ”Harap Alb” de Radu Ițcuș, ”Azilul de noapte” de Maxim Gorki, ”Take, Ianke și Cadîr” de Victor Ioan Popa, ”Crimă pentru pământ” de Dinu Săraru, ”Ultima oră” de Mihail Sebastian, ”Egoistul” de Jean Anouilh.

 

O perioadă a predat în calitate de conferențiar universitar la IATC București (1974-1980), dar a ales tot prima dragoste — scena. Spunea, la un moment dat, că jucând atâtea personaje, actorii le încarcă în spatele lor ”într-un rucsac” și le duc cu ei, iar la un moment dat nu mai știu cine sunt.

”Este o povară și o bogăție acel rucsac de cunoaștere, este adevărat că e cam greu să-l duci, dar e o cunoaștere, nu poți să treci prin lume fără asta. Noi suntem un morman de amintiri, putem pune mâna oricând pe amintirea noastră, culegem de acolo orice dorim și, de fapt, trăim în majoritatea timpului în trecut, în amintiri. Foarte puțin timp ne ducem spre viitor. De obicei uităm, ștergem amintirile neplăcute, ca să putem trăi fericiți”, mărturisea Marin Moraru.

Nu crede că există roluri ușoare sau grele, ci spune că toate sunt la fel de grele, pentru că atunci când un regizor îl cheamă, consideră că fără el nu poate să facă ce și-a propus. ”El m-a chemat pentru ceva, iar eu trebuie să dovedesc acel ceva”, spune actorul. Iar publicul este ”o singură ființă, care respiră o dată cu tine, tu o faci să respire, să râdă, să plângă”.

Deși i s-a propus să rămână peste hotare, a refuzat.

”Mai mult de două săptămâni nu pot să trăiesc în afara țării. (…) Eu cred că locul de naștere lasă niște amprente, niște linii magnetice în noi (…) cu care ne naștem și trebuie să revii să te încarci. Acasă e cel mai bine, în căminul meu. Oriunde te-ai duce, oricât de bine ai fi primit, tot străin ești, nu simți cotul celui de alături”, și-a motivat el refuzul.

Marin Moraru a jucat și în numeroase filme — ”Haiducii”, ”Un zâmbet pentru mai târziu”, ”Răzbunarea haiducilor”, ”Actorul și sălbaticii”, ”Un zâmbet pentru mai târziu”, ”Filip cel bun”, ”Toamna bobocilor”, ”Iarna bărbaților”, ”Tufă de Veneția”, ”Operațiunea Monstrul”, ”Faleze de nisip”, ”În fiecare zi mi-e dor de tine”, ”Chirița în Iași”, ”Cuibul de viespi”, ”Vara sentimentală”, ”Masca de argint” și altele.

”Sincer să fiu, greu m-am dus să filmez, pentru că mie nu-mi place să filmez! Îți dau textul acum și, în trei secunde, te duci la cadru. Eu trebuie să stau, să-l simt, să gândesc, să-i găsesc culorile, mirosul. La filmare nu ai cum să faci asta și nu prea fac film decât la rugăminți. Așa că a fost o perioadă în care nu m-a atras niciun rol”, mărturisea actorul într-un interviu.

Publicul îl cunoaște însă nu doar din rolurile de la teatru sau din filme, ci și din numeroasele scenete tv în care a jucat și prin care a pătruns în casele oamenilor. Filmările tv după ”Momentele și schițele” lui Caragiale sunt memorabile, ca și scenetele din emisiunile de divertisment realizate de mari oameni de televiziune.

Gândindu-se la actorii și regizorii cu care a lucrat de-a lungul anilor, unii fiindu-i prieteni buni, Marin Moraru spune: ”Cel mai greu e atunci când ne amintim de prietenii dispăruți, și ei sunt mulți de la o vreme..”. El spune că uneori nu știe cum au trecut anii și a ajuns la această vârstă.

”Nu m-am gândit că o să ajung la bătrânețea asta. Vedeam la 40 de ani un om și era foarte bătrân pentru mine, iar cei care aveau 60 de ani erau morți de mult. Nu m-am gândit cum voi arăta și ce voi face, iar când mă uit la Radu Beligan, (…) mi se pare (…) un Himalaya unde nu voi ajunge niciodată”, afirma Marin Moraru.

O căsnicie sărbătorită… din patru în patru ani

Secretul echilibrului lui Marin Moraru este relația frumoasă și trainică pe care o are cu omul de radio Lucia Popescu Moraru.

Sunt căsătoriți de peste 45 de ani, dar nu pot aniversa ziua căsătoriei decât din patru în patru ani. Motivul e simplu — s-au căsătorit pe 29 februarie.

