La Răscruce (At the Crossroads) by Remus CERNAT (84)
Exclusivitate
Căci nu-i totuna leu să mori ori câine-nlănțuit,
Să-ți iei omagii printre flori ori lesa și-un stuchit
Așa ne-a învățat Georgică, așa ne-a prețuit!
Tot marele Coșbuc ne-nvață cum să o prețuim pe viață:
„O luptă-i viața, deci te luptă, cu dragoste de ea, cu dor, pe seama cui? Ești un nemernic când n-ai un țel hotărâtor, Îi ai pe-ai tăi, de n-ai pe nimeni, te lupți pe seama tuturor!!!!” (Lupta Vieții)… (finalul poeziei dăunează grav sănătății și optimismului…poate totuși evitați ultimele două versuri…în caz că vă veți osteni vreodată să citiți întreaga poezie!)
Aașaaa, acum că am terminat cu motto-ul lung și alambicat să vă spun povestea … care n-are nici o legătură cu motto-ul dar are ceva legături de sânge cu titlul…
Era odată un bunic simpatic (care n-a fost dintotdeauna simpatic) ce aștepta vizita unui fiu simpatic (care n-a fost nici el dintotdeauna așa) ca să-i aducă nepoțica pentru vreo săptămână ca astfel să plece și el într-o vacanță cu soția după multă vreme.Nepoțica frumoasă, inteligentă și ultrasimpatică dintotdeauna, pentru totdeauna…să sperăm!…
Doar că la cea mai periculoasă vârstă – 12 ani. Vacanța la bunicu era ca o gură de aer curat. Stătea la țară lângă pădure și lac, avea o grămadă de animale și păsări, pomi fructiferi, un scrânciob, un heleșteu plin cu pești în apropiere și la sfârșitul săptămânii, duminica după Sfânta Liturghie, se întâmpla să fie un iarmaroc vestit în toată regiunea la care veneau copii veseli și zglobii din toate satele învecinate. Adică tot atâtea motive ca s-o scoată pe nepoțică din rutina maladivă a fetelor de la oraș. Telefon smart cu tabletă și laptop, 20 de platforme de socializare (în afară de cele clasice) 100 de fashion, 200 de photoshop și swap face și tone de fițe! Deși nepoțica noastră era foarte bună la învățătură, era de 10 pe linie, deși avea o atitudine foarte cuviincioasă, în special de dragul părinților avea, totuși, un beteșug, o slăbiciune, un gând bolnăvicios de viitor, cocheta serios (tainic, dar persistent) cu cariera de fotomodel și o pereche de silicoane cupa D.
Evident că în fața părinților se afișa ca un viitor medic de succes, cardiolog sau psiholog, nu era încă hotărâtă, voia doar să facă oamenii fericiți, să facă inimile să bată sau să citească sufletele. Dar cum se lăsa noaptea, după rugăciunea de seară, sub plapumă, micuța Jekyll and Hyde se transforma în frângătoare de inimi, cititoare de carduri și doctor docent în shopping. Străvezie linie de demarcație, primejdioasă vârstă de formare, zeci de ispite la tot pasul, creierul ca un burete absoarbe tot, câteva momente de neatenție și bibeloul de porțelan din dinastia Ming s-a făcut țăndări… Numai tată de fată să nu fii…
Slavă Domnului că bunicul avea o educație spartană, militar de carieră, cu o grămadă de activități educativ-administrative cu care avea s-o atragă/îmblânzească pe năstrușnica nepoată. Ca s-o smulgă din halucinogena viață virtuală o cheamă la curățat grajdurile, muls vaca și capra, tăiat lemne cu joagărul, dat de mâncare la găini, porci, rațe, gâște, mergeau în pădure la cules de ciuperci, fragi, mure și coarne sau la verificat capcanele de animale și plasele de pește. Cum o ademenea?
