„Poveste din Bucureștiul de odinioară” – 10 martie, ora 17,00 la Sala Radio

Concertul „Poveste din Bucureștiul de odinioară „ se va desfășura duminică 10 martie, începând cu ora 17,00  în studioul „Mihail Jora” al Societății Române de Radiodifuziune . Zilele acestea aniversăm un an de la premiera acestui proiect artistic. Cred că acest concert este cel mai frumos mod prin care putem marca împlinirea acestei vârste… A fost un an de așteptări, de speranță, de realizări, un an în care am învățat să ne stăpânim nerăbdarea, un an în care am învățat cât de frumos este „Zborul” pe scenă. Povestea noastră a început ca o dorință de a arăta publicului partea frumoasa a unei lumi demult apuse… de fapt, această Poveste este o încercare de a readuce în memoria oamenilor atmosfera muzicală și boemă a Bucureștiului de odinioară.

La început a fost doar un vis, devenit cu timpul o realitate minunată, dar nimic nu se putea realiza fără cei care au fost și îmi sunt alături în acest minunat vis: Miruna Ionescu,  o actriță  de o delicatețe și o sensibilitate aproape ireale, un om parcă venit dintr-o altă lume, o lume a frumuseții și purității, pianistul Valentin Cucu, prietenul meu și mai mult de atât: „jumătatea mea muzicală”, omul care îmi oferă  de fiecare dată, liniștea și siguranța atât de necesare actului artistic și, nu in ultimul rând, prietenii mei de nădejde, acordeonistul Daniel Mustățea și contrabasistul Nicolae Petrea, doi instrumentiști extrem de valoroși.

Duminică ne vom aminti cu emoție și respect de mari compozitori ai acelor vremuri și le vom cinsti memoria prin interpretarea unor șlagăre din creația lor: Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Nicolae Kirculescu, Georges Boulanger, Edmond Deda, Nicolae Buica…va fi o  reîntâlnire cu acei compozitori care prin creația lor, au dus muzica ușoară și pe cea de cafe-concert la cel mai înalt nivel artistic.

Și nu puteam încheia această prezentare, fără un gând și un cuvânt despre EL… atât de mult mi-aș dori să fie alături de mine în ziua concertului, să îmi arate după concert ce NU a fost bine (obișnuia să îmi spună „…ceilalți te vor aplauda, eu am datoria să îți spun ce nu a fost bine”), să îmi zâmbească de undeva dintr-un colț al sălii, să mă cuprindă după umeri și să îmi spună „Vale, sunt mândru de tine „! Nimic din toate acestea nu se va întâmpla, dar am o rugăminte la dumneavoastră  cei ce ne veți onora cu prezența: dacă veți găsi un scaun într-un colț al sălii,  pe care va sta o hârtie inscripționată cu numele ION ALBEȘTEANU, să vă opriți pentru o secundă și să vă gândiți că El este acolo…

Vă așteptăm cu drag!