Pe mâna adversarului – Ion MARIN
Vremuri grele pentru analiști, activiști și propagandiști. Tot ce se întâmplă în tabăra lor îi indispune până la lacrimi. Noroc că adversarul se străduiește să-i mai îmbuneze, demostrându-le ceas de ceas că nimeni n-a monopolizat rezervele naționale de degringoladă și prostie. Se găsesc din belșug, proporțional, în cele două tabere și jumătate, pe cale de a deveni mai multe, dar nu mai definite. Iată, bunăoară, mitingul organizat de PDL, cândva fanionul dreptei, dar cotat și astăzi cel mai bine de electorat cu aproape 20 la sută, adică foarte aproape de PNL (cifră care este de patru-cinci ori mai mare decât adună celelalte partidulețe ce își revendică același culoar) mitingul lor, spuneam, cu vreo șapte-opt mii de participanți, nici nu a fost pomenit de televiziunile și publicațiile care au făcut mișcarea spre fidelii lui Traian Băsescu, odată cu Elena Udrea, constituind, ceea ce răutăcioșii au remarcat, acel partid anunțat de consilierul Lăzăroiu drept Albă ca Zăpada. Și cei șapte pitici, foști, deasemenea, consilieri prezidențiali. Dacă avem în vedere și loviturile de berbece pe care un Mihai Neamțu sau un Mihai Ungureanu le tot dau înjghebării politice pe care președintele se străduiește, în mod cu totul neconstituțional, să o pună la dispoziția celor două Elene, ne dăm seama că dreapta lor nu are nici o șansă, nici împrăștiată, darmite unită.
Ei speră însă în efectul cântecelor de sirenă către echipajul pachebotului uselist de unde tot așteaptă o evadare a grupării lui Crin Antonescu, ce deja nu mai reprezintă tot PNL-ul. Și cu aceasta trecem la ceea ce se întâmplă în aceeași logică a pierderii pe mâna adversarului. Da, dreapta zdrențuită, care pe propriile puteri și proiecte nu are nici o șansă, autodistrugându-se în lupte fratricide, are marele său noroc că și la oponenți se întâmplă exact același lucru, aliații democrato-liberali aflându-se, nu chiar de ieri, de azi, într-o înverșunată luptă fără menajamente. Astfel că nu este cu totul exclus să asistăm la ruptura uselistă, de atâta vreme pândită de opozanții lor, altfel fără nici o șansă.
Prin urmare, speranță există încă pentru ambele tabere și se cheamă, și la unii și la alții, așa cum am spus de la bun început: victoria pe mâna adversarului. Cum, în astfel de bătălii, maestru neîntrecut este Traian Băsescu, încep să cred că nu este exclus să câștige din nou. I s-a întâmplat de atâtea ori când nimeni nu-i dădea nici o șansă, d`apoi acum când toți caută, parcă, în detrimentul lor evident, să-i dea tot concursul!