Marga Barbu, „doamna westernului românesc”

Frumoasă, elegantă, cu o distincție aparte, și-a cucerit publicul atât prin rolurile jucate în teatru, cât și prin personajele de film cărora le-a dat viață. Dar rolurile cu care numele actriței Marga Barbu  se identifică în conștiința publicului sunt Anița, din seria filmelor cu haiduci, și Agatha Slătineanu, din seria filmelor cu Mărgelatu.

S-a născut la 24 februarie 1929, la Ocna Șugatag, în Maramureș. Tatăl ei era directorul salinelor din localitate, iar mama — balerină cu studii la Viena. A avut o copilărie frumoasă, dar era o fetiță timidă.

„Singura mea explozie de exuberanță a fost la 4 ani. Atunci am făcut senzație la o serbare citind cuplete pentru reclame. În copilărie mă jucam tot timpul de-a farmacista, dar toți cei din jur erau încântați să mă vadă imitându-i perfect pe musafiri”, își amintea Marga Barbu într-un interviu.

Prima dragoste, dansul

Ulterior, familia ei s-a mutat la București. Adolescentă fiind, a studiat la Liceul „Regina Maria”. Prima ei mare dragoste a fost dansul și ar fi făcut orice ca să-și urmeze mama într-o carieră de balerină.

”M-am apucat întâi de dans. Mama mea făcuse și ea balet la Viena. Am fost angajata Operei Române, dar la vizita medicală s-a descoperit că am ceva cardiac și trebuia să mă operez. Eram disperată, voiam să mă sinucid… Eu ziceam că sunt făcută pentru dans și nu mă vedeam făcând altceva. Dar mâna Celui de Sus știe mai bine decât noi ce ne trebuie. (…) Nu regret, pentru că meseria de dansatoare e scurtă, epuizantă și nu aș fi rezistat prea mult. Totul mi-a fost parcă predestinat în viață”, spunea artista în interviu.

La terminarea liceului, tatăl ei a hotărât să o înscrie, simultan, și la Filosofie (unde a urmat un singur an), și la Teatru.

„Am fost admisă pe muchie de cuțit. În două zile am învățat o poezie (…) și un sonet de Eminescu cu care am avut inconștiența să mă prezint la examen. Dar destinul, care a avut un mare rol pentru mine, a hotărât că trebuie să fiu actriță. Multe lucruri au venit de la sine în viața mea”, spunea Marga Barbu.

A absolvit Institutul de teatru din București în 1950, iar din 1952 și până la pensionarea sa, în 1993, a fost actriță la Teatrul Nottara, unde a putut fi admirată în roluri memorabile. Rolul său preferat din teatru a fost cel al Cleopatrei din piesa „Antoniu și Cleopatra” de William Shakespeare. A jucat și roluri de comedie precum cele din „Mâța-n sac” sau „Mizerie și noblețe”.

”Eu nu m-am bătut niciodată pentru roluri. O singură dată mi-am dorit să joc un rol neapărat, Cleopatra lui Shakespeare, în care nu am fost de la început distribuită. (…) Am reușit să obțin rolul și l-am jucat cu succes. A fost un moment important pentru mine în teatru.(…) Am avut și în teatru roluri memorabile”, declara actrița.

 

Celebritatea, în rolurile din filme

Filmul a făcut-o mult mai cunoscută, însă. A debutat în cinematografie în 1953, în ”Nepoții gornistului”, în regia lui Dinu Negreanu. Au urmat apoi peste 30 de filme în care a avut roluri de compoziție, de comedie, dramatice sau de aventură — ”Răsare soarele” (1954), ”Vultur 101”(1957), ”La Porțile Pământului” (1965), ”Procesul alb” (1966), ”Amprenta” (1967), ”Urmărirea” (1971), ”Mihai Viteazul” (1970), ”Facerea lumii” (1971), ”Dragostea începe vineri” (1973), ”Ultimul cartuș” (1973), ”Un august în flăcări (serial TV) (1974), ”Tatăl risipitor” (1974), ”Comoara din Carpați” (1975), ”Zile fierbinți” (1975), ”Melodii, melodii” (1978), ”Omul care ne trebuie” (1979), ”Bietul Ioanide” (1980), ”Cucerirea Angliei” (1982), ”Domnișoara Aurica” (1986), ”Martori dispăruți” (1988), ”Lacrima cerului” (1989).

