Înfrumusețat de cântecul Stelei Enache…!

Cărări pe valuri, sărutări pe gură uscată de seceta dragostei, luciri de lună pe obrazul umed de sărutări, penumbre sub priviri învelite de plâns, lavă de soare, boltă și vâltoare, palme de mângâiat, nisip de caligrafiat cu degetul declarații de dragoste, spumele mării ce le șterg, îndurarea ce-aduce iubire, cruzimea ce nu o întoarce, iasomii sub pernă, plopii de la marginea singurătăților, săgeata gândului, ora iubirii, netimpul visului, picătura de înveșnicire, scrumul uitării…, tot ce e omenesc, tot ce minte și mărturisește, scormonește și iartă, învie și răpune, împrumută iubire, o dăruie de tot, prețul de a o merita, ademenirea, dăruirea și credința nepierdute pe drum…, aceasta văd ascult și simt eu de o viață în cântecele glăsuite cu focul gurii sale de artista pe care o iubesc, Stela Enache...!

Preț de o tinerețe nesfârșită străbat viața la pas cu o iubire pentru Stela Enache și linele ei melodii – ale ei și cele mai multe dintre ele și ale regretatului ei soț, compozitorul Florin Bogardo. Ceea ce simt azi din toată ființa mea atrage latent clipă de clipă, ca o muză cu o harfă, în mitul celei mai pure și frumoase iubiri.

Zgomotul atotcuprinzător, pătruns până în atomii cântecului de azi, ce poate el trezi  adânc și alinător, câtă vreme cine îl transgresează în artă se iubește pe sine atât de mult, pasămite, încât țipă, ca, auzindu-se să creadă că ocupă tot spațiul. Acesta nu e cântecul iubirii…!

Cântecul iubirii e la Stela Enache, ce este mai simțitor în muzică nu poate fi decât melodia, nu țipătul…! Eu n-aș putea spune mai mult despre muzcă decât a spus Shakespeare, anume că muzica e hrana iubirii. Și atunci, dragă Stela, minunată artistă a melosului românesc poetic, dulce, romantic, eu aș mai spune în ce te privește că muzica instruiește iubirea, că muzica adevărată este pe înțelesul tuturor, că muzica răscolită de iubire este de fapt catifelată de iubire…! Înfrumusețată de dragoste, tu ai început să cânți, cum ar spune poeta Nina Cassian…! Iar de atunci, aproape de atunci te ascult eu pe tine, dar cu mine s-a întâmplat invers: înfrumusețat de cântecul tău, eu am început să iubesc…!

Nu e iubire aceea când iubești pe cineva pentru că te iubește. Iubești pentru că iubești, de aceea iubirea e supremă între tresăririle trupului și spiritului. Ar fi o greșeală nașterea omului dacă nu ar cânta și nu ar iubi…! Când toate rosturile lumii par că tac și încetează, vorbește iubirea…!

Pe Stela Enache o iubești pentru că ea cântă crezând în iubire, iar aceasta este ce restituie ea mai frumos celor care o ascultă. De aceea cred că a fi cu adevărat admiratorul acestei frumoase artiste, ceea ce trebuie să faci este să alegi între paharul tăcerii și paharul iubirii, cântecul. El cere, dăruie și spune tot!

El nu pătrunde în ungherele secrete din sufletele noastre ca să le dezvelească, el pătrunde ca să învelescă sufletele cu flori. Iar de aceea, am spus-o de atâtea ori: eu nu o iubesc pe Stela Enache pentru ca să fiu fericit, eu sunt fericit că o iubesc…!

 

Aurel V. Zgheran (aurel.vzgheran@yahoo.com)

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.