Ion Ceaușescu, ultimul membru al dinastiei comuniste sau părintele horticulturii moderne din România?

A fost Ion Ceaușescu doar ultimul supraviețuitor din „dinastia comunistă”, așa cum citim pe site-ul unei publicații care anunță că fratele cel mai mic al lui Nicolae Ceaușescu, în vârstă de 88 de ani, a decedat duminică dimineață?

Sau, așa cum scrie senatorul Marius Marinescu, a fost, în primul rând, un specialist de ținută în domeniul horticulturii și care a avut multe merite în acest domeniu?

Înclin să cred că da și pot aduce în sprijinul acestei afirmații volumul „În slujba modernizării horticulturii românești” (1957-1990), pe care colegii i l-au consacrat lui Ion Ceaușescu atunci când a împlinit 70 de ani.

Carte apărută nu în cei aproape 25 de ani când fratele mai mare al celui sărbătorit a fost liderul suprem al partidului și al statului, ci în anul 2002, adică la mai bine de 12 ani de la căderea sistemului politic al partidului unic. Carte despre care am și scris, prin 2007, la sugestia lui Marius Tucă, o recenzia care a apărut în „Jurnalul Național”.

Carte din care voi cita doar acest pasaj, cred eu, edificator: „Mai presus de orice, prof. Ion Ceaușescu a fost și este un constructor, un om cu un suflet deosebit, pornit să înțeleagă pe orice om care are probleme de orice natură” (dr. ing. Constantin Iordăchescu).

La rândul său, prof. univ. dr. Călin Hera, membru al Academiei Române, menționa câștigul de excepție pe care le-a dobândit agricultura românească, datorită eforturilor lui Ion Ceaușescu, și care constau în primul rând, în modernizarea plantațiilor pomicole și viticole, prin obținerea unor substanțiale investiții pentru marile complexe de vinificație sau solarii de cercetare.

Există, așadar, multe și temeinice dovezi că Ion Ceaușescu merită pe deplin calitatea de „părinte al horticulturii moderne din România” și câteva dintre ele sunt menționate de către senatorul Marius Marinescu în succintul text pe care i-l consacră pe pagina DCNews.

Cel mai semnificativ argument fiind acela că, în anul 1961, inginerul Ion Ceaușescu a fost primul specialist român care a adus în țară o seră de lalele din Olanda.

Și tot el a fost cel care i-a sprijinit pe specialiștii români să dezvolte un asemenea proiect, așa încât , peste numai un an și ceva, în țară, aveam în jur de 1000 de sere în care creșteau lalele.

Nu am să mai întreb acum care este soarta lor astăzi, așa cum nu am să mai întreb nici care este soarta sistemului de irigații din agricultură, la dezvoltarea căruia, alături de alți specialiști și oameni cu dragoste de țară, un aport deosebit de important a avut Ion Ceaușescu.

Deși, am motive să cred că ceste întrebări pot și trebuie să rămână deschise… Nu contest, este posibil ca, pentru realizarea unora dintre proiectele sale și ale colaboratorilor săi, Ion Ceaușescu să fi avut nevoie de sprijinul și de autoritatea fratelui său mai mare.

Numai că există câteva secvențe din biografia sa care dovedesc cum că, din păcate, această calitate de membru al „dinastiei comuniste” (pe care i-o atribuie cu o neavenită malițiozitate anumiți comentatori) i-a fost mai degrabă un obstacol, ba chiar a ajuns să îl facă pasibil de sancțiuni.

Mă refer, în primul rând, la faptul că demersurile sale din poziția de ministru adjunct la agricultură nu veneau întotdeauna în acord cu viziunea conducătorului suprem, precum și cu cea a savantei de largă recunoaștere internațională

Ca urmare, lui Ion Ceaușescu i s-a aplicat principiul rotației cadrelor și, brusc, s-a trezit trimis la Comitetul de Stat al Planificării! Tot pe o funcție de conducere, dar ,evident, departe de polul de decizie în gestionarea prolemelor din domeniul agriculturii.

Eu nu am plecat de la Ministerul Agriculturii – va mărturisi Ion Ceaușescu –, eu am fost dat afară”.

Idee reluată și întărită în termeni clari, cu adresă precisă: „Pe mine m-au dat afară tovarășa și tovarășul Bobu”. Adevăr dureros despre Ion Ceaușescu însuși mi-a povestit atunci când ne-am întâlnit și am discutat, după ce mi-a telefonat ca să îmi mulțumească pentru articolul din „Jurnalul Național”.

Prilej cu care am aflat că, în preajma Congresului al XIV-lea al partidului, de fapt ultimul congres cu puțin înainte de evenimentele din decembrie 1980, Ion Ceaușescu a mers la fratele său mai mare, cu gândul să îl convingă că multe dintre obiectivele preconizate pentru domeniul agriculturii nu sunt bine gândite și nu pot fi realizate.

Se vede treaba că argumentele și logica demonstrației l-au interesat pe Nicolae Ceaușescu, așa că a început să își noteze. Semn, pentru apropiații săi, că înclina să mai dea, din când în când, dreptate și specialiștilor.

Numai că, brusc, în toiul discuției, în biroul „Tovarășului” a intrat „Tovarășa”! Care a început să urle pur și simplu la Ion Ceaușescu, acuzându-l că „dezinformează grav și vrea să îi ajute pe cei care se opun înfăptuirii cu succes a obiectivelor noii revoluții agrare”.

După care, a ieșit trântind ușa, iar conducătorul partidului și statului, a început să îl certe pe mezinul său folosind exact cuvintele tovarășei sale.

Acesta fapt mi le-a relatat răposatul Ion Ceaușescu (fie-i odihna ușoară!) și nu numai că le cred dar și le pun alături de o altă întâmplare, despre care mi-a povestit un alt fost demnitar al „Epocii de Aur”, recent mutat de la noi.

Om care, și el, a trecut printr-un asemenea examen draconic și inept al titularei Cabinetului II și despre care mă gândesc să scriu ceva într-o viitoare postare.

Șerban CIONOFF

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.