LUMEA NOASTRĂ: Lituania

Lituania este cea mai mare țară baltică, situată în Europa de Nord. Ziua națională a Lituaniei este sărbătorită pe 16 februarie – Ziua proclamării independenței de stat (1918).

Granița de vest a țării o constituie Marea Baltică. În nord se învecinează cu Letonia, în sud-est cu Belarus, în sud cu Polonia, iar în sud-vest cu Rusia prin exclava sa Kaliningrad, obținută în urma redefinirii multor granițe în Europa la începutul perioadei „Cortinei de fier”. Suprafața este de 65.301 kmp. Organizare administrativă: 44 de regiuni și 11 municipalități.

Vilnius

Țara se află între paralelele de 53° și 57° latitudine nordică, și în mare parte între meridianele de 21° și 27° longitudine estică (o parte din Cordonul litoral al Curlandei se află la vest de 21°). Are circa 99 km de coastă nisipoasă, dintre care circa 38 km sunt direct la Marea Baltică, cea mai scurtă ieșire la mare dintre toate țările de la Marea Baltică; restul coastei este adăpostită de peninsula nisipoasă Curoniană.

Cel mai mare port cu ape calde, Klaipėda, se află la gura îngustă a Lagunei Curoniene (în lituaniană, Kuršių marios), o lagună puțin adâncă ce se extinde în sud până la Kaliningrad.

Țărmul Lituaniei este unul coborât, presărat cu limanuri și lagune, fără prea multe sinuozități. Domină relieful de câmpie cu altitudini mici. Țara prezintă o hidrografie bogată, cel mai important râu fiind Neman (cu o lungime de 930 km), afluentul său principal fiind Vilnia, care merge spre vest, formează granița cu Rusia și se varsă în Marea Baltică. Această țară are numeroase lacuri (peste 3.000), majoritatea glaciare.

Clima este de tranziție, între cea continentală și cea oceanică. În Lituania se întâlnesc păduri mixte, fiind un amestec de păduri de conifere, foioase, artice și de stepă. Fauna include 68 de specii de mamifere, 203 specii de păsări, 7 specii de reptile, 13 specii ce amfibieni și 60 de specii de pești.

Precipitațiile medii anuale sunt de 800 mm în zona de coastă, 900 mm în dealurile Samogiției și 600 mm în estul țării. Ninge în fiecare an, de regulă între octombrie și aprilie. În unii ani, se înregistrează precipitații mixte și în septembrie și în mai. Sezonul agricol durează 202 zile în vestul țării și 169 în est. Furtunile puternice sunt rare în est, dar frecvente în zonele de coastă.

Populația Lituaniei este de circa trei milioane de locuitori. Peste 80% din populația Lituaniei vorbește lituaniana, înrudită cu limba letonă, singurele din ramura baltică a familiei de limbi indo-europene care încă se mai vorbesc. Lituanienii reprezintă circa 83,4%, polonezii 6,7%, rușii 6,3%, alții 3,6%. Religia predominantă este romano-catolicismul cu 79%, ortodoxismul rus 4,1%, protestanți 1,9%, altele 5,5%, atei 9,5%. Orașele principale sunt: capitala Vilnius (554.000 locuitori), Kaunas (358.100 loc.), Klaipëda (185.900 loc.), Siauliai (128.400 loc.), Panevezys (114.600 loc.), Marijampole (69.300 loc.).

Kaunas
Klaipëda

A existat o constantă mișcare de populație către orașe începând cu 1990, încurajată fiind de planificarea centrelor regionale, cum ar fi Alytus, Marijampolė, Utena, Plungė⁠, și Mažeikiai⁠. La începutul secolului al XXI-lea, aproximativ două treimi din totalul populației locuia în mediul urban. În 2015, 66,5% din totalul populației trăiește în zone urbane.

