Serviciu  informatii in sistem RSS
Ultimele titluri
Ultima Oră

LUMEA NOASTRĂ: Serbia și lupta ei continuă cu tenebrele trecutului

Publicat: vineri, 23 martie 2018

Serbia este una dintre cele mai vechi țări din Balcani. Pe 15 februarie, sârbii sărbătoresc Ziua Statalității. Teritoriul sârb acoperă partea de sud a Câmpiei Panonice și partea centrală a Balcanilor. Serbia se învecinează cu Ungaria în nord; cu România și Bulgaria în est; Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei în sud; iar cu Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Croația în vest; granița cu Albania este în dispută.

Fără a avea ieșire directă la mare, Serbia are acces prin intermediul Dunării la Marea Neagră și Europa Centrală. Suprafața țării este de 88.361 kmp. Capitala se află la Belgrad (1,6 milioane de locuitori), care este cel mai mare oraș al Serbiei și, de asemenea, printre cele mai mari din Europa de Sud-Est. Principalele orașe: Novi Sad, Nis, Kragujevac. Diviziunile teritoriale: două provincii — Voivodina, Kosovo și Metohija și 29 de districte. Populația: 7.120.666 de persoane (conform recensământului din 2011, care nu s-a desfășurat și în Kosovo și Metohija). Dispunere etnică: 82,86% sârbi, 3,91%, maghiari, 1,81% bosniaci, 1,44% romi, 1,08% iugoslavi, 0,94% croați, 0,92% muntenegreni, 0,82% albanezi, 0,79% slovaci, 0,53% vlahi, 0,46% români, 0,34% bulgari. Limba oficială: sârba (în provincia Voivodina sunt oficiale și româna, maghiara, slovaca, ucraineana și croata). Religii: 85% ortodocși; există comunități de catolici, musulmani, protestanți etc. Moneda națională e dinarul sârbesc.




Clima este continentală în nordul țării, cu ierni reci și veri umede și calde, iar în partea sudică are influențe mediteraneene, cu veri secetoase. Cu un relief variat, câmpii fertile în partea de nord, Voivodina, dealuri și munți în partea de sud-est, teritoriul Serbiei este străbătut de Dunăre și de râul Morava, afluent al fluviului.

Relieful Serbiei este predominant muntos în sud (aparținând Alpilor Dinarici, altitudine maximă 2.656 m în vf. Daravica) și est (Munții Serbiei, cu Defileul Dunării), colinar și de câmpie (Câmpia Moravei), în partea centrală, și numai de câmpie (Câmpia Dunării), în nord.

Dunărea, la intrarea în Serbia

Dunărea, la Novi Sad

Dunărea, la Belgrad

Cele mai importante râuri sunt Dunărea (pătrunde în Serbia în dreptul localității Palanka, străbate statul de la NV la SE, trece prin orașele Novi Sad, Zemun, Belgrad, Smederevo și iese aproape de localitatea Ram), Tisa (afluent de stânga al Dunării), Drava, Sava și Morava (afluenți de dreapta ai Dunării).

Constituția Serbiei a fost adoptată în octombrie 2006. Forma de guvernământ: Republică — democrație parlamentarăSituația politică internă: președintele ales prin vot direct (aflat la primul mandat de cinci ani, cu posibilitatea de a candida pentru un al doilea mandat). Primul-ministru  deține și funcția de ministru de interne. Parlament: unicameral, 250 deputați aleși prin vot direct pentru un mandat de patru ani.

Serbia și-a depus oficial candidatura pentru a adera la UE la 22 decembrie 2009. La 14 iunie 2010 a fost lansat procesul de ratificare a Acordului de Stabilizare și Asociere a Serbiei cu UE. La 1 martie 2012, Consiliul European a decis acordarea statutului de candidat la aderarea la UE Serbiei. La 21 ianuarie 2014, prima reuniune a Conferinței de aderare cu Serbia la nivel ministerial a deschis negocierile de aderare. De atunci, au avut loc la Bruxelles cinci reuniuni ale Conferinței de aderare la nivel ministerial. 10 din cele 35 de capitole de negociere au fost deschise pentru negocieri, dintre care 2 capitole au fost deja închise provizoriu.

Cea de a 6-a reuniune a Conferinței de aderare la nivel ministerial cu Serbia s-a desfășurat la 20 iunie 2017. Conferința a deschis negocierile privind:

  • Capitolul 7, cu privire la dreptul proprietății intelectuale
  • Capitolul 29, cu privire la uniunea vamală

În ceea ce privește negocierile privind capitolele 7 și 29, Uniunea a examinat îndeaproape stadiul actual al pregătirilor din Serbia. Plecând de la premisa că Serbia trebuie să continue să înregistreze progrese în legătură cu alinierea și punerea în aplicare a acquis-ului în ceea ce privește aceste capitole, UE a luat act de faptul că trebuie îndeplinite unele criterii de referință pentru închiderea provizorie a acestor capitole.

