Participarea masivă la vot poate da peste cap calculele electorale ale stângii!
Mai întâi de toate, haideţi să vedem, înainte cu o săptămână de alegeri, cum stăm cu stângismul, fie el neomarxist, socialist, comunistoid şi/sau putinist în spaţiul politic românesc. Nu am să mă refer aici la PSD. Partidul neocomunist-socialist-securistoid al lui Ion Iliescu nu mai face de multă vreme obiectul vreunei dezvăluiri referitoare la ideologia ce îl animă. PSD este cât se poate de autentic şi de original, tipic românesc, în exerciţiul său politic şi este creditat in sondaje cu aproximativ 40% din intenţiile de vot ale românilor.
Aşadar…
1. Partidul România Unită – corespondentul său rus este Partidul Rusia Unită (Единая Россия/Edinaia Rossia), condus de Vladimir Putin. Preşedintele PRU este Bogdan Diaconu, demisionat din PSD dar, încă, deputat în virtutea accederii în Parlament pe listele USL, la alegerile din 2012. Partidul său are o doctrină de extracţie naţional-comunistă şi îl curtează masiv pe Victor Viorel Ponta, fiind în mod public un partid pro-rus. Până nu demult, Bogdan Diaconu semna editoriale pentru Vocea Rusiei. Partid-balama al PSD, care cochetează cu ideea preluării locului şi rolului defunctului PRM pe eşichier; este creditat cu intenţii de vot de aproximativ 5% la scrutinul de luna viitoare;
2. USR – Uniunea Salvăm România – nu are un corespondent în Europa, cel puţin în ceea ce priveşte titulatura. Ca orientare politică, se declară o formaţiune adoctrinara – formă tipică de poziţionare a neomarxiştilor/progresiştilor europeni. Dacă citim Programul politic al USR înţelegem rapid că este vorba despre un soi de social-democraţie cu inserţii progresiste. Mai grav este că fostul său şef de campanie este un specialist bancar, care nu a omis să critice Occidentul pentru sancţiunile impuse Rusiei şi să îl victimizeze pe Vladimir Putin. Dacă ar fi să luăm în considerare unele sondaje de opinie, ar putea obţine în jur de 10% din voturi la alegerile din 11 Decembrie;
3. ALDE – partid social-liberal, cu discurs populist de stânga, dedicat blocării ofensivei declanşate de DNA împotriva corupţiei la vârf, promotor al unui program politic de extracţie naţionalistă. Un partid de autor – Călin Popescu Tăriceanu -, care stă în siajul PSD. Se revendică prin titulatură, de la grupul europarlamentar ALDE (Alliance of Liberals and Democrats for Europe), mimând însă reflexele democratice şi/sau liberale; are un procent de aproximativ 5% în proiecţia intenţiei de vot.
Ar mai fi DEMOS – inspirat de PODEMOS al stângii spaniole, dar nu contează în ecuaţia electorală a anului 2016.
Conform unor ultime sondaje de opinie, este mai mult decât probabil ca PSD, ALDE şi PRU să formeze, aşadar, noua coaliţie de guvernământ şi să propună viitorul premier.
Absenteism = victoria zdrobitoare a stângii
De cealaltă parte, configuraţia Opoziţiei o vom cunoaşte cu exactitate în funcţie de cum va juca Nicuşor Dan şi, deloc neglijabil, de modul în care vor decurge lucrurile între PMP şi PNL. Este posibil ca USR să nu intre în nici o alianţă postelectorală. Cele posibile 10 procente ale sale reprezintă o pârghie de negociere extrem de puternică, atât pentru majoritate, cât şi pentru Opoziţie. Nu este exclus ca, în cazul în care i se va oferi ceva suculent, Nicuşor Dan să între, totuşi, cu partidul său, la guvernare… În acest caz, PMP şi PNL ar rămâne în opoziţie.
Există, afirmă unii analişti, şi posibilitatea teoretică în care PSD şi PNL să refacă USL. Personal nu cred în acest scenariu, care l-ar pune pe Johannis în postura de a încerca măcar impunerea lui Dacian Cioloş ca premier, din motive evidente, ceea ce nu va fi acceptat sub nici o formă de către PSD. De la înălţimea scorului previzibil pe care îl va obţine, partidul domnului Dragnea va forţa, fără doar şi poate, numirea unui premier propriu. Deci, nu!
Acum, în măsura în care acceptăm de dragul analizei, că PNL şi PMP sunt de realmente dreapta, scorul cumulat al celor două partide ar fi undeva pe la 35% (28%-30% PNL şi 5%-6% PMP). Dacă USR ar contrabalansa către acestea, o atare alianţă ar avea cumulat, teoretic, 45% din sufragii. Ar mai lipsi UDMR din ecuaţie pentru ca dreapta să formeze viitorul guvern, mizând pe faptul că maghiarii ar atinge măcar pragul electoral (ceea ce, iarăşi, nu mai este 100% sigur…). Întrebarea care apare aici, însă, ar fi următoarea, în cazul în care, în mod fericit, toate calculele vor ieşi „fără virgulă”: va accepta Traian Băsescu un alt premier, un premier liberal, fie acesta Cioloş sau altul, în condiţiile în care fostul preşedinte vizează personal fotoliul de prim-ministru? Sunt curios să aflu… În cazul dreptei, după cum vedeţi, apar extrem de multe variabile, prea multe nesiguranţe, care concură mai degrabă la conturarea unui scenariu pesimist, decât al unuia optimist.
Trebuie adăugat aici faptul, că toate aceste calcule teoretice sunt valabile DOAR în condiţiile în care prezenţa la vot se apropie şi depăşeşte 45%. Cu cât aceasta va scădea sub 45%, cu atât scorul stângii va creşte (PSD+ALDE), indiferent de gradul de mobilizare la vot a electoratului captiv (mic, mediu sau ridicat). În 2012 s-au prezentat la urne 41,76% din cei înscrişi pe liste, iar USL (votat masiv de electoratul de stânga) a obţinut, la Senat – 60,03% din voturi, iar la Camera Deputaţilor – 58,63%, la o mobilizare medie a electoratului propriu.
Lucrurile stau cam aşa – fără să intru în amănunte matematice suplimentare (redistribuire, voturi anulate, etc.): dacă votează în total, să zicem, 10.000.000 de români, iar bazinul electoral captiv al PSD este, mediu statistic, de aproximativ 3.800.000 de alegători, atunci PSD ar putea obţine maximum 38% din sufragii. La acestea putem adăuga, tot mediu statistic, cele 450.000 de voturi ale ALDE, rezultând un maxim de 42,5% din voturi pentru binomul PSD+ALDE. Ceea ce, nici măcar cu cele 5 procente în plus, presupus a fi obţinute de PRU, nu este suficient pentru formarea unei coaliţii de guvernământ majoritare!
Dacă, însă, la vot vor ieşi 7.000.000 de alegători, la aceleaşi bazine electorale – cu o mobilizare tot medie, atunci PSD poate obţine de unul singur (!)…54,2% din sufragii. Sper că am fost cât se poate de clar!
Concluzia? Singura soluţie, pentru a evita o victorie zdrobitoare a stângii, este să se iasă masiv la vot!
Masiv!
Daniel Uncu