În 2012, speranța de viață la naștere era în Lituania de 70,7 de ani pentru bărbați și 80,7 pentru femei, iar rata mortalității infantile era de 6.2 la 1.000 de nașteri. Rata de creștere anuală a populației a crescut cu 0,3% în 2007. La 30,4 persoane la 100.000, Lituania cunoaște o creștere dramatică a sinuciderilor în perioada post-sovietică, iar acum înregistrează treia cea mai mare rată de sinucideri din lume. Lituania are și cea mai mare incidență a omuciderilor din UE.

Prima școală atestată documentar în Lituania a fost înființată în anul 1387, la Catedrala Vilnius⁠. Rețeaua școlară a fost influențată de creștinarea Lituaniei⁠. În Evul Mediu au fost prezente mai multe tipuri de școli în Lituania – școli de pe lângă catedrale, unde elevii se pregăteau pentru preoție; școlile parohiale, care ofereau educație elementară; și școli de casă dedicate educării copiilor nobilimii lituaniene⁠. Înainte de înființarea Universității din Vilnius⁠ în anul 1579, lituanienii ce doreau să facă studii superioare mergeau la universități din orașe străine, între care Cracovia, Praga, Leipzig. În perioada interbelică, la Kaunas s-a înființat o universitate națională⁠ – Universitatea Vytautas Magnus⁠.

Universitatea din Vilnius

Ministerul Educației și Științei al Republicii Lituania⁠ propune politici și obiective educaționale naționale. Acestea sunt trimise la Seimas pentru ratificare. Legile guvernează strategia educațională pe termen lung, împreună cu legile generale privind standardele pentru învățământ superior, formare profesională, drept și științe, educația adulților și educația specială. Administratorii județeni, municipali și fondatorii de școli (inclusiv organizații non-guvernamentale, organizații religioase, persoane fizice) sunt responsabile pentru implementarea acestor politici. Prin Constituție, sunt obligatorii zece ani de studiu formal într-o instituție de învățământ până la vârsta de 16 ani.

14,7% din bugetul de stat pe 2014 a fost alocat pentru cheltuielile de educație. Școlile primare și secundare primesc finanțare de la stat prin intermediul administrațiilor municipale sau județene. Constituția Republicii Lituania garantează gratuitatea învățământului superior pentru studenții considerați „buni”, numărul acestor studenți fluctuând de-a lungul ultimului deceniu, în 2014 fiind scutiți de plata taxelor de studiu 53,5% din studenți.

Banca Mondială consideră că rata de alfabetizare a lituanianilor de cel puțin 15 ani este 100% și, potrivit Eurostat, Lituania se află în fruntea clasamentului țărilor din UE la ponderea persoanelor cu studii cel puțin medii. În 2012, 34% din populația cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani aveau studii superioare; 59,1% au finalizat învățământul secundar superior și educația post-secundară (non-terțiară). Conform Invest in Lithuania, Lituania are de două ori mai mulți oameni cu studii superioare decât media UE-15, proporția fiind cea mai mare din zona Mării Baltice. De asemenea, 90% dintre lituanieni vorbesc cel puțin o limbă străină și jumătate din populație vorbește două limbi străine, în special rusa și engleza.

Ca și cu alte țări Baltice, în special Letonia, volumul mare de absolvenți de învățământ superior din țară, împreună cu rata înaltă de vorbire a limbilor străine, contribuie la un ”brain drain al persoanelor” educate. Mulți lituanieni au ales să emigreze în căutarea de salarii mari și de studii în toată Europa. De la aderarea la Uniunea Europeană în 2004, populația Lituaniei a scăzut cu aproximativ 180.000 de locuitori.

În 2008 erau 15 universități publice în Lituania, 6 instituții private, 16 colegii publice, și 11 colegii private. Universitatea din Vilnius⁠ este una dintre cele mai vechi universități din Europa de Nord⁠ și cea mai mare universitate din Lituania⁠ Universitatea Tehnică Kaunas⁠(d) este cea mai mare universitate tehnică din Statele Baltice și a doua universitate ca mărime din Lituania. Alte universități sunt Universitatea Lituaniană de Științe ale Sănătății⁠, Academia Lituaniană de Muzică și Teatru⁠, Universitatea Lituaniană de Științe ale Educației⁠, Universitatea Vytautas Magnus⁠, Universitatea Mykolas Romeris⁠, Academia Lituaniană de Educație Fizică⁠, Universitatea Tehnică Gediminas din Vilnius⁠, Academia Militară General Jonas Zemaitis a Lituaniei⁠, Universitatea din Klaipėda⁠, Academia Veterinară a Lituaniei⁠, Universitatea Lituaniană de Agricultură⁠, Universitatea din Šiauliai⁠, Academia de Artă din Vilnius⁠ și Universitatea Internațională LCC⁠.