De asemenea, UE a subliniat faptul că va acorda o atenție deosebită monitorizării tuturor chestiunilor specifice menționate în pozițiile sale comune. Monitorizarea progreselor realizate cu privire la alinierea la acquis și la punerea în aplicare a acestuia va continua pe durata negocierilor. Conferința va trebui să revină asupra acestor capitole la momentul oportun.

Serbia a devenit membru al Parteneriatului pentru Pace (PfP) la 14 decembrie 2006. În decembrie 2007, Parlamentul Serbiei a adoptat o rezoluție privind neutralitatea militară a acestui stat, până la organizarea unui referendum popular. La Summit-ul de la București (3-4 aprilie 2008) s-a arătat că NATO dorește dezvoltarea în continuare a unei relații ambițioase și substanțiale cu Serbia, manifestându-și disponibilitatea de a invita această țară la faza de Dialog Intensificat, însă numai în urma unei solicitări a Belgradului în acest sens, ceea ce nu s-a întâmplat până la ora actuală.

Serbia este participantă/membră a ONU, Consiliul Europei, OSCE, Organizația Mondială a Comerțului, precum și a principalelor formate de cooperare regională: Procesul de Cooperare în Sud-Estul Europei, Consiliul Cooperării Regionale, Inițiativa Central Europeană, Organizația Cooperării Economice a Mării Negre, Centrul SECI/SELEC, precum și semnatară a noului CEFTA.

În ciuda faptului că economia Serbiei s-a confruntat în ultimele decenii ale secolului XX cu sancțiuni economice, cu dezintegrarea Iugoslaviei, cu războaie interetnice, a șomajului ridicat, economia Serbiei își revine treptat la normal. Agricultura reprezintă 30% din PIB, industria — 46%, iar serviciile — 24%. Resursele minerale sunt variate, dar au rezerve reduse. Industria prelucrătoare înseamnă: siderurgie, metalurgie neferoasă (aluminiu, cupru ș.a.), construcții de mașini (autoturisme, tractoare, bunuri de larg consum), chimică și petrochimică etc.

În domeniul agricol, Serbia ocupă locuri fruntașe, mai ales în pomicultură (prune — locul 1 în Europa și 2 pe glob, mere etc.), cereale (în principal, porumb), plante tehnice (sfeclă de zahăr, floarea-soarelui), creșterea porcilor. Rețeaua de transport este diversificată și, în bună măsură, modernizată (peste 1/3 din căile feroviare sunt electrificate, autostrăzile dețin 540 km etc.); după desprinderea Muntenegrului din federație, Serbia nu mai are acces la Marea Adriatică.

Principalele provocări la adresa economiei Serbiei sunt, în continuare, rata ridicată a șomajului, creșterea datoriei publice externe (62% din PIB), precum și un nivel crescut al cheltuielilor publice cu plata pensiilor și a salariilor în sectorul public. În ultimii 12 ani, cele mai semnificative investiții din Serbia au fost efectuate de companii din Norvegia, Federația Rusă și Italia. În ceea ce privește valoarea investițiilor, Italia se află pe primul loc, urmată de Austria, Norvegia, Belgia, Grecia.


Serbia are una dintre cele mai variate culturi ale Europei. Influența Imperiului Bizantin asupra Serbiei a fost poate cea mai importantă. Sârbii sunt creștini ortodocși, având o biserică națională — Biserica Ortodoxă Sârbă. Folosesc atât alfabetul chirilic, cât și cel latin, datorită influențelor atât estice, cât și vestice. Mănăstirile din Serbia, construite, în special, în Evul Mediu, sunt poate cea mai bună dovadă a influenței bizantine și ortodoxe, dar și a Europei vestice (romanice). Majoritatea reginelor din istoria Serbiei au avut o origine străină, incluzându-le pe Hélene d’Anjou (verișoară a lui Carol I al Siciliei), Anna Dandolo (fiica dogelui Veneției, Enrico Dandolo), Caterina a Ungariei și Simonida a Bizanțului.

