O palmă pe chelie – Octavian ANDRONIC

Este cea mai usturătoare palmă pe care Traian Băsescu o primeşte pe chelie în întreaga sa carieră politică. Niciodată nu a suferit un afront mai direct şi mai explicit decât acesta: partidul nu mai are nevoie de tine! – sau, cum plastic a spus chiar preşedintele: “A devenit o ghiulea agăţată de piciorul partidului” – şi nu invers.

Alegerea lui Vasile Blaga a fost un gest de frondă faţă de eternele indicaţii pe care Băsescu nu s-a abţinut să le dea unui partid condus până nu demult de o marionetă calificată. Înclin să cred că oricare ar fi fost candidatul împotriva căruia ar fi făcut lobby Băsescu, ar fi câştigat. Că este Blaga – e cu atât mai sugestiv, cu cât acesta a mai fost luxat odată, într-o manieră la fel de mitocănească. Mesajul prezidenţial, redus la formula “dacă nu alegeţi pe cine vrea eu, nu vă mai vreau” a fost receptat cât se poate de exact, iar răspunsul a fost pe măsură. Probabil că în partid s-a instalat prea puternic convingerea că după experimentul “Boc”, un experiment Udrea n-ar face decât să anuleze definitiv personalitatea unui partid aflat timp prea îndelungat la cheremul hachiţelor prezidenţiale. Prin alegerea lui Blaga, PDL-ul şi-a făcut declaraţia de independenţă asumându-şi riscul de a nu se mai perpetua ca o simplă anexă băsesciană.

Pentru Băsescu este începutul sfârşitului. Revenirea sa în politică, în 2014 se va produce sub semnul derizoriului – “la teleguţa lui MRU şi a “ăluia mic cu capul mare”, sau în vreo improvizaţie alcătuită din deşeurile rămase în siajul Elenei Udrea. În mod evident, nu va mai dispune de un vehicul cu care să poată concura bolizii conduşi de Ponta şi – deocamdată – Antonescu. Aria sa de influenţă se reduce pe zi ce trece şi nu va mai fi mult până când îl vor abandona şi Serviciile. Iar scadenţa va veni sub forma redeschiderii dosarelor amânate de Morar&Co. Nu cred că va fi cazul unei noi încercări de suspendare. Ar fi vreme pierdută. Adevărata suspendare a venit din partea partidului pe care acum îl califică de rebut „fesenist”, ignorând faptul că el însuşi este cel care i-a conferit această identitate.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.