După o reestimare a limitelor continentului european în 1989, Jean-George Affholder, om de știință la Institut Géographique National (Institutul Național Geografic Francez) a calculat că centrul geografic al Europei se află la 54°54′N 25°19′E. Metoda utilizată la calcul a fost cea a centrului de greutate al figurii geometrice a Europei. Acest punct se află în Lituania, anume la 26 kilometri (16 mi) nord de capitala Vilnius.

Țara are o rețea de transport bine dezvoltată pe calea ferată, prin aeroporturi și prin șosele cu patru benzi. Lituania are o rețea extinsă de autostrăzi. Cele mai cunoscute autostrăzi sunt A1, care leagă Vilnius de Klaipėda prin Kaunas, precum și A2, care leagă Vilnius de Panevėžys. Unul dintre cele mai utilizate drumuri este drumul european E67 care leagă Varșovia de Tallinn, prin Kaunas și Riga.

Lituania prezintă resurse minerale importante (turbă, roci de construcție: calcar, cretă, domolită, ghips). Industria este dezvoltată și diversificată: industria alimentară (lactate, bere, conserve de pește), constructoare de mașini (autovehicule, nave maritime, ascensoare, mecanică fină), chimică (mase plastice, fire și fibre sintetice, hârtie, celuloză) și textilă.

Agricultura este specializată pe creșterea animalelor (bovine, porcine), însă se practică și cultura plantelor: secară, orz, ovăz, sfeclă de zahăr, cartofi, inul, cânepă și legume. Ponderea sectoarelor economice este: agricultură 5,5%, industrie 33,3% și servicii 61,2%. Economia Lituaniei a înregistrat o creștere, în medie cu 8% pe an, în perioada 2004-2008. Cele trei republici baltice au fost printre cele mai afectate de criza financiară din 2008-2009. Astfel, în 2009, guvernul lituanian a lansat o campanie amplă de atragere a investițiilor străine și, totodată de creștere exporturilor. Principalii parteneri comerciali: Federația Rusă, Finlanda, Regatul Țărilor de Jos, Germania, Polonia, Marea Britanie, Belarus.

Pe 17 septembrie 1991, Lituania intră în ONU, iar în 2004 devine membru UE și NATO. Domenii de interes pentru Lituania în cadrul UE sunt politica de coeziune, Politica Agricolă Comună, securitatea energetică, competitivitatea, Politica Europeană de Vecinătate, Parteneriatul Estic. Lituania a devenit membru al Organizației Națiunilor Unite la 18 septembrie 1991 și al Organizației Mondiale a Comerțului la 31 mai 2001.

Indicele Dezvoltării Umane calculat de ONU listează Lituania drept țară cu „dezvoltare umană foarte ridicată”. Lituania s-a numărat printre economiile UE cu cea mai rapidă creștere și se află pe locul 24 în lume la Indicele Ușurinței Afacerilor.

La 1 ianuarie 2015, Lituania a adoptat euro ca monedă oficială, devenind astfel al 19-lea membru al zonei Euro.
Lituania este o republică parlamentară în care puterea executivă este exercitată de un consiliu de miniștri condus de premier și numit de Parlament (numit Seim). Președintele este ales prin vot direct pentru un mandat de 5 ani și poate avea doar două mandate de șef al statului. Lituania și Rusia au semnat din 1991 diferite tratate de ratificare a granițelor. Lituania prezintă un regim de tranzit mai simplificat pentru cetățenii ruși care călătoresc din Kaliningrad spre Rusia dar, în același timp, Lituania se află în acord cu cerințele de graniță ale UE și ale Spațiului Schengen.