Stari Ras

Sopoćani

Gamzigrad — Romuliana

Gamzigrad — Romuliana

Scripturile Miroslav

Serbia are opt situri culturale considerate de UNESCO Patrimoniu al Umanității: mănăstirile Stari Ras și Sopoćani (din 1979), mănăstirea Studenica (1986), Complexul Monahal Medieval din Kosovo, care include mănăstirea Dečani, Maica noastră de la Ljevi?, Gračanica și Patriarhatul de la Pec (2004), și Gamzigrad — Romuliana, precum și Palatul lui Galerius, adăugat în 2007. De asemenea, există două memorii literare care au fost adăugate pe lista UNESCO ca făcând parte din lista Programului Memoriile Lumii: Scripturile Miroslav, manuscrise din secolul XII (adăugate în 2005) și arhiva Nikola Tesla (2003).


Personalități din Serbia: Nikola Tesla, fizician american de origine sârbă, Milan Stanković, cântăreț, Milan Jovanović și Milan Perendija, fotbaliști, Mileva Marić, fizician, M.I. Pupin, fizician și chimist, Novak Đoković, jucător de tenis etc.

cetatea Kalemegdan

Gracanica

Turnul craniilor

moscheea Sinan Pașa

 Anual, în Serbia vin peste un milion de turiști, aducând venituri de circa 398 milioane dolari. Principalele zone și obiective turistice sunt Belgrad (cetatea Kalemegdan, Centrul de conferințe „Sava”, Monumentul eroului necunoscut, numeroase biserici). În sudul Serbiei, în special în Kosovo, sunt mănăstiri și biserici (Studenica din sec. 12-14, Zica din sec. 13, Gracanica din sec. 14). Alte centre turistice sunt orașele Nis (monumente bizantine dintre sec. 4-5, Turnul craniilor), Smederevo (cetatea din sec. 15), Prizren (biserici și mănăstiri din sec. 14, moscheea Sinan Pașa), stațiuni balneoclimaterice (Vrnjacka Banja, Soko Banja, Niska Banja) sau pentru practicarea sporturilor de iarnă (în jurul masivelor Kopaonik, Jastrebac, Zlatibor).

Vrnjacka Banja

Soko Banja

Niška Banja

defileul Djerdap

Un important obiectiv istoric și turistic este situl antic arheologic Felix-Romuliana. În Serbia există Parcul Național Djerdap, care se întinde pe 64.000 ha. Principala atracție este defileul Djerdap, o vale de râu constituită din patru defilee. Alte parcuri naționale sunt Sara, Fruska Gora, Kopaonik și Tara. În apropiere de Kraljevo se află Mănăstirea restaurată Zica, unde erau încoronați regii Serbiei. Orașul Novi Sad, despre care se spune că este Atena sârbească, aflat pe Dunăre, este un centru cultural, cu multe muzee, biblioteci, teatre și biserici ale mai multor religii.

Novi Sad

Mâncarea sârbă prezintă un amestec de influențe ale celor două imperii ce au dominat zona — otoman și austro-ungar. Pentru Kosovo este specifică varietatea de plăcinte și deserturile turcești, precum baclavaua.

În Voivodina influența austro-ungară se manifestă în diversitatea aluaturilor, tăiței și pește, în vreme ce în sudul Serbiei se găsesc foarte multe feluri de mâncare cu paprika. Astăzi, adevăratul simbol al bucătăriei naționale sârbe este friptura la grătar.

În antichitate, pe teritoriul de astăzi al Serbiei locuiau triburi ilirice și tracice. În secolul al II-lea î.Hr., romanii cuceresc regiunea, iar în anul 9 î.Hr. o includ în provincia Illyricum. Între secolele V–VII, aici sosesc triburi slave, care îi vor „slaviza” pe autohtoni (iliri, daci, traci, celți, coloniști romani) și se vor amesteca cu aceștia, ducând la etnogeneza formării poporului sârb. Rădăcinile statului se întind până în secolul al VII-lea și se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirović. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat ființă în secolul al XI-lea, găsindu-și sfârșitul spre finele secolului următor.

Serbia medievală s-a format în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea având ca figură centrală pe Marele Jupan Ștefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui Ștefan I, Serbia a devenit regat, iar în anul 1346 , Ștefan Dušan a înființat Imperiul Sârb, dezintegrat în urma înfrângerii în fața turcilor otomani în anul 1389. Bătălia istorică a avut loc la Kosovo. Nordul Serbiei a fost cucerit și el prin căderea cetății Smederevo în anul 1459, urmând Bosnia câțiva ani mai târziu și Herțegovina în 1482.

Între anii 1459 – 1804, Serbia, în pofida a trei invazii austriece și a numeroase rebeliuni, a rămas sub conducerea Imperiului Otoman. Viața religioasă a fost dominată de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri. Cei convertiți au preluat denumirea de musulmani, iar mai târziu pe cea de bosniaci, refuzând să mai fie identificați drept de sârbi.

