Preoteasa florilor

          Sunt clipe când iubirea doare, sunt iubiri când clipa doare, sunt dureri când clipa și iubirea nu mai sunt…! De aceea florile au fost semănate prima oară pentru a celebra iubirea, și viața între care există la tot pasul o interdependență totală, dar și pentru a alina durerea.

          A nu iubi de tot înseamnă a nu trăi de tot, iar a nu trăi de tot înseamnă că te-ai născut doar pentru ca să respiri cu sărutul morții rătăcit prin bătăile inimii…!

          Nu ați observat că în viață și iubire sunt rădăcinile florilor și că în lumea cu mai mulți dumnezei decât cerul nu putrezește obsesia împlinirii imposibilului de a îmbrățișa și săruta toate florile?! Dar de ce nu și florăresele care sunt preotese ale florilor?!

          Ar fi cea mai luminoasă vibrație sufletească, înveșnicită în nerisipirea absolutului sentimental. Dacă inima lumii întregi ar fi stăpânită de iubire, bărbații ar fi duhovnicii florilor, florăresele ar fi preotesele florilor…! Oamenii și florile ar trece împreună prin viață ca printr-o scufundare în iubire!

          Iar dacă pe flori le poți iubi de tot, de ce nu ai iubi și florăresele de tot, căci pe flori nu le poți despărți de florărese nici nu le poți părăsi de tot, măcar numai pentru că ele nu trădează niciodată de tot…!

          A coborât azi din deșertul gheții frigurosul noiembrie al lui 2021, an trist al rugii ucise, al blestemului înaripat, al plânsului îndulcit cu poamele morții, an al pustiurilor lumii înverzite cu uscăciuni de boală și spaimă, an înseninat în singurătăți cu vaiete, spaimă și regrete…!

          Mi-aș umple casa cu flori, dar florile și florăresele au fost interzise, e pandemie mondială, înfloresc în lume corole de covid, nu se mai sfârșește necazul, nu mai dispare urâtul, nu se mai stinge îngrozirea de moarte. Ne pregătim să mergem la judecata de apoi cu deliciul satanei la butonieră: covidul înflorit pe ruinele planetei atacate.

          De unde flori, de unde florărese, ca să-mi înfloresc azi casa osândei cu izolarea și inima pierdutei iubiri? Ce departe sunt de toate acestea…!

          Dar nu am pierdut totul! Cunosc la Drobeta-Turnu Severin o preoteasă florăreasă. În orașul acesta florile – stele ale pământului – și stelele – flori ale cerului – se scaldă în Dunăre și în inimi…! Nu este de urmat cale mai minunat de luminată în timpul acesta întunecat de pandemie ca aceea a florilor acestora. În ele este iubire, iubirea este în ele…! Împreună sunt fericirea dizolvantă în viață.

          Iar preoteasa florăreasă de la Drobeta-Turnu Severin, sufletul și făptura sa, florile pe care le cultivă și le dăruie, căci este într-adevăr înzestrată, harnică și pasionată de horticultură, grădina de acasă fiindu-i un rai floral, inundă cu voluptatea culorilor și parfumul florilor viața cui o caută și o găsește pe Facebook.

          Această viață prezentă, dezolantă, secată de izvoare și speranțe, se salvează cu frumusețea florilor și a sufletului florăresei, a preotesei florărese, ea și florile fiind pentru cei care o cunosc și cei care o vor cunoaște, un răsărit de soare în noiembrie îmbrumat, înecat în ceață și penumbrele bolii…! Urletul și lovitura blestemului își sting forța sub cultul frumuseții lor…!

          Dar dintre toate florile preotesei florărese, cea mai dulce și grațioasă este Ziana, fiica sa minunată, laureată în 2019 la Festivalul concurs de folclor „Benone Sinulescu” de la Buzău, Secția pentru copii.

          Toate florile se-mbrățișează ca-n magia unui balet în gingașul glas al micuței Ziana, talentată cântăreață de melos folcloric mehedințean, cu cert viitor artistic, într-o inflorescență sonoră fermecătoare…! Noi astăzi scriem cu entuziasm despre ea, dar mâine se va vedea că nu am greșit…!

          Nu am putea vorbi despre o prezentare dacă nu completă, cel puțin pentru un început de odisee artistică, fără a preciza că soțul preotesei florărese (Nicoleta se numește ea) întregește o familie de oameni frumoși, ca iremediabil suflet pătimaș dăruit pasiunii nemuritoare artistice, fiind autor cu merite al unor galerii admirabile de sculptură în lemn – este vorba despre preotul creștin ortodox din Drobeta-Turnu Severin, Constantin Bîrdeanu.

          Întorcându-ne la lumea mirifică a florilor, ca să încheiem emoționant precum inima ne-o cere, să luăm flori de la preoteasa florăreasă, spre a înflori cu ele casa și inima, să așezăm în fața ochilor ca-n terasele unei grădini cu flori sculpturile părintelui Constantin Bîrdeanu și să ne lipim urechea de cântecele magice ale gingașei cântărețe frumoase ca bobocul de floare, Ziana….!

Vom cunoaște o familie frumoasă, vom învinge cu ea singurătatea urâtul, decepțiile, ne vom bate cu frisoanele bolii, cu teama de moarte și moartea…!

Aurel V. ZGHERAN

(aurel.vzgheran@yahoo.com)

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.