Interviu (Interview) by Remus CERNAT (71)
EXCLUSIVITATE
Odată demult … aveam o prietenă. Era sensibilă, fragilă, delicată, aproape străvezie, romantică dar plină de fantezie, sfârcuri mari, o poezie, se trăgea din burghezie, sânge bleo din tărtănie …cum vorbesc de ea cum m-apucă versurili!;}
Cred că v-aţi dat seama că era o prietenă cu beneficii. Şi când am invitat-o prima dată la mine acasă, ca să …beneficiem, i-am spus: “Vii la mine să-ţi arăt biblioteca mea suspendată şi colecţia mea de arcuri …? Aş veni, dar sunt un pic Emoţionată! Cum aşa? Mi-e teamă că nu mă ridic la nivelul exigenţelor tale destoinice cavaler! Vai de mine şi de mine, asta e cu neputinţă, Alteţa voastră! Aş fi devastată dacă te-aş dezamăgi…”
Nu m-a dezamăgit! Nici eu pe ea!(sper)… mă rog, poate a fost un pic dezamăgită că nu erau arcuri, ci o saltea cu spumă de mare şi memorie! Se ferea să lase vreo urmă precum c-a trecut pe acolo, cotrobăia după camere video ascunse şi reportofoane, mai avea puţin şi scotea detectorul de metale şi lampa cu infraroşii!…cum fac toate fetele cu sânge bleo…
Aşadar, era un pic emoţionată, dar după ce s-a familiarizat cu spaţiul şi a intrat într-o zonă de safe-confort a făcut De Toate! Şi de alea, şi de alea, şi de alea, şi colo, şi colo, şi colo, stătea şi la bătaie, făcea şi animale, făcea şi personaje dintre care amintesc Tarzan şi Jane, Desdemona şi Iago, Hitler şi Eva Braun, Cezar şi Brutus (mă punea pe mine să fac personajele negative ca să facă ea pe victima, în plus îi plăcea să fie înjunghiată pe la spate) Alba ca Zăpada şi cei 7 pitici (ea era piticii, toţi 7), Scroafa şi măgarul, Vaca şi Unicornul, Şoarecele şi Elefănţoaica (nu-mi mai plângeţi atâta de milă că nu eram un şoarece de rând, eram Speedy Gonzales, iba iba andere ariba!
Nu era puţin lucru să fii aşa…rapid! Nu de fiecare dată ai toată ziua la dispoziţie, unii mai şi muncesc; bine, nu e cazul meu, dar am auzit că există oameni în ţara asta care într-adevăr muncesc!;)
Iubire mare! Interzisă, secretă, dar mare! Cu o femeie Emoţionată! Pluteam! Ca şi cum eram la un film care avea şi acţiune şi filon epic, şi metafore, mă umplea şi de înţelepciune şi-mi plătea şi chiria! Ce să zic, toţi fluturii erau la mine în stomac!
Până când am aflat că era tot aşa Emoţionată cu încă vreo 3! La toţi le spunea la fel, că e un pic emoţionată, că nu vrea să-i dezamăgească, apoi PornHub x 3, iar spre final carpe diem, fericirea se trăieşte pe clipe, clipă opreşte-te sau să nu ratezi nimic din ce mi-aş dori eu… blanc .
S-a scuzat simplu – Îi plăceau Începuturile! Era fascinată de flirt! Absolut nevinovat, spunea ea! Niciodată flirtul nu e nevinovat!!! E o chestiune de timp şi de timing până când gândul se materializează! Niciodată nu e “numai capul”! De câte ori v-aţi păcălit fetelor cu “stai un pic iubito, numai capul, atât!”?! Haa? Aşa e şi Flirtul!
