Raport Starea Națiunii – În loc de concluzii
Săptămâna trecuta v-am prezentat cuvântul introductiv din raportul Starea Națiunii, iar astăzi vă punem la dispoziție un fragment din încheierea raportului asupra Stării Națiunii pentru anul 2022, unde am pus sub lupă provocările cu care ne-am confruntat ca societate, și am împărtășit îngrijorările noastre legate de un viitor mai bun.
Acest document este o evaluare care evidențiază că dialogul dintre instituțiile statului și societatea civilă este în declin, cererile noastre concrete si mereu repetate, rămase fara ecou, democrația pare să se deterioreze, și subliniază discrepanța dintre idealurile statului de drept, democrație și respectul pentru drepturile omului promovate în Constituție și declarații internaționale și realitatea din România în 2022. Se accentuează nevoia de a face progrese semnificative pentru a aduce realitatea în concordanță cu aceste idealuri.
Este un apel la reflecție și acțiune, pentru că schimbările necesare pentru o societate mai justă și mai prosperă nu vor apărea de la sine. Este momentul ca fiecare dintre noi să se implice, să sprijine valorile democrației și ale drepturilor omului și să lucreze în direcția construirii unei Românii în care toți cetățenii să aibă șanse egale și să se bucure de o viață decentă. Viitorul depinde de acțiunile noastre colective și de angajamentul nostru în a face o schimbare reală pentru binele tuturor.
Fragment
După ce timp de doi ani ne-am confruntat cu o criză sanitară declanșată de virusul COVID-19, în 5 valuri succesive, la 24 februarie 2022 speranța revenirii la o viață liniștită ne-a fost spulberată, de data aceasta de pandemia de haos – războiul, prin escaladarea majoră a conflictului armat ruso-ucrainean, care a început de fapt în anul 2014, odată cu anexarea prin forță armată a Peninsulei Crimeea.
Invazia din februarie 2022 s-a soldat cu zeci de mii de morți de ambele părți beligerante și a creat cea mai mare criză a refugiaților din Europa de la cel de-al doilea război mondial încoace, cu un bilanț înfiorător: peste 62.295 persoane decedate, 60.117 persoane rănite, 15.000 de persoane date dispărute, strămutate circa 17 milioane de persoane, clădiri distruse și daune asupra proprietății de aproximativ 411 miliarde de dolari.
România, țară la granița cu Ucraina, a acceptat și a primit o parte din refugiații ucraineni, cărora le-au asigurat cazare, masă și asistență medicală.
Războiul din Ucraina a afectat România în dimensiuni esențiale și anume: integritatea națională, perspective strategice și militare, până la cele politice, economice, energetice sau sociale și ecologice.
Lăsată în derizoriu securitatea și integritatea teritorială a României timp de trei decenii, se pare că decidenții noștri, acum, în al doisprezecelea ceas, au decis trecerea pe repede înainte a unor modificări la Legea Siguranței Naționale!
Nici interese strategice privind integritatea teritoriului național nu au existat, dacă ne gândim la acceptarea ca diferite entități juridice străine să cumpere pe teritoriul României nenumărate terenuri agricole, silvice, precum și clădiri, multe din ele prin „retrocedări” suspecte.
Îngrijorările legitime pentru securitatea teritoriului național au fost abordate după izbucnirea conflictului armat de la granița de nord a țării, prin câteva măsuri ale NATO și Guvernului României, respectiv, suplimentarea trupelor NATO pe teritoriul țării, necesitatea constituirii Grupului de Luptă NATO din România, precum și consultarea între aliați pe tema securității naționale.
În România, care era în criză încă din timpul pandemiei, a urmat criza declanșată de războiul din Ucraina, care a afectat nivelul de trai al românilor până la pragul cel mai de jos al sărăciei prin impactul conflictului armat asupra pieței energetice și a prețurilor carburanților.
În luna mai 2022, liderii europeni au decis introducerea unui embargo asupra petrolului rusesc, ceea ce a dus la o criză energetică pe tot parcursul anului, cu tot cortegiul de consecințe dezastruoase:
- -Inflația a crescut de la o zi la alta, în luna iunie atingând pragul record de 15%, iar Banca Națională a României a reacționat prin majorarea dobânzii de politică monetară, pentru a ține sub control inflația.
- -Moneda națională s-a depreciat constant.
- -Criza energetică s-a intensificat, iar prețul gazelor naturale a atins un nivel record.
- -În septembrie, scurgerile de gaze naturale la gazoductele Nord Stream au adâncit criza energetică, iar estimările privind intrarea în recesiune a celor mai mari puteri economice au crescut.
- -Sistemul sanitar s-a confruntat în continuare cu probleme, și anume: infrastructură medicală învechită, lipsă de personal medical, salarii mici, nivel scăzut de compensație pentru medicamente, pacienții fiind nevoiți să recurgă la opțiuni scumpe, inaccesibile pentru marea majoritate a cetățenilor.
- -Rețetele cu compensări mici sau fără compensație au fost o problemă majoră pentru toți cetățenii, dar cu efecte irecuperabile în cazul pacienților care aveau nevoie de tratamente pentru afecțiuni cronice sau pentru boli foarte grave.
- -La 1 ianuarie s-au mărit salariile unor bugetari, precum și veniturile pensionarilor, majorări insignifiante, care nu au acoperit nici măcar rata inflației.
Elaborarea Raportului privind starea națiunii, este o obligație pe care o avem față de ONU, ai cărui membru cu statut special suntem, dar in situația actuală, a vorbi despre drepturile omului pare un subiect perimat, nu doar în România, ci la nivel global, având în vedere tăcerea vinovată a instituțiilor internaționale, a statelor de sorginte democrată care garantează apărarea drepturilor universale ale omului. La fel de ”vinovată” este și tăcerea SUA, care se pretinde leagănul democrației, model pentru toate statele lumii!
În România, drepturile fundamentale ale omului au devenit o noțiune abstractă, atâta timp cât cei care ar trebui să le apere și să demaște abuzurile flagrante și repetate ale puterii sau ale instituțiilor de forță ale statului sunt într-o muțenie totală, nimeni nu spune nimic.
Dialogul dintre instituțiile statului și Societatea civilă, recte organizații pentru apărarea drepturilor omului, este din ce în ce mai dificil de realizat. Ba mai mult, cei aflați la conducerea instituțiilor de la toate nivelurile lasă impresia că sunt deranjați și chiar dezonorați, afișând o atitudine de superioritate și supra suficientă, ca și cum s-ar întreba: ”ce caută ăștia pe aici, ce drepturi ale românilor pretind”?
Cât privește pe apărătorii drepturilor omului, despre ei orice de rău, dar nimic de bine nu se spune!
Oare așa arată statul de drept în România?
Unde sunt, pentru acești domni, normele statului de drept, unde este democrația, unde sunt Constituția României, Convenția Europeană și, nu în ultimul rând, Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată la 10 decembrie 1948 la New York?
În concluzie, anul 2022 s-a dovedit a fi încă un an ratat pentru România!
Președinte fondator OADO – ECOSOC -ONU
Lord Sir Florentin Scalețchi
Foto: pixabay.com