LUMEA NOASTRĂ: Sfânta Lucia, perfecțiunea din Marea Caraibelor
Sfânta Lucia este o țară insulară situată în arhipelagul Caraibe între Martinica și Barbados. Are capitala la Castries. La 22 februarie 1979, Sf. Lucia și-a câștigat independența față de Marea Britanie.
Climatul este tropical. Sezonul ploios durează din iunie până în noiembrie, iar sezonul uscat din decembrie până în mai. În Sf. Lucia sunt și cicloane tropicale, uneori devastatoare, ca cel din 1980 (ciclonul „Allen”). Relieful insulei este muntos: un lanț vulcanic, străbătând teritoriul de la nord la sud; în sud se înalță „Canaries Mountains” cu vulcanul Soufriere (1.200 metri altitudine); în sud-vest munții Pitons, cu înălțimea maximă de 786 metri. În insulă există păduri tropicale, iar ca faună o mare varietate de păsări.
Statul este monarhie constituțională, conform Constituției din 1979. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Senat și Camera Adunării); cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar din Camera Adunării. Șeful statului este regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general.
Economia este bazată pe turism și agricultură: trestie de zahăr, bumbac, bananieri, nuci de cocos, industria uleiurilor vegetale.
Sf. Lucia este o insulă vulcanică frumoasă, cu păduri tropicale luxuriante și plaje imaculate. De asemenea, este și unul dintre cele mai „aerate” locuri din lume, unde vânturile tropicale bat permanent dinspre mare spre malul de sud. Rezervația națională Pitons a fost înscrisă în anul 2004 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Scriitorul Derek Walcott s-a născut în Castries și în 1992 a câștigat Premiul Nobel pentru literatură. Însă, acesta a preferat să nu laude foarte mult „farmecele” Sf. Lucia, spunând că nu vrea ca toată lumea să vină pe insulă.
Prea târziu însă, deoarece Sf. Lucia s-a transformat rapid într-una dintre cele mai importante destinații din Caraibe, oferind atracții precum plaje excelente, vulcanul Qualibou și izvoarele sale sulfuroase fierbând, orhidee și plante exotice.
O altă atracție este patrimoniul cultural deosebit, cu influențe britanice și franceze, ce s-au păstrat până astăzi. Castries este unul dintre orașele cu cea mai frumoasă locație din Caraibe.
Înconjurat de dealuri, portul mare de la capătul golfului este un centru de activitate permanentă.
În Piața „Derek Walcott” poate fi admirată catedrala catolică din secolul XIX, care stă la umbra unui copac vechi de 400 de ani.
Soufriere este a doua așezare ca marime de pe insulă. Acest port se află la poalele a doi vulcani stinși denumiți Pitonii (Pitons). Orașul este tipic pentru Indiile de Vest — o aglomerare de clădiri colorate, cu arcade, pe fundalul junglei.
Plaja „Anse la Sable” are condiții ideale pentru windsurfing, iar locurile populare pentru scufundări sunt „Anse Chastanet”, „Anse Le Raye”, Grădinile de Coral de la poalele „Gros Piton”, „Fairy Land” de la baza „Anse Chastanet” și Epava Lesleen M.
Bucătăria de pe insula Sf. Lucia îmbină cultura franceză și cea africană. Se bazează pe produsele locale și viețuitoarele prinse din mare, condimentate generos și preparate în vase de lut pe foc de cărbuni. Mâncărurile preferate sunt supa de pește, „callaloo” (o fiertură din carne de crab), „Pouile Dudon” (o mâncare din carne de pui, dulce și picantă) și banane „plantain” preparate în diverse feluri. Mâncarea națională este „pește sărat cu smochine verzi”. Băutura națională este romul, care se regăsește și în majoritatea cocktail-urilor.
Insula a fost descoperită de Cristofor Columb în cea de-a patra călătorie a sa (1502) spre Lumea Nouă. I s-a dat numele Sfintei din ziua când a fost descoperită. În sec. XVII-XVIII Sf. Lucia este disputată de Franța și Anglia, trecând de nenumărate ori când sub puterea uneia, când a alteia. Sunt aduși sclavi negri din Africa. În 1814 devine colonie britanică. În 1979 își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului (al 40-lea stat-membru).
Sursa: AGERPRES