Ai sădit sămânţa dorinţei? Aşteaptă-te la ce-i mai rău! Chiar dacă la început e bine! E un bine viclean! Spărgător de familii, pierzător de suflet! Ca tot “binele “ care vine de la diavol, care înrolează zilnic armate întregi de rătăciţi, amatori de senzaţii tari, plăceri efemere, stupide, ieftine, bolnave, fără sentiment, fără responsabilităţi, fără viitor! Milioane de viitori sinucigaşi care se îndreaptă, înregimentaţi ca o colonie de furnici, către clocotitele Cazane cu Smoală! În care picură ăla rău toate citatele, fragmentele şi miresmele din desfrânata noastră viaţă: malahie cu gonococi, cu trichomonas, cu lăţei, cu shancar, π π , kk ,cu alcool, cu cocaină, cu urlete de deznădejde, disperare, groază, întuneric, singurătate şi infinite suspine de căinţă! Ce păcat că nu mi-am făcut şi eu o familie! …şi totul din cauza flirtului…
În imagine ţăranul român, alungat de pe plaiurile lui, fără păduri, fără agricultură, taxe şi condiţii paralizante impuse de lăcomia statului alogen, îşi caută de lucru în civilizatul occident, la cules de căpşuni, sparanghel, muşeţel, că ei nu culeg, la construcţii de case, blocuri, şosele, că ei nu construiesc, la spălat la fund bolnavi, avut grijă de bătrâni, că ei nu spală, nici n-au grijă, ei trimit la azil… şi o frumoasă intervievatoare, directoare HR, fiică de împărat, cu sânge bleo, evident mare consumatoare de flirt, foarte emoţionată, care întreabă: “Cine vă recomandă? Păi, o cheie de 24! Angajat! Pe viaţă! Cazare şi mâncare 5 Stele! Salariu maxim! Pensie Maximă! Puteţi lucra şi după pensionare cu o extra Pensie Specială; eu alături de surorile mele, fiicele noastre, avem şi niste nepoţele reuşite, vă stăm la dispoziţie!”De ce aşa ceva? Că le moare neamul! Dumnezeu Nu Doarme! Nu vedeţi că toţi occidentalii sunt total atrofiaţi, sunt vai de mama lor, nimic nu sunt în stare să facă singuri! După o viaţă fără Dumnezeu, pe ultima sută de metri ca hoţul de pe Cruce vor să fure Raiul şi aduc la ei în ţară nişte Ortodocşi să le împrospăteze sângele! Să le salveze stirpea! …sunt câţiva care se salvează!
PS 1: Dacă stau bine să mă gândesc, cam toate femeile din viaţa mea au fost emoţionate, ca să zic aşa,…că altfel eram căsătorit până acum … probabil că nici nu le caut unde trebuie !… nu că n-aş şti unde…
PS 2: Cugetam întro zi, aşa, descarteresc (de la cogito ergo sum), pe budă, cum se cheamă ce fac eu? Unii îi zic sculptură prin acumulare, alţii artă vizuală, unii mi-o aruncă în faţă – pop-artist, alţii mă gratulează cu “un kitsch foarte reuşit, aproape artistic” (ceea ce nu e foarte departe de adevăr). Însă am bucuria că nu mai face nimeni! Pentru simplu fapt că TOTUL are Morală Ortodoxă! Mai e un băiat (mult mai tare ca mine) un OM FRUMOS, modest şi extrem de valoros, care zice că MĂTURĂ ALEILE CĂTRE BISERICĂ! Bine, şi eu ce fac? Că tot al Domnului sunt şi eu! EU SPĂL WC-URILE DIN PREAJMA BISERICILOR! Cineva trebuia să vorbească şi despre murdăriile acestea, cineva trebuia să vă dezinfecteze simţirile de Patima Mileniului – Desfrânarea! Şi cine s-o facă mai bine decât un condei caustic ca al meu! Imun la soda caustică… că beam în fiecare dimineaţă… la ceai!
PS 3: Povestea e fictivă (ca întotdeauna)
PS 4: Emoționatele sunt reale (ca întotdeauna)
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
