În Africa de Sud, printre carcase de scoici și perle (Exclusivitate)

Oamenii te întâmpină oriunde de parcă ai fi de-al lor, te servesc cu plăcere, sunt scoici sau perle, săraci sau bogați

(…) Stă ascuns în spatele unei benzinării, la toaletele vopsite în alb, are chipul de cafea cu ochii mari și negri, își ia ceva avânt și vine la mine. E Aman, are opt ani și a văzut lumina la periferie, într-un township.

Spune ceva în africană, nu-l înțeleg, dar descifrez privirea luiși-i văd șira spinării prin stomacul transparent… Fiecare vertebră țipă către hamburgerul meu, strigă amarul zilelor și emană vaporii de combustibil inhalați zilnic aici, vaporii ce-i însoțesc pe înstăriții societății către destinații luxoase unde opulența-i tot. Aman e lămâia din care bogații storc până și singurul sâmbure găsit în ea…

(…) Sunt sus, privesc cum aripa avionului pipăie aerian, deja, spațiul african al savanei. Sunt nerăbdătoare să simt mirosul locului, să dau mâna cu Oceanele Indian și Atlantic, măiastrul Munte Masă, să simt adrenalina sporturilor extreme, bungee jumping și caiac canoe, să merg într-un tur safari și să cunosc landul lăsat de strămoșii lui Nelson Mandela în urma lor.

 

De la aeroportul din Cape Town mă îndrept către prima destinație, Whale Coast Hermanus. E cam pe la ora prânzului, pe drum poposesc la restaurantul Houw Hoek Farm Stall să mănânc o supă africană, mm…foarte gustoasă, începutul culinar e promițător.

În interior este un magazin, o variantă de cămară de-a noastră puțin mai mare, în care un detașament militar format din sticle și borcane stau în poziția ”drepți”, semn că comandantul este om gospodar. Flori frumos aranjate în coșuri împletite manual…

Whale Coast Hermanus

M-am întrebat de unde vine Hermanus, numele a fost al unui profesor olandez, Hermanus Pieters, ce venea aici din Cape Town când era în vacanță, s-a împrietenit cu fermierii olandezi, îi plăcea să pescuiască. Situat de-a lungul golfului Walker, orășelul își deschide porțile…

Munții și oceanul te întâmpină la fiecare cotitură, casele acoperite cu pălării de soare se pleacă în fața mea, bucuroase de oaspetele din depărtări venit.

Copila ce pășea timid cu tălpile goale pe asfaltul încins de arșița soarelui, îmi șoptește din ochi în ochi că e, de fapt, încălțată… are papucei imaginari, confecționați din griji și neputință… Biserica o poți confunda cu o casă obișnuită, iese în evidență prin culoarea roșie și pare foarte primitoare.

Ajung la plajă. Prima imagine, oșopârlă vrea să se bronzeze pe șezlongul pietrelor încinse, sculptate de timp. Oceanul mă încalță cu pantofi africani,după ultima modă, cu toc denisip.

Munții ascultă simfonia valurilor, sunt transformată într-un salvamar care ridică steagul către pescăruși, îmi deschid brațele și las o parte din inima mea acolo.

Împreună privim la „programul TV” cu transmisiune în direct al surâsului naturii, la spuma croșetată ca un macrame ce delimitează uscatul de apă, la băiețandrul învăluit de finețea nisipului ce este împins de apus către drumul spre casă, la binecuvântarea lui Dumnezeu, ce te atinge pe frunte prin soare, dacă ai simțit razele, mâna Lui te-a atins…

Pe-nserat ies la o plimbare, mă gândesc dacă sunt reale iubirile de-o vară. Și dacă spațiul contribuie la deznodământ, spațiul solar, vreau să spun. Și oceanul…

Addo Elephant Park

Când povestești cuiva despre Africa de Sud sigur te va întreba de safari. Am ales Parcul Național Addo Elephant, al treilea ca mărime de aici, se întinde pe aproximativ 180000 de hectare.

Din speciile de animale pe care le-am văzut amintesc câteva: rinoceri, lei, bivoli, leoparzi, antilope, etc. Am stat aproape de cea mai densă populație de elefanți africani de pe pământ.

Oricine își dorește să-i vadă în mediul lor natural, sunt blânzi, mamele foarte atente cu puii, la ora prânzului i-am admirat cum veneau să bea apă, să se bălacească și mozolească în oazele din această zonă semiaridă a karoului din nord, din jurul barajului Darlington.