Capitala ţării, Vilnius, Dealul Crucilor şi staţiunea Druskininkai se numără printre cele mai frumoase locuri din Lituania. Această ţară are numeroase obiective turistice deosebite, de la oraşe şi castele medievale la parcuri naturale superbe şi centre de tratament balnear.

Capitala Lituaniei este un oraş cu arhitectură barocă, cu străduţe întortocheate, iar centrul istoric este unul din cele mai mari şi frumoase din Europa, scrie Travelaway.me. Turiştii se vor bucura de hoteluri deosebite, baruri plăcute şi de o viaţă culturală foarte bogată: există multe centre de expoziţii şi un centru de artă contemporană. Viaţa de noapte este foarte animată, pentru că aici sunt foarte mulţi studenţi.

Clădirea Muzeului KGB

Muzeul KGB, amenajat în fosta clădire a serviciilor secrete sovietice, arhivează metodele inumane de interogare folosite de acestea. Turiştii care nu sunt interesaţi de istoria întunecată a acestei foste ţări sovietice pot merge într-o plimbare cu balonul cu are cald sau pot admira panorama de la Castelul de Sus. La doar 30 de kilometri distanţă poate fi vizitat oraşul medival Trakai, situat în jurul unui lac. Aici poate fi vizitat şi castelul Trakai, care este foarte impunător.

La doar 10 minute de mers cu barca de oraşul port Klaipeda se află Curonian Spit, o peninsulă înscrisă în patrimoniul UNESCO, unde sunt cele mai mari dune de nisip mişcător din Europa. Aici sunt plaje pitoreşti şi sate de pescari ferite de masele de turişti care vizitează ţara. Este destinaţia ideală pentru cei care caută linişte şi relaxare în mijlocul naturii. Zona se află pe malul Mării Baltice, la graniţa cu Rusia.

Orăşelul Nida se află în această zona şi este cunoscut pentru magazinele numeroase de bijuterii din chihlimbar. Klaipeda, aflat în aporpiere, este al treilea oraş ca mărime din Lituania şi principalul port. Centrul vechi este plin de restaurante, magazine şi brutării încântătoare.

Situat în nordul ţării, lângă oraşul Siauliai, Dealul Crucilor este una dintre cele mai ciudate obiective turistice şi principala destinaţie de pelerinaj din ţară. Conţine peste 200.000 de cruci şi este un simbol al credinţei religioase puternice a lituanienilor. Crucile au diferite stiluri şi mărimi şi multe au fost aduse aici de rudele unor persoane dispărute, considerate moarte. Legenda spune că pe deal au loc miracole.

Parcul Naţional Aukstaitija. Situat în nord-estul Lituaniei, acest parc naţional cuprinde păduri sălbatice, lacuri albastre superbe şi cătune pitoreşti, ideale pentru un popas de câteva zile. Este locul perfect pentru turiştii care vor să cunoască frumuseţea naturală a ţării şi tradiţiile ei folclorice. Printre obiectivele turistice care merită vizitate aici sunt biserica din lemn de la Paluse şi Muzeul Apiculturii.

Situat la graniţa cu Polonia şi Belarus, Druskininkai este cunoscut pentru aerul curat şi izvoarele minerale de aici, fiind o veche staţiune balneară. Cândva era un loc destinat doar celor bogaţi, dar păstrează şi multe clădiri anoste din timpul erei sovietice, inclusiv sanatorii. Cu toate acestea, staţiunea începe să-şi revină, aici există hoteluri de lux şi centra spa recunoscute. Aici se pot face tratamente cu apă minerală şi băi de nămol.

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Lituania: Centrul vechi istoric din Vilnius (1994), Istmul Neringa (Courland) (2000), Situl arheologic de la Kernavë (2004), Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Lituaniei) (2005).

