Nu cred că greşesc atunci când am scris „o ţară parte a două imperii”, atâta timp cât acest mare spaţiu a aparţinut, istoric pentru prima dată, unui mare imperiu, cel al lui Ginghis Han, imperiu mongol şi a doua oară Imperiului Rus. De fapt, teritoriul Kazakhstanului a fost ocupat pentru prima dată de triburi nomade care locuiau în stepele din această zonă. Acestea au fost cucerite, în secolul al XIII lea, de către mongoli, care în acel timp erau conduşi de Ginghis Han. Prin secolul al XV lea, kazahii au format trei hoarde care au continuat să ducă o viaţă nomadă, până în secolul al XIX lea, când au fost ocupaţi de Rusia. Tot în istoria acestui popor s-au aflat şi sciţii, popoare nomadice, care au trăit în stepele din nordul Mării Negre şi în zona Mării Caspice, fiind menţionaţi chiar şi de către istoricul grec Herodot. În antichitate, sciţii se luptau des cu perşii. Aşa a apărut şi simbolul actualei naţiuni Kazake. „Războinicul de aur”,unul dintre simbolurile kazakhstanului alături de Irbis „leopardul zăpezilor”.
Cum fiecare stat din lume are propriile simboluri precum SUA „ Statuia Libertăţii”, India îl are pe Mahatma Gandhi, Franţa are Arcul de Triumf, tot aşa şi Kazakhstanul are această statuie a „Războinicului de aur”. Acest războinic se află pe spatele unui irbis înaripat, simbolizând, de fapt, dezvoltarea continuă a Kazakhstanului. Acest monument pe care îl putem admira în oraşul, fosta capitală Almaty-el prezintă, de fapt, un războinic scit descoperit într-un kurgan (mormânt) aflat la circa 70 de km de Almaty. Războinicul de aur, descoperit în mormânt, era de fapt, un prinţ de 18 ani, la fel ca sarcofagul lui Tutankhamon, din Egiptul Antic, care a trăit, mai târziu, prin secolul al III lea înaintea erei noastre. El a fost descoperit împreună cu o armură şi un pumnal de aur, o sabie, bijuterii şi alte obiecte de tezaur. Acest monument „Războinicul de aur” poate fi identificat şi pe bancnota kazahă de 5000 de tenge.
Kazakhstanul mai are o legendă deosebit de interesantă şi care bântuie ţara, fiind legată de legenda biblică a lui Adam şi Eva, care arată că şarpele i-a ispitit pe cei doi în Grădina Edenului să mănânce din pomul „cunoaşterii binelui şi răului”, identificat îndeobşte cu un măr. Doar că, banalul măr, atât de răspândit în întreaga lume, provine din Kazakhstan din regiunea Almaty. De fapt, în kazahă, alma înseamnă „măr” iar mărul este simbolul vechii capitale Alma-Ata. Strămoşul mărului creşte în mod sălbatic în zona care grupează sudul Kazakhstanului, Kirgisslan, Todjikistan şi regiunea Xinjiong din China.
Un alt mare luptător al lumii antice a fost Alexandru cel Mare, creditat de istorie cu găsirea merelor în timpul lungii sale călătorii de cucerire a Asiei Centrale şi nu numai, pe care ulterior le- a adus în Macedonia.
Un studiu italian din 2010 a decodat total genomul mărului şi atunci s-a găsit că acesta conţine 57.000 de gene, fiind cel mai mare număr de gene ale unei plante în comparaţie cu genomul uman care are numai 30.000 de gene. Studiul a dovedit că malus sieveresii, specia care populează Asia Centrală este strămoşul mărului de astăzi în mod irefutabil.
Mai apropiat de timpurile actuale, cu circa 200 de ani în urmă, ruşii au început să pătrundă în stepele Kazakhstanului prin secolul al XVIII-lea, iar pe la mijlocul secolului al XIX-lea întreaga ţară făcea parte din al doilea mare imperiu, Imperiul Rus. După Revoluţia Rusă din 1917 şi după războiul civil, teritoriul Kazakhstanului a fost reorganizat de câteva ori înainte ca el să devină Republica Sovietică Socialistă a Kazakhstanului în 1936 făcând parte din ceea ce a fost URSS – cel mai mare imperiu comunist, pe care l-a cunoscut lumea. În acest fel, Kazakhstanul, pentru a doua oară în istoria ei devine parte a unui nou mare imperiu al lumii. Ţara îşi proclamă independenţa prin ieşirea din URSS, ca ultima Republică sovietică la 16 dec 1991, devenind independentă, care o pune în posibilitatea să poată să-şi gestioneze singură politica şi viitorul ţări.
Un alt mare simbol al acestui popor, în istoria universală a lumii, l-a reprezentat şi „Drumul mătăsii” care, a legat din vremea antică Asia îndepărtată respectiv China cu Europa, parcurgând un lung drum prin Kazakhstan. Pe acest drum, de fapt, pe lângă mătasea din China, au circulat, în principal, noi idei, noi credinţe, obiceiuri şi tradiţii, timp de trei milenii. Aceste schimburi paşnice între Est şi Vest au schimbat profund şi au îmbogăţit culturile aflate de-a lungul traseului.
Ca o informare, importantă pentru cititori, Kazakhstanul a propus intrarea drumului în Patrimoniul UNESCO în anul 2012. Pe teritoriul ei, drumul se împarte în patru mari secţiuni, care au caracteristici diferite una faţă de alta – Semirechye, Syrdaryo, Saryarka şi Mangyshlak.
(Din lucrarea ştiinţifică ”Kazakhstan o ţară care merită să fie descoperită!”)