Bungee Jumping

Frica este temporară, regretul este permanent”, FACE ADRENALIN , dacă nici acest mesaj nu te convinge să încerci o experiență unică în viață, atunci care?

Lângă Valea Naturii, în regiunea Tsitsikamma, Western Cape, deasupra râului Bloukrans, la 216 metri, mai exact 709 picioare, se află cel mai înalt pod comercial bungy din Africa, Bloukrans.

Cine nu visează să zboare? Toți visăm, unii rămân doar cu gândul… Am zis… trebuie să o fac, da, vreau să zbor, la propriu.

Scenarii multe înainte de salt, cum o fi, voi simți o adâncitură în stomac, vor zbura cu mine toți fluturii de acolo, dacă se rupe coarda, voi fi în stare să sar?

Uff, zic glumind, îmi leagă strâns picioarele, e de bine, ca să nu-mi fie azvârlite de vreo stâncă… și țup, țup ca un iepuraș am sărit până la marginea podului, apoi mi-am luat zborul mai ceva decât avionul cu care am ajuns aici.

Sigur, curiozitatea cea mai mare este ce s-a întâmplat de când picioarele s-au dezlipit de singura bucățică de fier pe care eram proptită.

Am simțit că-ntr-o secundă am ajuns cu coarda jos, dar a fost cea mai lungă secundă din viața mea, mi-au trecut prin minte amestecate întâmplări și o euforie la care poate doar o pasăre ar putea da răspuns, dar ar fi un ciripit neînțeles, e un mister, de asta trebuie să încerci și tu cândva să-ți deschizi aripile…

Knysna

În mijlocul Parcului Național Garden Route se află pitorescul Knysna, casa unde păsările de curte se comportă cu tine de parcă te-ar cunoaște dintotdeauna, este locul unde te poți aventura la o plimbare cu caiac-canoe, la pas prin pădurile indigene ori, pur și simplu, la o deconectare pe plajele sălbatice cu vedere la Oceanul Indian.

În șir indian,  sau să zic african, precum rățușca pe apă, am pornit la vâslit pe râul Storms, o luptă cu valurile ce-ți încordează toți mușchii, o bălăngăneală continuă ce  îți ondulează kayacul pe ritmul curenților de aer dintre stânci.

Sunt pe un ”pod mireasă”, suspendat, lung de 77 de metri și având 7 metri înălțime peste nivelul apei. În 1969, Jacky de Vos a construit această minunăție împletită frumos, arhitectural, unde mă ”legăn” acum și abia îi mai zăresc celălalt capăt…

Apoi, apusul!…

St Francis Bay

Mirosul proaspăt de iarbă, ciripitul păsărilor, intimitatea, căsuțele cu o arhitectură olandeză,vopsite în alb, aliniate într-o manieră ce creează o mișcare dinamică vizuală,cu acoperișuri formate din fustițe de stuf,ce dansează  ”Lambada” de jur împrejurul canalelor: satul de vacanță, St Francis Bay, din municipalitatea districtuală Sarah Baartman, provincia Eastern Cape.

E peisajul în care vrei să lenevești la sfârșit de săptămână și unde ai putea să-ți reîncarci mintea, dar și bateria energetică a trupului ori să evadezi împreună cu sufletul pereche făcând croaziere romantice, cu pletele-n vânt, cu barca pe canalele ce te duc cu gândul la frumoasa Veneție.

Localuri rustice unde să-ți bei cafeaua dimineața, la micul dejun, în care detaliile, precum tăblițe cu mesaje haioase ori o față de masă tradițională, te binedispun, te adulmecă.T

e invită înăuntru cu aroma autenticului.Am avut bucuria de a asista la o nuntă, nuntașii îmbrăcați în alb dansau pe ritmuri afiricane, erau atât de naturali și de liberi, încât zâmbetele lor te invitau să intri pe scena din fața curții, nu m-am putut abține să nu imortalizez momentul.

Gansbaai

În mediul marin din zona Gansbaai, Overstrand din Western Cape ai posibilitatea de a face excursii de câteva ore, fie pentru a te scufunda cu rechinii, dacă ai inima zdravănă, fie pur și simplu pentru a admira casele de pinguini africani ce sunt pe cale de dispariție, delfinii, colonia de foci, păsările și plantele marine.

Cel mai mult mi-au plăcut focile, sunt tare jucăușe în apă, îmi fac în ciudă pentru că eu nu pot înota acolo,sunt puse pe șotii, comentează întruna de parcă ar fi la un talk-show, iar când obosesc se tăvălesc pe stânci ca niște pisici la soare.

