JURNAL DE CĂLĂTORIE: Vacanţă în plină pandemie de coronavirus (I)

Zilele trecute, în acest august deosebit de torid, cu temperaturi care ajung şi chiar depăşesc cu plus 35 de grade, mi-am propus să fac o săptămână de concediu la Marea Neagră, în staţiunea Mamaia, Perla litoralului românesc. Mi-am luat câte ceva de îmbrăcat, strictul necesar, – slipul de baie, papucii, pălăriile şi, bineînţeles, nelipsita mască impusă de autorităţi.

Împreună cu prietenul meu Emil şi familia lui, am plecat dintr-un Bucureşti în plină caniculă, spre malurile şi briza Mării Negre. Era luni, început de săptămână. Staţiunea era cu un grad de ocupare de circa 60 % în hoteluri, case de vacanţă, resorturi, bungalouri şi, desigur, la terase.

În mod firesc duminică, adică cu o zi în urmă, se încheia un sejur de serie, urmând să înceapă altul. Nu era mare înghesuială, turismul fiind pe o curbă descendentă din cauza coronavirusului, industria HORECA aflându-se în prag de faliment!

După o seară relaxantă la terasa hotelului DONA, unde eram cazaţi, şi un schimb de idei şi păreri legat de pandemie, după un „pahar de vorbe” şi unul de vin sau bere, în jurul orelor 23:00 ne-am retras spre vastele apartamente care ne fuseseă distribuite.

DONA este un hotel mic, cochet, cu 40 de locuri de cazare, însemnând apartamente, garsoniere şi camere simple, situat în mijlocul staţiunii, pe artera principală, adică Bulevardul Mamaia, la 6 metri de lacul Siutghiol şi la 3 minute de mers până la o plajă largă de peste 150 de metri. De menţionat că este un hotel curat, unde se schimbă aşternuturile şi prosoapele zilnic, sâc!

Dimineaţa următoare, echipaţi de plajă, după ce am servit micul dejun mai mult decât îndestulător, cu mâinile spălate şi măştile puse, am plecat spre zona de plajă din dreptul hotelului nostru, „Aroa Beach”, locul unde există o amenajare destul de bună de beach-bar, cu şezlonguri, umbrele sau baldachine la preţuri destul de piperate, respectându-se o oarecare distanţare, care însă dispărea treptat, odată cu sosirea altor şi altor turişti. Preţul de 150 lei pe un baldachin, 20 de lei pentru un şezlong simplu, sau 16 lei o apă minerală de o jumătate de litru, spun totul despre cât de piperate sunt preţurile pe litoralul românesc în pandemie!

Nu departe de noi se găsea zona pietonală şi locul de pornire sau de încheiere a unei călătorii sau aventuri cu telegondola. Surprinzător, nimeni nu purta măşti, nici în incinta plajei, nici în afara ei, probabil pentru că nu era mare aglomeraţie.

În schimb, la toate terasele, magazinele sau tarabele aflate de-a lungul plajei, toţi cei care îşi desfăşurau activitatea în aceste locaţii – ospătari, farmacişti, vânzători de alimente, îmbrăcăminte ori suveniruri – purtau măştile de rigoare, ceea ce te obliga şi pe tine să procedezi la fel, fără comentarii!

De asemenea, puteai să bei liniştit o cafea, o limonadă sau o bere fără nicio problemă, doar cu obligativitatea de a păstra distanţa socială impusă de autorităţi la recomandarea epidemiologilor. (Va urma)

                                                                                    Prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI

 

 

 

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.