Îl chema în ajutor (contra cost) acolo unde era nevoie de mai multă forță fizică pe un fiu de preot frumușel foc și bine legat, cu vreo 4 ani mai mare, după care nepoțica suspina de zor fără să recunoască vreo secundă… Pe unde-și încorda el mușchii hop și ea prin preajmă ca din întâmplare, cu spatele…și, din când în când, îi mai aruncă o privire cu coada ochiului. El, de asemenea, se preface că nu o observă dar când se simte privit mai zăbovește un pic cu toporul în mână ca să se reliefeze mai bine bicepsul și tricepsul în toată splendoarea lor sau fesierii bombați…
O fi prea devreme pentru asemenea gânduri, raționamente, intenții? Desigur! Dar în fața tăvălugului informațional al internetului, părinții erau neputincioși! Nu aveți idee cât de devreme începe maturizarea sexuală a copiilor din cauza tehnologiei smart. Nici prin minte nu vă trece… Despre criminala programă școlară progresistă nici să nu mai vorbim. Dar să nu ne întristăm.
Așadar, bunicul nu a fost dintotdeauna un ofițer în rezervă serios, un gospodar priceput, un bunic exemplar plin de răbdare, tact și înțelepciune. A-nceput și el destul de anevoios cu un viol în clasa a-8-a, e adevărat cu curva școlii, dar totuși… O apucase pe fată fidelitatea că începuse o relație internă cu fiul primarului… l-a bătut și l-a violat și pe ăla, de față cu ea, doar așa să-i arate ei ce alegeri proaste a făcut… Ajunsese la o răscruce de drumuri – ori școală de corecție cu pușcărie ori școală militară cu școală de ofițeri… Au vândut părinții lui două perechi de boi și un tractor ca să-și scape odrasla de belele … Și l-au scăpat …o vreme.
A prins un război, cu destule oribilități, atrocități, nedreptăți, apoi s-a retras într-un birou, s-a liniștit și s-a așezat la casa lui… cu o dansatoare de cabaret… că nu era striptease pe vremea aia, dar apucăturile erau aceleași. Mă rog și ea era spre final, și ea s-a liniștit, și ea voia familie… așadar între două bătăi și o beție (că n-au comunicat așa ușor din prima) l-au făcut pe primul băiat (tatăl nepoțelei buclucașe). Și uite-așa a început mântuirea bunicului, i-a scos ăsta micu păr alb din grădiniță, bătăuș de mic, hoț, mincinos, apoi bișnițar, recuperator și, mult mai târziu, profesor de sport și familist convins …de o actriță!
Până să se domolească primul copil, bunicul, ajuns la disperare, a convins-o pe bunică să mai facă o încercare, poate iese ceva mai bun. I-a pus niște rom în ceai (mai mult decât își punea ea de obicei) și au făcut doi gemeni la fel de frumoși! De bucurie, cu timpul, bunica a uitat să pună ceai în rom. Așa s-a și prăpădit, bucuroasă!
Chipeși, zvelți și ascultători amândoi gemenii, bucurie mare pe bunic, până când unul i-a moștenit milităria, galanteria, monogamia și celălalt a apucat calea codrului, adică a reluat relațiile fratelui mai mare…nu a muncit o zi în viața lui, avea tot timpul bani și își schimba mașina și femeia o dată la 3 ani, cel târziu..
Se spune că moștenim păcatele strămoșilor până la al 4-lea neam… Acum spuneți și voi cu cine să semene și nepoțica noastră?…și câți demoni are de înfruntat?…ca să-și scoată neamurile din iad!?!
Și acum morala, care bineînțeles nu are nimic de-a face cu povestea …are însă tot cu titlul!
În Pop Art-ul de azi aveți România la moment de răscruce în fața strămoșilor și a generațiilor ce vor veni după noi: România – o târfă batjocorită și umilită public SAU România – o Doamnă respectată și iubită? Ce alegem, frați români? … Atunci haidem cu toții marți dimineață în fața Parlamentului să ne cerem drepturile cât mai avem o șansă!
PS: Dacă simbolistica lucrării de azi vi se pare scandaloasă, well, nu pot să vă spun decât că am fost maxim de cumpătat! Adevărul despre ceea ce ne așteaptă (dacă vom fi comozi) e mult mai crunt.. ceva între scatofilie, zoofilie și dr. Menghele… Sărbători Fericite!…
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
