Probleme specifice educației private preuniversitare din România

§ implicarea redusă de către autorități a unităților private în procesul de luare a deciziilor și elaborarea de reglementări cu implicații asupra sectorului de activitate;
§ ambiguitățile privind reglementarea regimului juridic al înființării, organizării și funcționării unităților de învățământ privat (ex.: societate comercială sau ONG), care favorizează apariția unor situații interpretabile inclusiv din punct de vedere fiscal;
§ sprijinul redus acordat unităților private care școlarizează copii cu cerințe educaționale speciale, precum și cu privire la finanțarea orelor individuale și a programelor recuperatorii;
§ acordarea finanțării strict pentru unitățile acreditate, nu și pentru cele autorizate, ceea ce creează importante bariere de finanțare a activității pentru viitorii antreprenori;
§ birocrația ridicată a proceselor de acreditare și de menținere a acreditării, ca urmare a numărului ridicat de norme, reglementări, cerințe sau documente solicitate de diferite instituții;
§ lipsa unor proceduri clare pentru învățământul privat, care să țină cont de particularitățile acestui sector prin comparație cu cel public (spre exemplu, procedura de numire a directorilor în învățământul privat sau procedura de titularizare a cadrelor didactice);
§ rigiditatea reglementărilor privind regimul cheltuielilor permise din finanțarea acordată grădinițelor acreditate, ceea ce limitează posibilitățile de finanțare a unor activități educaționale;
§ lipsa parteneriatelor public-private pentru finanțarea copiilor cu cerințe educaționale speciale integrați în școli private.
Problemele sus-menționate au, după cum s-a precizat, un caracter sistemic, ele putând fi subsumate unei probleme de fond a sistemului de învățământ preuniversitar, și anume lipsa unor norme clare și stabile, care să reglementeze, fără echivoc, modalitatea de constituire, organizare și funcționare a unităților private. În contextul ambiguităților existente în legislația actuală, în care reglementările sunt insuficient adaptate pe specificul sectorului privat, PIAROM atrage atenția că antreprenorii din acest sector sunt în permanență supuși riscului unor interpretări discreționare ale legislației din partea diferitelor organisme de control sau chiar din partea entităților subordonate Ministerului Educației Naționale, în trecut fiind semnalate numeroase situații practice în care inspectorate școlarele au interpretat spețe similare în mod diferențiat.
Având în vedere argumentele de mai sus, PIAROM susține necesitatea unei reforme reale a sistemului de educație preuniversitar privat și solicită Ministerului Educației Naționale crearea rapidă a unui grup de lucru care să dezbată problemele învățământului privat și să identifice soluții de remediere a acestora, prin norme și reglementări concrete.
Patronatul Investitorilor Autohtoni