Viața este o călătorie cu trenul

Urcăm şi coborâm, există accidente, surprize plăcute şi tristeţe adâncă, în funcţie de staţie. În călătoria vieţii întâlnim oameni diferiţi. Unii merg doar o staţie, alţii ne însoţesc până la final.

Noi să ne străduim să avem o călătorie frumoasă, pentru ca atunci când ajungem la sfârşitul ei să putem spune că a meritat drumul şi să lăsăm după noi, atunci când coborâm, un loc gol, dar plin de amintiri frumoase celor care călătoresc mai departe.

Să nu uităm că în drumul vieţii de fapt numai un tren e al tău, pe care îl poţi pierde şi atunci aştepţi îngândurat la următorul şi că doar o staţie e a ta, pe care s-ar putea să o ratezi şi atunci începe calvarul într-un nou drum, mult mai sinuos şi plin de obstacole.

Călătoria vieţii are, pentru unii, un parcurs foarte uşor, pentru alţii nemeritat de greu. Unii îşi pierd trenul, ratându-şi viaţa. Alţii, care sunt la un pas să urce în trenul vieţii, se împiedică, se accidentează şi părăsesc viaţa, urcând la cele veşnice.

În această călătorie îţi poţi întâlni jumătatea, poţi avea copii, poţi să performezi în faţa semenilor tăi, sau poţi rămâne la nivel de slugă.

În funcţie de calităţile cu care te-a dotat provinitatea şi cât de norocos eşti, poţi călători în viaţă cu un tren de lux, cu un rapid sau accelerat, rămânând pentru cei ghinionişti personalul sau chiar mărfarul.

În trenul vieţii poţi avea prieteni, dar şi duşmani, oameni perverşi, farisei, oameni care să te aprecieze şi să te iubească, dar şi oameni care te urăsc şi te invidiează – vorba proverbului, „Dacă tot ai rămas fără capră, să moară şi capra vecinului”!

În trenul vieţii poţi parcurge lumea de la un cap la altul, cu multe staţii, poţi să-ţi faci cunoştinţe şi mulţi prieteni, dar sunt unii care nu au decât o staţie în viaţă.

În trenul vieţii, în funcţie cât de lungă îţi este călătoria, constaţi cum din copil ajungi tânăr, adult şi bătrân, observi cum apar în jurul tău noi şi noi chipuri, inclusiv cei pe care i-ai procreat tu, în timp ce tu şi generaţia ta învechită, aţi devenit nişte bunici destoinici.

Tot cu trenul vieţii vei părăsi această lume, plecând în eternitate, lăsând în urma ta poate o lume mai bună şi mai erudită, sau, dimpotrivă, una mai rea.

 

                                                                      INSPECTOR ŞEF O.A.D.O.

                                                                      Ing.dr. Emil SÎRBU

 

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.