 

”Se spune că 5 ani rezistă o căsnicie, după care vine rutina sau despărțirea. Eu nu cred în asta pentru că, după dragostea efervescentă de la început, totul se transformă într-o prietenie trainică. Secretul e că nu ne amestecăm niciunul în viața celuilalt mai mult decât trebuie”, crede artistul.

Amândoi iubesc animalele, mai ales pisicile. Acasă, alături de soție, se simte cel mai bine, iar când are timp liber îi place să meargă la cumpărături, să gătească, să citească. Ce-și dorește? Sănătate, ”pentru că, orice ai avea, fără sănătate nu ai nimic”.

Actorul Marin Moraru este Societar de onoare al Teatrului Național din București, din 2002, și Doctor Honoris Causa al UNATC.

La 1 Decembrie 2008 a fost decorat de președintele României cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în Grad de Mare Cruce.

 

În 2012 a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din București, iar în noiembrie 2013, la Târgul de carte Gaudeamus, a lansat cartea autobiografică ”Suntem ce sunt amintirile noastre”.

Alături de soția sa, Lucia Moraru

În 2015 obține Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF  pentru întreaga activitate.

Marin Moraru murit, la 21 august 2016, la vârsta de 79 de ani.

Într-un ultim interviu pe care l-a acordat în 2016 pentru Marius Tucă și Marius Manole la Smart FM, Marin Moraru și-a deschis sufletul și a vorbit despre durerile sale.

“Ultima reprezentație a fost de mult. Cred că am făcut o piesă bulevardieră, «Piscina de la miezul nopții«, la «Nottara», aia e ultima”, mărturisea acesta.

„Nu înțeleg multe lucruri din lumea pe care o trăim acum. De ce un milionar este ținut cinci ani  și când iese (n.r. – de la închisoare) e tot milionar. N-am înțeles chestia asta. Și eu aș vrea să îmi fac geamantanul, să-mi pun rufe și tot ce cred eu, cărți și ce cred eu, și mă duc să mă închidă cinci ani și să-mi dea 20 de milioane când ies. De la un timp, mai nimic nu-mi place în lumea de azi. Poate din cauza vârstei, poate din cauza comparațiilor  pe care le fac cu experiențele din urmă din viața mea. Și ce văd astăzi este incredibil. Este de neconceput. Nu vreau să vorbesc, pentru că mă înneguresc prea tare”, spunea el.

“N-am făcut meseria asta ca să joc un rol anume. Meseria asta e ca la examen, tragi biletul și asta e. Mai este ceva ce este groaznic pentru un actor. El este al timpului. Nu poți să joci Mercutio la 60 de ani… După o pauză de inactivitate, cu dinții strânși din cauza faptului că tot ce se întâmplă în jurul tău nu e de bine, vrei tu acum să fiu volubil și cu o vorbire corectă și cu o coloană de aer perfectă și membrele să-mi plutească? Nu mai pot…

Am bucurat mult timp oamenii, Nu mai pot să-i bucur. Pentru că eu nu mă mai bucur. Dacă eu nu mă bucur, nu pot să-i bucur nici pe ei”, mai spunea legendarul artist.

Despre experiența piesei “Take, Ianke și Cadîr”, în care a jucat alături de Radu Beligan, Gheorghe Dinică și Monica Davidescu și care s-a bucurat de un imens succes la public, Marin Moraru își amintea:

“Această piesă, imediat după Revoluție, am pus-o cu Bibanu, cu Beligan, cu Dinică și eu Ițic. La Teatrul Tineretului, Teatrul de Copii. Am jucat-o, făcusem noi teatrul nostru. După care, eu am plecat în Germania, ei au rămas, au jucat în turneu mult timp, după care s-a aplatizat chestiunea. Și Gonța a venit cu ideea să refacem spectacolul, cu mine Take. Nu mi-am închipuit în viața mea să fiu Ciubotărașu. Totuși, am descoperit un lucru important pentru piesă. Că ăștia doi sunt tineri, din tinerețe prieteni, iar Take se amuză copios la toate glumele lui Ianke”.

“Omul este foarte curios, este de o curiozitate de nedescris, iar teatrul pentru el, cu cutia aia magică, cu lumina aia care se stinge încet, și apar acolo, în cutia aia, mii de personaje, care gesticulează, vociferează, ceea ce el nu a făcut niciodată, soț cu soție se ceartă, copiii vin de la școală – asta se întâmplă și în viața mea, ia să văd ce se întâmplă acolo… E foarte complicată chestia asta. Dar să știți că  teatrul a făcut un pas foarte mare. A trecut de la zei la viața oamenilor. Laicizarea teatrului a fost un pas imens pentru omenire”,  explica Marin Moraru.