Din cele aproape o sută de sinagogi care au existat cândva, în Vilnius una singură a supraviețuit până în zilele noastre. Lituania este vestită și pentru atelierele sale de bijuterie, mai ales cele în domeniul prelucrării chihlimbarului. Cele trei cruci mari și albe de pe „Dealul celor trei cruci” din Vilnius au fost ridicate în memoria celor șapte călugări asasinați în secolul XVII: patru dintre aceștia au fost înecați în râul Vilnia, iar ceilalți trei au fost crucificați.

În Lituania, Sfântul Gheorghe este venerat ca protector al animalelor. Midus este o faimoasă băutură spirtoasă din Lituania, făcută din miere. Sportul cel mai îndrăgit în Lituania este baschetul, echipa națională fiind printre cele mai bune din lume.

Bucătăria lituaniană cuprinde produse adaptate la clima nordică și umedă a Lituaniei: orz, cartofi, secară, sfeclă⁠, verdețuri, fructe de pădure și ciuperci sunt cultivate pe plan local, și produsele lactate sunt unul dintre specialitățile sale. Deoarece are același climat și aceleași practici agricole cu Europa de Nord, bucătăria lituaniană are unele similitudini cu cea scandinavă⁠. Cu toate acestea, ea are propriile sale caracteristici distinctive, care s-au format printr-o varietate de influențe în evoluția lungă și dificilă a istoriei.

                                              Šakotis⁠

Vėdarai

Din cauza istoriei lor comune, lituanienii, polonezii și evreii așkenazi au în comun mai multe feluri de mâncare și de băutură, anume, versiuni similare de: colțunași (koldūnai, kreplach sau pierogi⁠), gogoși spurgos (pączki), și clătite blynai (Blini⁠). Tradițiile germane⁠ au influențat și ele bucătăria lituaniană, introducând carnea de porc și feluri de mâncare cu cartofi, cum ar fi budinca de cartofi (kugelis sau kugel) și cârnații cu cartofi (vėdarai), precum și tortul-pom baroc cunoscut sub numele de Šakotis⁠.

                                           čeburekai

Cele mai exotice din toate influențele sunt cele ale bucătăriei orientale (Karaite), în Lituania fiind populare felurile de mâncare kibinai și čeburekai. Specialitățile culinare naționale mai includ skilandis (carne afumată), salti barsciai (supă rece) și cepelianai (cartofi umpluți cu carne). Țiparul afumat este o delicatesă baltică.

Tortul Napoleon a fost introdus în timpul trecerii lui Napoleon prin Lituania în secolul al XIX-lea.

În antichitate, teritoriul Lituaniei a fost locuit de triburi proto-baltice. Aceștia le-au ținut piept vikingilor într-o serie de invazii, începând din secolul al cincilea. Lituania a intrat in istoria europeană când, pentru prima dată, a fost menționată într-un manuscris medieval german, cronica „Quedlinburg” din 14 februarie 1009. Istoria Lituaniei cunoaște o perioadă de apogeu în Evul Mediu, când Marele Ducat al Lituaniei se întindea de la Marea Baltică la Marea Neagră, fiind cel mai mare stat din Europa.

În 1386, prin căsătoria regelui lituanian Jogaila cu prințesa Poloniei, Jadwiga, se formează imperiul polonezo-lituanian (Uniunea de la Krewo). În 1410, în bătălia de la Grunwald, lituanienii, aliați cu polonezii, îi înving pe cavalerii teutoni. Prin Uniunea de la Lublin din 1569 se formează Uniunea statală polono-lituaniană, care a dăinuit până în 1765. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, peste 90% din teritoriul lituanian este ocupat de Imperiul Țarist. Lituania își redobândește independența în 1918.

În timpul Primului Război Mondial este ocupată de Germania, dar după război redevine liberă. Germania nazistă invadează Lituania în 1941.

În 1944, Armata Roșie cucerește țara, care devine Republica Sovietică Socialistă Lituaniană.

Pe 11 martie 1990, Lituania devine prima republică sovietică independentă. Rusia îi recunoaște independența abia pe 6 septembrie 1991.

 

Sursa: AGERPRES; Wikipedia; Adevarul

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.