A reprezentat cinematografia românească la numeroase Festivaluri și evenimente internaționale: Festivalul de film de la San Sebastian (1966), Festivalul de film de la Karlovy Vary (1966), Festivalul de film de la Moscova (1969), Festivalul de film de la Sarajevo (1969), Zilele filmului în R.F. Germania (august 1968), Zilele filmului românesc în U.R.S.S. (1965), Zilele filmului românesc la Roma (1967).

Dar cele mai cunoscute sunt rolul hangiței Anița din seria haiducilor — ”Haiducii” (1966), ”Răpirea fecioarelor” (1968), ”Răzbunarea haiducilor” (1968), ”Haiducii lui Șaptecai” (1971), ”Zestrea domniței Ralu” (1971), ”Săptămâna nebunilor” (1971) — și rolul Agathei Slătineanu din seria filmelor cu Mărgelatu — ”Drumul oaselor” (1980), ”Trandafirul galben” (1982), ”Misterele Bucureștilor” (1983), ”Masca de argint” (1985), ”Colierul de turcoaze” (1986), ”Totul se plătește” (1987) — în care l-a avut partener pe marele actor Florin Piersic.

După interpretarea rolului Agathei Slătineanu, din filmele care abundau în scene cu urmăriri, împușcături și multe cascade, a fost numită „doamna westernului românesc”.

‘

‘Cea mai mare satisfacție a fost să văd bucuria spectatorilor, când intram pe întuneric în sala de cinematograf și îi vedeam amuzându-se și aplaudând la filmele mele. Cele mai dragi îmi sunt filmele cu Anița și cu năbădăiosul de Mărgelatu și ‘Domnișoara Aurica”’, spunea Marga Barbu.

Pentru rolurile create în filme, actrița fost recompensată cu două premii ACIN — în 1968 și 1971 — iar în 2004 a fost decorată de președintele României cu Ordinul național „Serviciu Credincios” în grad de cavaler ca ”semn de apreciere pentru îndelungata și fructuoasa activitate artistică și pentru talentul și dăruirea puse în slujba artei spectacolului și a teatrului românesc”.

Ceremonia de decorare a actriței Marga Barbu cu Ordinul Național „Serviciul credincios” în grad de Cavaler, de către președintele Ion Iliescu, 2004

După 1990, nu a mai jucat în niciun film, în special din pricina vârstei înaintate și a problemelor de sănătate.

”Marea întâlnire” cu Eugen Barbu

La 21 de ani s-a căsătorit cu un inginer, dar după un an și jumătate s-au despărțit. „Era un băiat atât de bun, dar atât de departe de meseria mea”, spunea Marga Barbu. Apoi s-a îndrăgostit de actorul Constantin Codrescu, dar mariajul a durat doar cinci ani. Căsătoria sa cu scriitorul Eugen Barbu a însemnat ”marea întâlnire”. Întâmplarea i-a adus față în față într-o zi în care o prietenă comună îi invitase la restaurant.

„Nu eram prea tentată să mă duc, dar citisem deja ‘Groapa’ și eram curioasă să-l cunosc în carne și oase pe omul care a scris-o. Îmi plăcuse cartea, dar eram puțin șocată de limbaj. Eu veneam din Ardeal, unde nu eram obișnuită cu asemenea cuvinte dure”, mărturisea Marga Barbu.

