Le consumăm cu plăcere de multe ori, dar ce știm despre ele? Brânza și cașcavalul

Brânza se pare că a apărut prima dată în Orientul Mijlociu. Localnicii foloseau deja lapte de la animalele domestice, cum ar fi vaci, oi sau capre. În timp, și-au dat seama că în câteva zile laptele capătă un gust acrișor. Așa că, încercând să-l folosească o perioadă mai îndelungată, l-au lăsat să se acrească și au făcut din el brânză.

Legenda spune că brânza a fost descoperită de un nomad arab care, trebuind să străbată deșertul, și-a umplut desaga cu lapte cât să-i ajungă pe toată durata călătoriei. După câteva ore de mers s-a oprit să-și potolească setea, dar, spre surprinderea lui, laptele se separase într-un lichid apos și o bucată solidă, de culoare albă. Datorită faptului că desaga, care era făcută din stomacul unui animal tânăr, conținea o enzimă coagulantă, laptele se separase în cheaguri de brânză și în zer. La acest proces a contribuit, bineînțeles, și temperatura foarte ridicată la care a fost expus. Arabul, fără să se gândească la detaliile tehnice, a găsit zerul bun la gust, iar brânza comestibilă.

Cașcavalul este o specialitate de brânză fină, tare, în formă de turte sau de roți, preparată din caș de lapte de oaie (mai rar de vacă) și are, prin urmare, același istoric. A fost cunoscut cu aproximativ 4000 de ani înainte de nașterea lui Iisus Cristos și este menționat în Vechiul Testament.

Pe vremea romanilor, producția de brânză și cașcaval a ajuns la un standard foarte ridicat. Se ajunsese deja la aplicarea unor tehnici diferite în vederea obținerii de arome diferite. Casele romane mai mari aveau chiar bucătării amenajate special pentru producerea brânzeturilor. De asemenea, în orașele mari, existau centre speciale unde cașcavalul putea fi afumat. Cașcavalul era servit la mesele nobilimii, dar era trimis și pentru războinicii aflați pe front. Diversitatea foarte mare de brânzeturi care există astăzi pe piață li se datorează călugărilor din Evul Mediu, care au descoperit și aplicat o gamă foarte largă de rețete. În perioada Renașterii, brânzeturile nu s-au mai bucurat de aceeași popularitate, fiind considerate nesănătoase, dar au revenit în centrul atenției în jurul secolului al XIX-lea, odată cu industrializarea producției.

Sursa. AGERPRES

Comments

comments

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.