Moneda unică, la 20 de ani. Succese și provocări
Adoptarea monedei unice a reprezentat o revoluție pentru statele intrate în zona euro. Acestea au acceptat să renunțe la suveranitatea lor monetară și au adoptat euro, cu toate consecințele imediate sau pe termen lung. Astăzi fac bilanțul și rezultatul pare pozitiv.
Moneda unică, lansată oficial la 1 ianuarie 1999, și-a îndeplinit rolul de protecție împotriva crizelor și pentru stabilizarea prețurilor. Cu toate acestea, convergența insuficientă a economiilor țărilor din zona euro dezvăluie fragilitatea acestei construcții incomplete.
La începutul acestui an, euro a împlinit 20 de ani și, iată, este supraviețuitor, în ciuda eșecului prezis de mai multe ori, de la crearea sa până la criza financiară și criza datoriei suverane.
Cu ocazia celei de-a 10-a aniversări, când monedele și bancnotele euro au fost puse în circulație, Isabelle Croizard, expertul în monedă al săptămânalului financiar „La Tribune”, a subliniat că moneda unică și-a jucat remarcabil rolul de „scut” împotriva crizei financiare, protejându-i pe cei din zona euro de fluctuațiile monetare devastatoare cu care erau obișnuiți înainte de crearea monedei unice europene.
În timp ce stabilitatea adusă de euro este rareori contestată, prosperitatea pe care a creat-o nu este întotdeauna percepută de oameni. Raportându-se la propria țară, 64% dintre europenii care au adoptat moneda unică apreciază că euro a fost și este bun pentru țara lor, în timp ce 25% consideră că euro nu i-a ajutat așa cum și-ar fi dorit.
În ciuda percepției că introducerea monedei euro a determinat creșterea prețurilor în țările care au adoptat-o, moneda unică a reușit să împiedice revenirea inflației la cote împovărătoare pentru cetățeni. Cifrele o demonstrează: începând cu 1 ianuarie 1999, inflația anuală a fost de aproximativ 1,7%, sensibil sub media inflației înregistrate în țările individuale în anii 1970, 1980 și 1990, când nu fusese încă introdus euro, arată datele Băncii Centrale Europene.
Cu toate acestea, în cei 20 de ani, moneda europeană a crescut, este folosită de 340 de milioane de oameni în 19 țări în fiecare zi și, în ciuda criticilor, este incredibil de populară. Populația tânără din tările euro nu cunoaste altă monedă „națională”. Zeci de milioane de cetățeni din țările non-euro își doresc adoptarea monedei unice.
Consecință logică și necesară a pieței unice, euro a facilitat deplasările, turismul, comerțul și tranzacțiile în zona euro și astfel a adus prosperitate acolo unde a pătruns.
Prosperitatea nu vine însă de la sine. A fost nevoie de efortul conjugat al statelor euro pentru dezvoltare economică durabilă și sustenabilă. În continuare – susțin șefii europeni – este nevoie de eforturi susținute pentru o mai mare convergență a prosperității sub umbrela euro.
Liderii europeni reprezentanți ai statelor prospere pledează tot mai insistent pentru măsuri care să finalizeze uniunea economică și monetară printr-o uniune financiară, fiscală și politică autentică, capabilă să protejeze mai bine cetățenii de eventualele crize viitoare.
Dar până la finalizarea uniunii economice și monetare, moneda unică rămâne o construcție incompletă. Uniunea economică și monetară va avea loc nu numai prin încheierea uniunii bancare și a piețelor de capital, ci și prin stabilirea unei solidarități bugetare autentice, cu alte cuvinte a unui buget al zonei euro. Întreprindere grea, dar absolut necesară, spun liderii europeni.
Se vorbește, asadar, despre uniunea statelor europene…
Ce se întâmplă însă cu statele membre UE neafiliate încă la moneda unică? Ce șanse sunt de a fi sprijinite, astfel încât să devină parte integrantă din uniunea economică și monetară a Europei prospere?…
Valentina Mareș