Categorie: DOAR O PĂRERE

    Îl cunosc pe Mircea Diaconu de când aveam 15 ani. Eu eram un boboc care nu se remarca prin nimic special la liceu, iar el era aproximativ în clasa a XI-a, dacă nu chiar a XII-a și era o vedetă a liceului. La serbările școlare declama din Caragiale. Își găsise deja calea. Firește, Mircea Diaconu nu m-a cunoscut nici atunci (cine, pe lumea asta, acordă cea mai mică atenție bobocilor?), nu mă cunoaște nici acum. Dar eu îl cunosc. Îl știu. Îl intuiesc. Îl simt. Îi simt spaimele. Suntem…

Se spune adesea, a devenit un clișeu, că principala libertate pe care și-a dobândit-o societatea românească din 1990 încoace este libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare a presei/media, a actorilor politici, a altor segmente profesionale și a oricui. Este destul de adevărat. Dar… Întâi de toate. Pentru a putea să-ți exerciți această libertate, trebuie să ai liber acces la conținuturile exprimării. Adică la informații. Este oare funcțional liberul acces la informații de interes public care mai este și legiferat printr-o lege greșit formulată, căci, atâta timp cât o lege nu…

Nu ascundem că ideea abordării acestor chestiuni legate de onoare ne este provocată de un îndemn mobilizator ca un ordin de luptă lansat de omul de onoare Crin Antonescu, adresat subordonaților săi:” Să le arătăm pesediștilor că noi, liberalii, avem onoare”! Un îndemn foarte frumos. Dar există onoare? Există onoare în politică? Dacă ne-am lua după Silviu Brucan și compania contemporană și posterioară lui, niciodată. Pentru că, după acești făcători de opinie, politica nu are nici o legătură cu morala. Chiar așa să fie? În definitiv, la ce se referă…

În seara zilei de 3 martie, găzduit de Mihai Gâdea la Antena 3, am văzut preț de două ore, un Crin Antonescu devastat, derutat, rătăcit, ca un om care, pe munte și-a pierdut reperele. Am văzut un alt Crin Antonescu, pe care în textele anterioare, doar îl intuiam. Acest alt Crin Antonescu ne confirmă intuițiile, din păcate. Am văzut un Crin Antonescu care nu și-a găsit tonul. Pentru un orator antrenat, a nu-ți găsi tonul semnifică gândire necristalizată, derută, enervare, nesiguranță, panică. A oscilat între glumițe, sarcasm, jigniri, agresivitate, dispreț,…

Imaginația este un proces psihologic-intelectual extrem de complex despre care s-au scris biblioteci întregi; o înțelegem aici, ca pe un fel de visare cu ochii deschiși (=reverie). Oricine am fi și în orice poziție ne-am afla, experimentăm din când în când această proiecție pe jumătate ficțională (căci, fiind îndreptată către viitor, nimic nu s-a petrecut încă) pe jumătate rațională (căci aserțiunile joacă rolul ipotezelor care vor fi confirmate sau nu de realitate). Istoriografiile, pe alocuri poetizante, fac loc aici așa numiților eroi vizionari (care au visat cu ochii deschiși proiectând…

Caesar Vespasianus Augustus este împăratul roman care i-a urmat lui Nero. Lui Nero, împăratul jucător dur, despre care se crede că a dat foc Romei, în plină decadență a Imperiului Roman. Preluând moștenirea” Nero”, Vespasianus este acela care a dispus, pentru că Imperiul nu mai dispunea de cash-flow, construirea budelor publice (vespasienele) contra taxă (corespondent contemporan cu tehnologizările aferente – Water Closet – prescurtat WC), în primele decenii ale erei noastre. Protestele senatorilor, preocupați de prestigiul Imperiului, au fost respinse sec cu propoziția din titlu. Vespasianus era și el un…

