O sesiune extraordinară dar şi o anchetă penală

Până acum două săptămâni, când ziarul Adevărul a început să publice un şir de articole asupra preluării recoltei de grâu, totul decurgea „normal”. Adică, întocmai cum se procedase şi în alte situaţii similare.

Guvernul a aprobat o hotărâre pentru disponibilizarea banilor – peste 1100 de miliarde, dar banii nu ajung în teren şi la producător. De unde, din nou, obişnuita cârâială dintre Ministerul Agriculturii şi cel al Finanţelor şi bănci – fără nici un rezultat. Într-un fel s-au altul, urma să se stingă şi acest foc de paie.

Ţăranii urmau să rămână cu grâul în poduri, cum au rămas şi în anii trecuţi şi cum au rămas anul acesta cu orzul, băncile mai picurau ceva fonduri, guvernul mai lua problema în dezbatere şi mai organiza o teleconferinţă şi cu asta, gata! Venea sezonul porumbului.

Numai că intervenţia noastră, susţinută cu argumente, cu fapte şi date, cu anchete din teren şi „interpelarea” factorilor de resort, a determinat, de data aceasta, o benefică schimbare de optică. Dar şi efecte neaşteptate.

Între ele, această săritură a câtorva partide de opoziţie, care au dezbătut chestiunea convocării de urgenţă a unei sesiuni parlamentare extraordinare, având ca unic punct pe ordinea de zi problema grâului.

Sesizând virajul unei probleme tehnice, economice, în câmpul politic, acolo unde se recoltează capitalul electoral, s-a mişcat şi partidul de guvernământ, cerând unora din băncile asupra cărora are influenţă să crediteze preluarea unei părţi din recolta necontractată, deci suplimentar faţă de ceea ce era prevăzut.

S-a trezit apoi guvernul, care a înţeles că nu-i de glumă. După câteva replici băşcălioase şi contraatacuri de multă vreme ţinute în rezervă, ieri s-a făcut, în buna tradiţie a comandamentelor, o analiză a stadiului preluării grâului şi s-a stabilit un „program de impulsionare”.

Din toată această păpuşărie politică, ţăranii au totuşi de câştigat. Ministerul Finanţelor a anunţat o cifră inedită în privinţa preluărilor de la producători – peste 4 milioane de tone, faţă de 2,7 cât este contractat, avansându-se, totodată, cu mai multă certitudine, varianta achiziţionării unor cantităţi suplimentare pentru export. După ce, cu numai trei zile în urmă, la briefingul de vineri al guvernului fusese respinsă categoric ideea suplimentării cantităţilor deja stabilite.

Scandalul grâului a dezvăluit însă şi câteva din culisele marilor afaceri făcute la noi pe seama sacrificării agriculturii. Protagoniştii şi-au aruncat în obraz, pe lângă invective, şi acuze extrem de grave, de natură să dezgroape nişte dosare uitate. Astfel, în replică la acuzaţia că ar pregăti un import în anul electoral ‘96, dl. Georgescu, ministrul Finanţelor, face dezvăluiri despre greaua povară pe care o reprezintă şi acum pentru buget importurile de grâu din anii ‘91 şi ‘92, făcute de cei care astăzi au devenit apărătorii grâului ţării, respectiv de către PD-FSN.

Anul acesta se vor plăti pentru acele importuri 42 de miliarde de lei, ca diferenţe de curs, după ce anul trecut s-au plătit 115 miliarde. Aceşti bani ar trebui, într-adevăr, recuperaţi de la guvernanţii de atunci, care n-au aprobat sumele necesare pentru achiziţionarea de grâu de la ţărani – sume infime în raport cu sutele de milioane de dolari plătiţi pentru importuri din SUA şi Franţa, prin intermediul celebrelor credite CCC şi Coface. Atunci se încerca să se demonstreze că este mai ieftină importarea grâului (între altele, de foarte proastă calitate, furajer) decât preluarea lui din ţară.

Ne întrebăm însă, pentru care motiv se apelează abia acum la aceste dosare? Ziarul Adevărul a publicat la vremea respectivă zeci de articole pe această temă, articole ce au dus la sesizarea comisiei de anchetă a Parlamentului, poliţiei economice şi parchetului. Ministerul de Finanţe, prin departamentul de control, a stabilit pe atunci că aceste diferenţe de preţ şi de curs sunt imputabile în parte firmelor importatoare – fapt ce li s-a comunicat prin adrese oficiale. Suma era stabilită mai întâi la 16 miliarde (anul 1992) apoi la 35 de miliarde.

Între timp, cum se vede, au mai crescut. Drept rezultat al controalelor făcute, miniştrii adjuncţi de la finanţe, domnii Boulscu şi Goga, au fost destituiţi de către primul-ministru Stolojan, ministru de finanţe la vremea contractării creditelor. Cum s-ar zice, tot de-ai lor, ai celor care astăzi acuză de trădare sau inconsecvenţă actualul guvern.

Numai că actualul guvern trebuie să răspundă în acest context şi în legătură cu împrejurările emiterii Ordonanţei nr. 1 din 1994, prin care s-au preluat la datoria publică o parte din aceste datorii provenite de la marii importatori de grâu, în sumă de circa 35 de miliarde.

După cum trebuie să lămurească pentru care motiv a preferat să plătească anul trecut şi anul acesta 157 miliarde lei diferenţă de curs pentru importurile aferente acelor ani – importuri total nejustificate câtă vreme exista grâu în ţară, grâu împotriva căruia s-a organizat un adevărat boicot.

Cum banii aceştia ar fi tocmai buni pentru preluarea suplimentară a recoltei de anul acesta, credem că, pe lângă sesiunea extraordinară dedicată grâului, trebuie să avem şi o anchetă penală. Care s-ar dovedi, într-adevăr, extraordinară.

(2 august 1995)

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.