Rezervația naturală Robberg

Dacă de fel ești mai sportiv sau vrei să încerci să te aventurezi pentru câteva ore bune pentru a-ți pune sângele în mișcare, ia-ți o pereche de adidași comozi, ceva d-ale gurii, o sticlă cu apă și hai într-o expediție ce-ți va rămâne în memorie mult timp de-acum încolo, mai ceva decât un cântec.

Lângă Golful Plettenberg, la câțiva kilometri, te întâmpină splendida rezervație naturală Robberg. Cu suișuri și coborâșuri pe stânci, podețe, trepte amenajate ori dune de nisip fin, pașii tăi vor atinge mereu imagini demne de pus în tablouri cu ramă.

Flori de munte, marmote, șopârle, foci, pescăruși, lanuri de verdeață completate de marea turcoaz, sunt frumusețile ce te cuprind și pe care le respiri!

De pe drumuri, autostrăzi

Oamenii te întâmpină oriunde, de parcă ai fi de-al lor, te servesc cu plăcere, sunt scoici și perle, bogați și săraci.Mă uit la muncitorii care așteaptă autobuzul, se vede de la distanță că traiul lor nu e tocmai unul strălucit ca o perlă, dar poate sufletul lor e lumina ce se reflectă din sidef.

Case improvizate ce nu cred că ar rezista la o iarnă ca a noastră, e trist, dar știi de ce… îmi par a fi niște carcase de scoici uitate pe plajele de aici, lăsate așa, le-am zărit de-a lungul drumurilor…

La un moment dat, am oprit la o benzinărie, o negresă opulentă făcea burgeri, am comandat unul și m-am așezat afară la o masă. După colț, erau câțiva copii cu picioarele goale, unul m-a rugat să îi dau și lui, binențeles… l-a împărțit cu alții trei, este trist, dar realitatea cruntă există și îți este arătată …

Cape Town

Perioade de secetă în care bogații foloseau piscinele, iar săracii stăteau cu gălețile atârnate să vină apa din cer.

Capul Furtunilor, așa a fost numit de Bartolomeo Diaz sau Capul Bunei Speranțe, descris fiind în acest fel de Ioan al II-lea al Portugaliei, este pământul pe care strămoșii lui Nelson Mandela, primul șef de stat negru al țării, ales prin vot democratic, (Premiul Nobel pentru Pace), făceau comerț cu fier și tutun, iar azi înflorește ca un pom al vieții din toate încheieturile sale.

Oraș mamă, al doilea după numărul de locuitori, nominalizat ca cel mai bun loc de vizitat din lume de revista The New York Times în anul 2014, Cape Town este cea mai veche regiune urbană din Western Cape, iar portul său din Golful Table este unul dintre cele mai aglomerate de pe mapamond.

Plajele din Cape Town, de pe Coasta Atlanticului, sunt o adevărată oază de liniște, de contemplare a naturii, de împerechere a inimii cu valurile, munții…

Mă așez confortabil pe nisipul ud, știu că ușor, ușor, mă voi cufunda în el și voi simți fiecare firicel din sămânța strămoșilor lui.Ascult relaxată povestea valurilor ce vin și pleacă,se-avântă prietenoase către munții cu care conviețuiesc într-o armonie secretă, e o iubire caldă și rece. Vântul e partenerul de joacă al copiilor, dar și al adulților ce vin aici să facă surfing.

Telecabina se înălța din ce în ce mai mult, nu șiam pe care parte să mă uit mai întâi, e atăt de fermecător … da, este una dintre minunile noi ale lumii, Table Mountain, acest munte ce face parte din Parcul Național Table Montain.

Pe o stâncă din marele platou de 3 kilometri, de sus,privesc magnificul Cape Town. Parc-aș fi la vânătoare, da, sunt un vultur … vreau să vânez fiecare locșor și să-mi întipăresc această vedere unică de  deasupra lumii. Te poți plimba în voie, ore în șir, fără să te plictisești, cine ar putea avea vreodată privirea obosită la impactul cu o așa perlă a naturii.

Am tot mers, apoi m-am oprit, îl priveam cum se afundă în albastrul oceanului, cum se ascunde în perdeaua de valuri ce duc cu ele vapoare și amintiri, cade, împletindu-și galbenul-portocaliu cu apa cerească, apune și încheie un capitol dintr-o carte în care am adunat stări, frumusețe, gânduri de departe, de aici, din Africa de Sud…

 

Aurora Grigore

masterat, Jurnalism, Hyperion

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.