„Cum mai pot eu să-i uimesc pe spectatorii mei acum când ei știu ce este bomba atomică, avioane supersonice, E-uri, bicicletă… Cu ce să îi uimesc eu pe ei, ce să fac eu ca să le atrag privirea și interesul? Că ei știu tot. Mai e ceva. Un actor care joacă un personaj istoric trebuie să șteargă cunoașterea…”, a afirmat artistul.

Întrebat când a înțeles pentru prima oară ce înseamnă  un rol de compoziție, Marin Moraru explica:

„De când eram în institut. Nu știu de ce, poate din cauza faptului că începuse să-mi cadă părul, și atunci aveam așa, o personalitate mai vârstnică, și a început să mi se dea roluri de compoziție. Jucam bătrânei, tătici, profesori. E greu să faci compoziție pentru că trebuie să aduni un material”.

„Nu-mi place ce se întâmplă în televiziunea din România. Este ceva jalnic…”, a adăugat el.

Sursa text: AGERPRES; Libertatea

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=92860

Publicat de la data feb. 27 2018. Categorii ALEGEREA NOASTRA, Cultură, CULTURĂ.

Zona comentariilor

Meteo în țară

18 septembrie 2019, 17:04
 

VNV
Noros
22°C
11 km/h
Perceput de temperatură: 21°C
Presiunea: 1010 mb
Umiditate: 28%
Vânt: 11 km/h VNV
Rafale de vânt: 11 km/h
UV-Index: 0
Răsarit: 6:58
Apus: 19:21
Prognoza 19 septembrie 2019
Zi
 

E
Înnourat
19°C
Vânt: 7 km/h E
Rafale de vânt: 14 km/h
max. UV-Index: 5
Noapte
 

E
Nori intermitenti
9°C
Vânt: 4 km/h E
Rafale de vânt: 11 km/h
max. UV-Index: 5
More forecast...
 

RSS De la ANM:

  • Tipul mesajului : Atentionare nowcasting
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 18-09-2019 Ora : 12 Nr. mesajului : 1 Intre orele : 12:00 si 15:00 In zona : Județul Tulcea: Tulcea, Sarichioi, Valea Nucarilor, Murighiol, Chilia Veche, Mahmudia, Nufăru, Beștepe, Maliuc, Pardina, Ceatalchioi;Județul Tulcea: zona de litoral; Se vor semnala : intensificări ale vântului, cu rafale ce vor depăși 55 - […]
  • Tipul mesajului : Atentionare nowcasting
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 18-09-2019 Ora : 12 Nr. mesajului : 2 Intre orele : 12:00 si 15:00 In zona : Județul Olt: Caracal, Corabia, Drăgănești-Olt, Brastavățu, Izbiceni, Fărcașele, Rusănești, Ianca, Tia Mare, Radomirești, Vădăstrița, Dăneasa, Dobrosloveni, Cilieni, Traian, Stoicănești, Grojdibodu, Vișina, Redea, Rotunda, Gostavățu, Obârșia, Deveselu, Scărișoara, Sprâncenata, Studina, Drăghiceni, Giuvărăști, Orlea, Gârcov, […]
  • Tipul mesajului : Atentionare nowcasting
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 18-09-2019 Ora : 10 Nr. mesajului : 3 Intre orele : 10:45 si 14:00 In zona : Județul Suceava: zona de munte de peste cota 1800 m;Județul Neamţ: zona de munte de peste cota 1800 m; Se vor semnala : intensificări ale vântului, care la rafală vor atinge viteze de […]
  • Tipul mesajului : Atentionare nowcasting
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 18-09-2019 Ora : 10 Nr. mesajului : 4 Intre orele : 10:00 si 14:00 In zona : Județul Botoşani;Județul Suceava: zona joasă;Județul Iaşi: Hârlău, Deleni, Cotnari, Scobinți, Lespezi, Tătăruși, Valea Seacă, Șipote, Vânători, Ceplenița, Bivolari, Andrieșeni, Todirești, Cristești, Sirețel, Plugari, Coarnele Caprei; Se vor semnala : intensificări locale ale vântului, […]
  • Tipul mesajului : Atentionare nowcasting
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 18-09-2019 Ora : 9 Nr. mesajului : 5 Intre orele : 09:40 si 14:00 In zona : Județul Alba;Județul Covasna;Județul Braşov;Județul Mureş;Județul Harghita;Județul Sibiu; Se vor semnala : intensificări locale ale vântului care la rafală vor atinge 55...65 km/h, iar la munte vor depăși 70-80 km/h

Loto

Horoscop

  • 229.382 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team
Gay Cams Livejasmin.com Wpadvanced Newspaper Theme