Revolta anilor 1804-1813 condusă de către Đorđe Petrović (cunoscut și sub denumirea de Karađorđe – „George cel Negru”), și revolta din anul 1815, au dus după pacea de la Adrianopol din 1829 la înființarea Principatului Serbiei Având o autonomie largă față de Imperiul Otoman, este considerat precursorul Serbiei moderne.

Între anii 1815 – 1903, Serbia a fost condusă de către Dinastia Obrenović, cu excepția perioadei dintre anii 1842 – 1858, când la conducerea țării s-a aflat Prințul Aleksandar Karađorđević. În anul 1903, Dinastia Obrenović a fost înlocuită de către Dinastia Karađorđević, descendentă a lui Đorđe Petrović.

Lupta pentru modernizarea societății, pentru drepturile omului și pentru un stat național au durat aproape trei decenii și s-a încheiat cu adoptarea constituției la 15 martie 1835. În 1876, Muntenegru, Serbia, și Bosnia au declarat război Imperiului Otoman și au proclamat unirea. Totuși, Tratatul de la Berlin din 1878, care a fost semnat la Congresul de la Berlin de către Marile Puteri, a acordat deplina independență doar Serbiei și Muntenegrului, lăsând Bosnia și Raška , Austro-Ungariei, care a blocat unirea lor până la Războaiele Balcanice din 1912 și 1913 și Primul Război Mondial.

Asasinarea la 28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo în Austro-Ungaria de către Gavrilo Princip, un susținător al unității slavilor de sud, supus austriac și membru al organizației Bosnia Tânără, a servit drept pretext pentru ca Austro-Ungaria să declare război Serbiei. Rusia a început să își mobilizeze trupele pentru apărarea aliatei sale, Serbia, ceea ce a dus la declarația de război a Germaniei împotriva Rusiei în vederea susținerii aliatei acesteia, Austro-Ungaria. Totuși, de vreme ce strategii militari germani doreau să evite un război pe două fronturi atât împotriva Rusiei, cât și împotriva Franței, aceștia au atacat, mai întâi, Franța. În cele din urmă, aceasta a culminat cu atragerea în război a tuturor Marilor Puteri europene. Armata sârbă a câștigat câteva victorii importante împotriva Austro-Ungariei în timpul Primului Război Mondial, dar a fost copleșită, în final, de forțele unite ale Germaniei, Austro-Ungariei și Bulgariei. În Primul Război Mondial, Serbia a avut 1 260 000 de victime – 28 % din totalul populației sale și 58 % din populația sa masculină.

În anul 1918, Serbia fonda, împreună cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, cunoscut mai târziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În timpul celui de Al II-lea Război Mondial, Serbia a fost un stat marionetă a Germaniei Hitleriste. Teritoriul său includea Serbia Centrală de azi și partea vestică a Banatului.

În 1945 Serbia a devenit parte a unei federații, cea de-a doua Iugoslavie, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, condusă de Iosip Broz Titopână la moartea acestuia în 1980.

De la căderea celei de-a doua Iugoslavii, în 1992 și până în 2003, Serbia a format, împreună cu Muntenegru, Republica Federală Iugoslavia. În 2006, Serbia a redevenit un stat de sine stătător. În 18 februarie 2008, parlamentul provinciei sârbe Kosovo, având o populație majoritară albaneză, a declarat independența. Răspunsul din partea comunității internaționale a fost mixt. Serbia nu recunoaște independența și consideră Kosovo ca fiind provincie autonomă guvernată de ONU.

În 2017, Serbia s-a alăturat unui grup de țări care și-a manifestat dorința de a acționa NATO în instanță pentru bombardamentele comise de Alianță în timpul războiului din fosta Iugoslavie.

„În bombardarea Serbiei de către NATO în 1999 s-au folosit între 10 şi 15 tone de uraniu sărăcit, ceea ce a provocat un dezastru ecologic major“, a afirmat Srdjan Aleksici, avocatul sârb care conduce echipa de jurişti.

„Din această cauză, în Serbia se îmbolnăvesc anual 33.000 de persoane. Asta înseamnă un copil în fiecare zi“, a adăugat el, relatează newswire.net.
De celalată parte, biroul de presă al NATO a afirmat că a luat cunoştinţă de demersurile experţilor, însă nu a făcut comentarii pe marginea acestui subiect.

