Prin Bucureştiul iubit! – Sergiu GĂBUREAC
A mai rămas o singură clădire civilă din Oborul antebelic. Ce facem? O demolăm?!? Că, doar e monument istoric!?! Şi lângă Primăria Sectorului 2, mai este o construcţie interesantă.
*
Gheţăria Oborului. Tot monument istoric! Ce ziceţi de un Muzeu al pieţarului bucureştean? La propunerea făcută, primarul local dă vina pe Primăria cea Mare. Consilierii (?!?) tac chitic! Construcţia, monument istoric, putrezeşte! La fel ca la Moara lui Asan, discuţia a rămas în coadă de peşte. Ce muzeu de artă ar ieşi acolo, punând în valoarea monumentul istoric a cărui demolare se doreşte zi şi noapte. Tot cu sprijinul unor consilieri? Nu degeaba au incendiat-o samsarii de vreo două ori!
*
Se mai dă un var pe Colegiul Naţional IULIA HASDEU. După binevenita extindere. Mă întreb dacă va rămâne aceeaşi firmă, de cimitir Bellu, ce îţi cam dă fiori !?! Mi-am amintit, brusc, de Bacovia! “Liceu, – cimitir / Al tinereţii mele – / Pedanţi profesori / Şi examene grele”.
*
A mai căzut o casă-n centru vechi! Alte metropole obţin din Centrul Istoric între 40-60% din veniturile Primăriei. Vezi Primăria Brno. Noi ne ţinem de 20 de ani, prin Bucureştiul iubit (istoric), doar de tot felul de şmenuri. Imobiliare. Rămânemi dâmboviţeni iar europeni doar prin declaraţiile sforăitoare!
*
Cu prilejul Nopţii Muzeelor, mi-am dus nepoata mijlocie-mare prin târgul Bucureştilor pentru a intra în atmosfera serii speciale. Am pornit din Piaţa Victoriei, unde doar la Guvern, cu exponat de primă mărime, „pisicul” Ponta, nu era coadă! Și la Cotroceni nu se auzea niciun mârâit. În schimb, în timpul săptămânii, pe înserat e multă mișcare. Populară! Când prin muzeele patriei bate vântul! Erau cozi peste tot! Ce conta că vedeai o fărâmă din muzeu, după o coadă de două-trei ore! Şiruri, şiruri!
La Observatorul Astronomic, nicio şansă să vezi meteoritul, ce se îndreptă cu o viteză, bineînţeles, cosmică, ca să distrugă planeta!
Conform anunţului, imbecil (nu am găsit alt cuvânt) reluat sistematic de anumite grupuri de presă. Divinitatea poate apela, cu încredere, la aleşii noştri!
Mult mai eficienţi în acţiuni de acest gen. Și-au făcut mâna cu România. Muzeul de Istorie era asaltat prin spate. La fel ca biata ţară! La Palatul Regal, o coadă sensibil mai mică decât la vizitatorii maimuţelor şi a altor rubedenii găzduite la Antipa. Am văzut Sala Tronului. Nici zare de tron!?! Mi-am zis: Pentru „ciuruit” s-au sculptat mii de piese. Pentru Regalitate, care a făcut România modernă, nu au avut timp de reconstituirea sălii nici după 23 de ani!?! A naibii, democraţie! Roşie? Portocalie! Roş-albastră! Nu se poate invoca faptul că nu se ştie cum arăta. Măcar dacă ar fi pus un panou cu astfel de imagini. E greu, cu recunoştinţa, la români!
*
Am ajuns cu nepoţii, cei mici, de ziua lor prin frumosul Herăstrău. Zona arată din ce în ce mai bine. Aştept terminarea noilor spaţii expoziţionale şi ne vom racordaţi la circuitul expoziţional european! La Casa Scânteii era pregătit un elicopter de decolare. Cum, pentru cine? Ghici, ghicitoarea lui?! După culoare, cred că va fi condus de pilotul Antonescu! Nume predestinat. Dacă o vrea boborul! Intrăm în Herăstrău. Prin parc, sunt amenajate benzi pentru biclişti. Însă, preferau să circule printre picioarele pietonilor. Niciun miliţian, care să-i îndrepte spre zonele special amenajate! De fapt, Bykerii, nici nu prea sunt prin Bucureştiul iubit! În dorul lor, s-au risipit bani publici pentru zeci de kilometri de benzi speciale. Unii spun că Vaca Primăriei trebuie mulsă!
Media afirmă, cu exemple concrete, chiar prin firmele domnilor consilieri sau ale apropiaţilor! Unii vorbesc de sume de ordinul zecilor de milioane de euro risipite anual! Pe tot felul de indicatoare de orientare, treceri sofisticate pentru pietoni, mobilier stradal de unică folosinţă, copaci neplantaţi, irigări ale gazonului nevăzut de pe artera periferică Magheru… La fel ca sindicaliştii de la Metrou! Mulg şi ei ce pot! Consilieri, care-i pun tot felul de contre primarului general, ales cu cele mai multe voturi după. Dar, procurorii aleargă cu Biblia-n mână, doar după alegătorii fraudatori! Se pare că interesele mafiote nu corespund cu cele generale, pe care le-am votat! Chiar şi pe cele fanteziste (sic!)
