Iluzia vânzării de-a valma a terenurilor la străini – Corneliu TURIANU

La începutul anului 1997, Parlamentul a votat completarea Legii nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine, prin introducerea unui text potrivit căruia „Societăţile comerciale cu capital parţial sau integral străin, constituite ca persoane juridice române, pot dobândi oricând, pe durata existenţei acestora, dreptul de proprietate şi orice alte drepturi reale asupra terenurilor, necesare pentru realizarea obiectivului de activitate”.

În ceea ce mă priveşte, se ştie că m-am împotrivit acestei soluţii, considerând-o în dezacord cu prevederile Constituţiei şi, chiar periculoasă, atunci când miza jocului este înstrăinarea terenurilor agricole. Acestea sunt motivele pentru care am propus şi continuu să susţin că scopul urmărit poate fi atins pe calea concesionării pe termen îndelungat a terenurilor agricole. Să fiu bine înţeles: obiecţiunea mea priveşte numai terenurile agricole din extravilan, şi nu cele destinate investiţiilor industriale.

Între timp, Parlamentul a adoptat şi Legea privind circulaţia juridică a terenurilor. Art. 3 al acestei legi reînnoieşte interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi persoanele juridice străine. Ultimul alineat al acestui articol dispune însă că: „în cazul terenurilor ce fac obiectul investiţiilor persoanelor fizice sau juridice străine, sunt şi rămân aplicabile dispoziţiile legislaţiei în vigoare privind regimul juridic al investiţiilor străine”. Precum se vede, este omisă situaţia societăţilor comerciale cu capital parţial sau integral străin, constituite ca persoane juridice române, ceea ce înseamnă că acestea se bucură în continuare de privilegiul recunoscut prin amendarea Legii investiţiilor străine.

Este evident că aceste modificări legislative au derivat din obsedanta teză a atragerii, cu orice preţ, a investitorilor străini, apreciindu-se că înstrăinarea terenurilor ar fi unica soluţie eficientă pentru infuzia de capital străin. Cu alte cuvinte, nu desfiinţarea birocraţiei, nu seriozitatea financiară a partenerilor străini, nu stabilitatea monedei naţionale, ci, pur şi simplu, vânzarea de-a valma a terenurilor către investitorii străini, cu iluzia că astfel am scăpat de griji.

Iată de ce, domnule ministru, vă întreb:
1. Ce suprafeţe de teren agricol în extravilan au cumpărat investitorii străini ale căror societăţi comerciale au fost înregistrate ca persoane juridice române şi care anume – concret – sunt acele societăţi comerciale cumpărătoare?
2. Câte din aceste suprafeţe fac parte din domeniul public sau privat al statului şi în ce zone geografice sunt ele amplasate?
3. La ce preţuri au fost vândute aceste suprafeţe de teren agricol?
4. La cât se ridică valoarea totală a investiţiilor străine atrase pe această cale?

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.