Încă din primele zile ale anului 1990, apărea la televiziunea așa zicând eliberată, un tânăr în ținută sport, emanând energie, încredere și entuziasm, bun vorbitor, expresiv, impetuos, vorbitor de limbi străine, cultivat, rafinat. Avea să devină un carismatic prim ministru pentru scurtă vreme. Retorica sa era una mobilizatoare și părea constructivă. Numai că, am început să ne punem unele întrebări, când l-am auzit la radio, vorbindu-le muncitorilor de la Fabrica de camioane din Brașov, îndemnându-i să nu se neliniștească, pentru că sunt prea bine calificați și viitorul uzinei lor este…

De ce aruncă în aer d-sa domnul Crin Antonescu o coaliție care are o pondere de 70%? Este depresiv? Are tendințe suicidare? Nici pe departe. De doi ani de zile, joacă poker la vedere, nu face politică. Se află sub stăpânirea adrenalinei jucătorului care plusează, lansează baloane de încercare îndrăznețe și riscante (adică, în termenii jocului – cacealmale), aruncă pe masă, drept miză finală, ultimul fișic pe care îl mai are: stabilitatea politică și economică a țării. Are acest domn vreo preocupare pentru stabilitatea țării sau este mânat doar de…

Mai greu, mai târziu, dar credem că începem să ne dumirim. D-sa domnul Victor Ponta a înțeles mai repede când a lansat USD alături de figura care aduce a străveziu-candidatură a d-sale domnului Sorin Oprescu, potențial concurent al visului de mărire al d-sale domnului Crin Antonescu,. Toată vânzoleala retorică, ipocrit identitar-ideologică, agresivă, disprețuitoare, jignitoare la adresa prietenilor, incoerentă în planul activității parlamentare, activitate pe care ar trebui să o coordoneze și inflexibilă ale d-sale domnului Crin Antonescu înseamnă un singur lucru. Se poziționează cu surle și trâmbițe în perspectiva alegerilor…

Sau despre triumful tabloidizării în România. Pornim de la două cuvinte cheie, după cum lesne se poate observa: BĂȘCĂLIE și TABLOIDIZARE. Primul termen se referă la un mod de a fi, de a gândi, de a se exprima și de a exista. Al doilea, la un anumit tip de presă, un fenomen care, sub denumirea PRESĂ POPULARĂ, apare încă din secolul al XIX-lea. Bășcălia, tot una cu DERIZIUNEA (dispreț batjocoritor, sfidare care transformă obiectul deriziunii în ceva derizoriu, nesemnificativ; se opune respectului, stimei), este o ipostază degradată a ironiei. Ironia,…

    La începuturile noii existențe a României, într-o așa-zisă libertate, s-a vorbit adesea în tonalități înalte despre necesitatea unei legi a lustrației. Conform căreia, vechii comuniști și slujitorii fideli ai vechiului regim urmau să fie scoși din jocurile decizionale, printr-o lege. Principalii susținători: nou-reapărutele partide istorice și o așa-numită societate civilă, remanentă și azi. S-a vorbit atunci dezordonat, despre comuniștii răi și despre comuniștii buni, despre securiștii răi și despre aceia buni, care erau patrioți și nu făceau altceva decât să-și apere țara cu onoare. S-a mai vorbit și despre…

Sau despre comentariul onest. I. Iată mai întâi, ce poate rezulta din reflectarea într-o oglindă deformantă. Nu credeam că după două decenii, libertatea de exprimare a societății românești prin reprezentantul ei consacrat de când există stat de drept – media – va ajunge să fie pusă sub semnul unei mari întrebări, de noul Cod Penal care urmează să intre în vigoare peste două zile față de momentul în care scriem aceste rânduri. Că fostele guverne Boc au detestat și detestă pluralismul comunicării în societate, ne lămurisem de multă vreme. Dar,…

    Sau, pentru început, din nou despre realitatea din spatele știrilor. O primă realitate este aceea că încă mai putem spera. Mai sunt oameni în țara aceasta care sfințesc locul. Vorbim despre modestia, bunul-simț, firescul salvatorilor benevoli ai victimelor dezastrului aviatic recent petrecut în Munții Apuseni, încheiat cu moartea a două persoane despre care nu vom ști niciodată cu certitudine dacă putea fi evitată. A doua realitate este însă cutremurătoare. Din informații disparate, una neoficială, dar provenind de la un cunoscător și alta oficială, provenind de la Statul Major al…