Comunitatea românească din Serbia trăiește în două regiuni, în Voivodina și în Serbia de nord-est, în zona cunoscută generic ca Valea Timocului sârbesc. Rezultatele recensământului din 2011 consemnează un număr de 29.332 de români sau 0,41% din populație (față de 34.576 în 2002 — 0,46%), precum și 35.330 de ‘vlahi’ sau 0,49% din populație. Potrivit organizațiilor românești din teritoriu, rezultatele recensământului din 2011 nu reflectă realitatea, estimările neoficiale indicând un număr cu mult mai mare al etnicilor români, cuprins între 250.000 și 300. 000 de persoane.

În Voivodina, românii se bucură de recunoaștere oficială încă din perioada interbelică. Românii de aici beneficiază de învățământ public, emisiuni radio și tv în limba maternă. În 2001 a fost înființată și o episcopie ortodoxă română, recunoscută de Ministerul Cultelor din Serbia în aprilie 2009, și care are sub jurisdicția sa doar parohiile românești din Voivodina. Etnicii români locuiesc în special în districtul Banatul de Sud, în comunele Alibunar, Vârșeț, Biserica Albă, Panciova, Plandiste, Cuvin, Covăcița.

Cele mai vechi organizații cu caracter românesc, după momentul înființării, sunt: Societatea de Limba Română — SLR (1962) și Comunitatea Românilor din Serbia (CRS, fostă CRI), în 1990, pentru Voivodina, respectiv Mișcarea Democrată a Românilor din Serbia — MDRS (1991) și Forumul pentru Cultura ‘Vlahilor’ (1992). Comunitatea Românilor din Serbia a fost prima organizație cu caracter socio-cultural a românilor din Voivodina și din Serbia, având, inițial, și filiale în Timoc.

Principalele probleme cu care se confruntă comunitatea românească din Valea Timocului se referă la: separarea artificială dintre români și vlahi, neacordarea unor drepturi specifice minorităților naționale, libertatea religioasă, precum și situația dificilă a învățământului în limba română, disputa între asociațiile românești.

În Valea Timocului, elementul românesc este prezent în districtele Branicevo (comunele Veliko Gradiște, Golubac, Zabari, Zagubica, Kucevo, Malo Crnoce, Petrovac na mlavi, Pojarevac), Pomoravlje (comunele Despotovac, Jagodina, Svilajnac, Ciuprija), Born (comunele Bor, Kladovo, Majdanpek, Negotin) și Zajecear (comunele Boljevac, Zajecear).

La Malainița, preotul Boian Alexandrovici a construit, în 2004, pe terenul familiei, împreună cu comunitatea română din zonă, o biserică ortodoxă în care ține slujba în română, motiv pentru care, de altfel, a fost caterisit de biserica ortodoxă sârbă. Boian Alexandrovici continuă misiunea sa de apostolat.

În Serbia de nord-est procesul de afirmare a identității românilor este susținut de Mișcarea Democrată a Românilor din Serbia, Asociația culturală ‘Ariadnae Filum’, Asociația culturală ‘Curcubeul’, Federația Rumânilor din Sârbie — FRS (înființată în 2005), Asociația Românilor Ortodocși de la Malainița. În regiune se manifestă viziuni diferite asupra identității asumate — român, ‘vlah-rumân’.

Sursa: AGERPRES

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=94911

Publicat de la data mart. 23 2018. Categorii CALEIDOSCOP, LIFE & STYLE, LIFESTYLE, VIRAL PE NET.

Zona comentariilor

Meteo în țară

15 august 2018, 16:39
 

N
Soare
32°C
0 km/h
Perceput de temperatură: 34°C
Presiunea: 1010 mb
Umiditate: 25%
Vânt: 0 km/h N
Rafale de vânt: 0 km/h
UV-Index: 3
Răsarit: 6:18
Apus: 20:21
Prognoza 16 august 2018
Zi
 

NNE
Predominant însorit
33°C
Vânt: 7 km/h NNE
Rafale de vânt: 11 km/h
max. UV-Index: 7
Noapte
 

NE
Predominant senin
21°C
Vânt: 4 km/h NE
Rafale de vânt: 11 km/h
max. UV-Index: 7
More forecast...
 

RSS De la ANM:

  • Informare meteorologica
    Ziua/luna/anul : 14-08-2018 Ora : 13 : 00 Nr. mesajului : 1 Intervalul : 14 august, ora 18 – 17 august, ora 22; Zonele afectate : conform textului; Fenomene : intervale de timp cu manifestări de instabilitate atmosferică; Mesaj : INFORMARE METEOROLOGICĂ Interval de valabilitate: 14 august, ora 18 – 17 august, ora 22Fenomene vizate: […]

Loto

Horoscop

  • 121.045 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team