S-au plăcut de la prima întâlnire, când artista a fost uimită de ușurința cu care au legat o conversație. „Se înălțase o punte de comunicare extraordinară între noi. Ba chiar râdeam de aceleași lucruri și mă bucuram că are simțul umorului bine conturat. Dacă poți să zâmbești, treci mai ușor peste greutățile vieții”, spunea artista. Ea a fost cucerită de Eugen Barbu când acesta i-a adus un coș cu liliac alb la teatru.

„M-a dat gata când jucam în ‘Cyrano de Bergerac’, la Teatrul Nottara, în rolul Roxanei. În seara premierei m-am trezit cu un coș mare de liliac alb. Rămăsesem fără vorbe: în plină iarnă, că era în luna februarie, să primesc liliac alb. Coșul mai avea un bilețel cu semnătura lui, pe care scria ‘Succes’. Nu era omul vorbelor multe. Îmi spunea mereu că un scriitor care scrie mult nu vorbește mult”, își amintea actrița.

Întâlnirea cu Eugen Barbu a fost un nou început pentru ea: „Fără a forța ușile am pătruns într-o altă lume. El m-a făcut, în primul rând, să renunț la complexul că nu sunt actriță de film”.

Așa a început seria „haiducilor”, în regia lui Dinu Cocea. După ce i-a avut ca parteneri pe Ion Besoiu sau Emanoil Petruț și-a descoperit partenerul ideal, Florin Piersic. Seria de filme haiducești i-au adus faima de amazoană a filmului românesc și a continuat cu seria filmelor cu Mărgelatu.

După dispariția de pe această lume a soțului său, viața Margăi Barbu s-a schimbat. Dar a păstrat mereu vie amintirea celui lângă care a trăit mai bine de 30 de ani.

”Nu fac niciodată planuri (…) Viața este atât de încărcată de neprevăzut, încât nu-și au rostul planurile. (…) În fiecare zi mă pun la punct și mă îmbrac ca și cum ar fi o zi de sărbătoare. Trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu că mai sunt încă în viață și pot să mă bucur de soare, de lumină, de prietenii pe care îi mai am. (…) Îmi aduc aminte de florile frumoase pe care le primeam de la soțul meu, de buchetele mari de magnolii, de gândurile frumoase care se adunau în acele buchete mai mult ca în alte zile”, mărturisea actrița într-un interviu, la moment aniversar.

Tot atunci spunea că încă păstra pasiunea pentru limbile străine și dorința de a învăța mereu.

”Toată viața am fost obsedată că nu știu destul, că puteam să fac mult mai multe. De la bunici am moștenit pasiunea pentru limbi străine. Am comunicat mult mai ușor cu oamenii, vorbindu-le în limba lor. Știu ungurește de la doica mea, franceză, spaniolă, rusă și greacă. Când mă simt prea singură recurg la semnele kangi — ale limbii japoneze — și intru într-o altă lume, care mă rupe de cenușiul și tristețea din jur”.

În urmă cu 9 ani, la 31 martie, Marga Barbu a plecat în eternitate, sau, așa cum spunea bunul său prieten și partener de film Florin Piersic, ”a plecat într-o stea”.

Cum a rămas în amintirea actorilor alături de care a cunoscut succesul filmelor cu Mărgelatu și Buză? Dulce, bună, curajoasă.

”A fost dulce și bună. Mi-a fost prietenă și am considerat-o dintotdeauna sora mea. Pentru toate scenele, pentru toate poveștile noastre și pentru sufletul ei bun, eu o voi iubi mereu”, spunea actorul Florin Piersic.

”Era extraordinară, am fost mereu un mare admirator al ei. Făcea lucruri pe care mulți bărbați nu reușeau sau nu aveau curajul să le facă în filme. Îmi doresc ca în cinematografia românească să apară actrițe cu valoarea și curajul ei”, declara actorul și cascadorul Szoby Cseh.

 

Sursa: AGERPRES

Comments

comments