*
Bomboana de Ziua Copilului au pus-o oamenii (?!?) primarului Oprescu prin modul de organizare a spaţiilor pentru spectacolele susţinute pentru copii, părinţi, bunici … La antrenantul Festival al Copiilor, slab mediatizat, lumea a stat ore întregi în picioare. În timp ce, în spatele scenei, la nici 20 de metri, era un spaţiu amenajat cu cca 200 de scaune. Sigilat. E normal, stimate tovarăşe, iresponsabil cu organizarea. Aceeaşi situaţie şi la cealaltă scenă, unde bietul motan Dănilă, era, cât pe ce, să ajungă în lac! În acest timp, ultramodernul teatru de vară era şi el sigilat! Tot pe bani publici!
*
Am mai bătut câmpii despre numele unor staţii. Ale mijloacelor de transport în comun. Numele lor un important rol în orientarea călătorilor. Geaba scrii şi urli în megafoane: Urmează Staţia dr. Grozovici sau Vasile Lascăr! În loc să-i comunici cetăţeanului Spitalul Colentina sau Circul de Stat (circul naţional e la altă staţie !). La fel cu cele din intersecţia Şos. Mihai Bravu cu Bd. Ferdinand I (??? – a existat şi un al II-lea şi nu ştiu eu ?), care ar trebui numite simplu Liceul IULIA HASDEU sau Staţia Mihai Bravu 33 (!) ne e redenumită Primăria Sectorului 2. Exemplele pot continua cu nemiluita. Recunoştinţa, faţă de valorile româneşti, se poate manifesta prin nume de străzi, obiective publice, timbre, insigne, tricouri, simpozioane, festivaluri, busturi, statui …
Dar cine să gândească la RATB? Ei se gândesc cum să mai mărească preţul la bilete!
Deşi, ar trebui să cunoască principiul-paradox. Cu cât biletul şi, mai ales, abonamentele vor fi mai ieftine, cu atât veniturile vor fi mai mari şi mai sigure!
Bineînţeles cu un control eficient şi amenzi pe măsură! De ce să dai gratuitate pensionarilor, veteranilor, revoluţionarilor, parlamentarilor … ?
În semn de respect şi recunoştinţă, le oferi posibilitatea achiziţionarii unui abonament anual general contra sumei modice de 20-30 lei! Aşa, poate ne-am mai întâlni cu aleşii prin mijloacele de transport în comun şi nu doar pe sticlă, unde debitează tot fel de perle!?! În continuare, în autobuze, troleibuze, tramvaie (la Metrou s-au deşteptat, între timp), nu se dau, tot pentru uşurarea orientării călătorilor, toate legăturile adiacente din zona în care se află staţia lor de bază. Normal, zic consilierii, de ce trebuie să fie informat cât mai bine cetăţenul? Cetăţeanul trebuie impozitat, taxat, chinuit, şpăguit, pus la cozi… Să-i iasă din cap că are drepturi!… Apropo, mi-a promis primarul general, în direct la televizor, că va lua măsuri ca toate cartierele oraşului să aibă legătură directă cu buricul târgului. Cum se procedează în toate capitalele Europei. De patru ani aştept înfiinţarea promisei linii de autobuz (de zi) Cora (Pantelimon) – Universitate… Constat că există una de noapte, pentru cei puţini. Asta se numeşte, cumva, discriminare?!?
*
Din amenzile pentru lipirea afişelor în locuri nepermise, în Bucureşti s-ar scoate peste 4,5 miliarde de lei (un milliard de euro) prin amenzile aplicate.
Doar 5 lei per afiş. O sumă deloc neglijabilă la bugetul primăriilor (municipal şi de sector). Cine să fie interesat de o asemenea sursă uriaşă de venit?
Totodată, oraşul ar ieşi din zona invaziei urâtului.
*
Netcity, celebra reţea subterană de fibră optică pentru telecomunicaţii a Municipiului Bucureşti funcţionează la capacitate maximă (zona Perla)!
Alte interese!?! Spun casandrele.
*
O adevărată problemă, în Bucureşti, sunt budele. De ce nu se ia metoda primarului Onţanu, care are wc-uri publice, ca la Paris? Cu racord direct la canalizare, spălare automată după fiecare întrebuinţare… Sau Micul Paris e doar în zona Primăriei Sectorului 2?
*
Deşi nu am nevoie de machiaj, primarul Oprescu + cei de sector mă determină, în fiecare seară, să mă demachiez. Uneori, dau de pe faţă un strat gros de pudră. Stradală! A venit vara! Pudră, slavă Domnului! Primar, pe când o taxă pentru un asemenea serviciu?
N.B. Văd că se văruieşte serios prin Bucureşti. „Zeci de blocuri/Râd în soare …” Fapt îmbucurător.