Povestea celor doi Valentini (The Story of the Two Valentines) by Remus CERNAT (90)
Exclusivitate
Era odată un bătrân de vreo 85 de ani, ciudat și bogat pe care îl chema Valentin, ciudat pentru că era bogat, că ăștia de-atâta bine o iau razna.
Era un semidoct din sistem, deci e clar că nu era simpatic, căci ce e mai respingător în lume decât un mitocan fudul care se străduiește din răsputeri, fără succes să-și impună spoiala de erudiție cu o stângace delicatețe. În plus de mai mulți ani căpătase obiceiul de a-și schimba o dată la 5 ani casa, mașina, nevasta și amantele.
Casele și mașinile le schimba ca să-și piardă urma, că-l căutau unii să-l omoare, iar nevestele și amantele le-ar fi ținut mai mult, dar nu rezistau ele săracele… le bătea, le droga, le împărțea cu prietenii, și ăia tot relicve ca el, și cum devenea din ce în ce mai greu suportabil nevestele rezistau cel mult 1 an, iar amantele cel mult 3 luni.
Nici prietenii lui nu se mai înghesuiau să-l viziteze… meschinăria și stilul lui agresiv îl făceau din ce în ce mai antipatic. Începuse prin urmare să-și lucreze generozitatea ca să-și facă noi prieteni. Se prefăcea că-și scapă portofelul plin cu acte și bani în fața casei lui și dacă găsitorul îl înapoia îl recompensa regește. Numai că nimeni nu-i înapoia nimic, rareori găsea actele în cutia poștală.
Amantele nu-i mai răspundeau la telefon, nevasta actuală dădea semne de plictiseală, așa că a continuat să piardă portofele cu bani în fața casei… până când într-o zi avea să cunoască un alt Valentin care i-a înapoiat portofelul cu tot ce conținea el.
Părea un cerșetor la fel de bătrân ca el, însă în realitate avea cu 30 de ani mai puțin. Umbla de 5 ani pe străzi netuns, nebărbierit, neîngrijit pentru că-și pierduse sensul și pofta de viață odată cu moartea soției. Își făcuse casa un fel de așezământ social pentru copii și bătrâni abandonați, un prieten preot ortodox administra cu mare grijă tot.
Dădea pe acasă o dată pe lună să-și schimbe hainele, bocancii erau aceiași, chiar dacă erau rupți era ultimul cadou de la iubita lui nevastă, îi purta cu mare bucurie. Avea cu el și o pereche noi în caz de nevoie, dar niciodată nu-i schimba …
Valentin bogatu uimit de cinstea noului său prieten îl invită în casă la un pahar de vin ca să-i afle povestea. Masa întinsă bogată cu toate cele îl aștepta pe invitat, însă acesta voia să se spele pe mâini. Perversul Valentin îi sugeră chiar să facă o baie cu mirodenii, ba chiar îi făcu semn frumoasei soții de 30 de ani să-l ajute cu tot ce are nevoie.
Soția abia aștepta, îi pregătise bucuroasă cada cu spume mirositoare, ademenitoare, îl frecă pe spate cu buretele și ar fi continuat cu amabilitățile până la sfârșit dacă nu ar fi oprit-o Valentin cel bun spunându-i: “Nu-i nevoie, scumpa mea, ești deosebit de frumoasă, dar inima mea e dată“ iar ea a continuat plângând: ”Omoară-l, nu-l mai suport, te cheamă tot Valentin nimeni n-o să-și dea seama”, “Oh, sărmană fată, dar nefericiți mai sunteți voi aștia cu cămările pline, Mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat din nou un sens”.
Și s-a înprietenit Valentin cel Bun cu familia distrofică și i-a luat deoparte pe fiecare și le-a explicat pe îndelete ce înseamnă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți, le-a povestit viața Sfintelor Maria Egipteanca și a Mariei Magdalena și a lui Moise Arapul și a lui Varvar, le-a dat exemple de smerenie, milostenie, iertare, l-a învățat pe bătrân să se ocupe mai cu seamă de cele sfinte decât de cele lumești, căci contractul de colaborare cu Dumnezeu e pe sfârșite, l-a învățat cum să o lase pe soția lui liberă să se mărite cu unu de vârsta ei, iar el să se ocupe cu Lucrarea Binelui pe ultima sută.
După multă Spovedanie, Sfinte Liturghii, Maslu și Dezlegări și multe, multe, multe Milostenii (că furase mult!) s-a mântuit! A murit cu zâmbetul pe buze și a ajuns în Rai!
Și de acolo vedea și se bucura cum Valentin cel Bun făcuse și din casa lui tot un așezământ social pentru copii orfani și femei abuzate …(fără voia lor!:) …și vedea și se bucura cum fosta lui nevasta s-a îndrăgostit de prietenul lui …
Happy Valentin!
PS 1: Raiul chiar există …pentru unii…!
PS2: Pentru ceilalți …rupeți-vă din triliardele voastre și câțiva lei pentru Milostenie că altfel ați sfeclit-o!
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art).
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
