Inchirierea terenurilor agricole, o afacere de 50 de miliarde de dolari anual
Ce faci, ca stat, cand suprafata agricola de care dispui in interiorul granitelor tale nu iti mai este suficienta? Inchiriezi teren agricol in alte state. E o masura simpla, dar care presupune si riscuri. De exemplu, in 2007, cand preturile la alimente au inceput sa creasca, China a semnat o intelegere cu Filipine pentru inchirierea a 2,5 milioane de hectare de teren destinate culturilor alimentare, intreaga productie urmand sa fie exportata in China. Cand s-a aflat de intelegere, fermierii filipinezi au protestat atat de vehement incat autoritatile de la Manila au fost obligate sa suspende intelegerea. Un scandal similiar a zguduit Madagascarul, acolo unde o firma sud-coreeana a incercat sa obtina drepturile de exploatare asupra a 3 milioane de hectare de teren. Consecintele? Demisia guvernului si, desigur, anularea intelegerii.
Putine lucruri pot aprinde atat de usor revoltele populare ca pierderea drepturilor de exploatare a propriilor terenuri nationale. E logic deci ca intelegerile de genul celor mentionate mai sus sa fie foarte periculoase, atat pentru guvernele locale, cat mai ales pentru investitorii straini implicati: echipamentele agricole pot fi foarte usor sabotate de localnicii infometati, recoltele pot fi foarte usor incendiate.In plus, respectivii investitori se confrunta si cu alte probleme: de pilda, cum sa exporte produsele?