Roşia Montană: Cianura din spatele adevărului
” Cu cât un stat e mai corupt, cu atât legile sunt mai numeroase.”
Tacitus
Am regăsit dictonul pe un fluturaș care se opune proiectului legislativ de exploatare în perimetrul Roșia Montana. Prevederile legale actuale tratau oferta RMGC-ului drept ilegală, așa că soluția s-a găsit în implementarea unei noi legi, care să dea undă verde corporației. Altfel spus, efectul există deja, dar trebuie oferită cauza. Dacă proiectul va trece de Parlament, România trebuie să se pregătească pentru încă o “perioadă de aur”.
“-A fost odată ca niciodată o țară frumoasă, în care copiii ajungeau la vârsta maturității, pielea le era albă precum spuma laptelui, iar izvoarele curgeau de-a lungul munților și câmpiilor, iar oamenii se înfruptau din apa limpede fără teamă. Aşa era, copile, pe vremea mea…
– Ei, bunico, multe povești mai știi tu, spuse nepotul, fără pic de încredere în spusele femeii, cu ochii spre cerul roșu și o mână de pământ uscat în care se zăreau umbre ale copacilor de care-i povestea bunica seara, înainte de culcare.”
Art. 11, alin. (1) din Legea Minelor 85/2003 spune că „Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervații naturale, precum și instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.”, cu modificarea “Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităţilor competențe în domeniu și cu stabilirea de despăgubiri și alte măsuri compensatorii.” Astfel, dăm mână liberă unei corporații să exploateze o zonă a țării, în condițiile în care “Teritoriul României este inalienabil.”, art. 3 al Constituției României, iar art 2. Stipulează că “Suveranitatea naţională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum” și “Niciun grup și nicio persoană” nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.” Parlamentarilor, de asta aţi auzit?
Nici măcar nu e nevoie să verificăm legile miniere, e suficient să ne oprim la Constituție să demonstrăm baza ilegală a exploatării, căci hotărârea nu ar trebui să aparțină unui grup minoritar de oameni, care decid fără a se consulta cu populația, din nou, situație impusă de Constituție. O zonă bogată în istorie și martor cultural al perioadei române, marcată de exploatarea prin galerii și tăbliţele cerate, galerii păstrate până astăzi, va fi distrusă pentru a construi galerii-copie. Întrebarea mea e: de ce ai dărâma un bloc pentru a construi unul la fel, dacă nu pentru profit personal? Biserici, case, clădiri cu încărcătură istorică, patrimoniu natural, toate vor dispărea, indiferent de ce susține RMGC în legătură cu demersurile lor de protejare cultural și istorică a zonei.
Valoarea mitelor date, a plăților pentru transmutarea oamenilor și a morților lor, blocada mediatică, sprijinul parlamentărilor, aceste” investiţii” nu pot fi justificate de aurul și argintul din zăcămintele de la Roșia Montană. În plus, licența pentru exploatare stipulează ca metale pentru care cei de la RMGC trebuie să dea socoteală doar aurul și argintul, orice alt metal găsit acolo intrând în posesia celui care exploatează. Ceea ce mă face să cred că Roșia Montana mai ascunde și alte comori în adâncuri. Datoriile acumulate de-a lungul perioadei de studiu, explorare și “sprijin” oferit autorităților pentru demararea proiectului vor fi acoperite de profit, deciziile privind repartizarea acestuia aparținând RMGC. Ce reiese de aici? Fie statul român nu va primi partea promisă, fie profitul e mult mai mare decât cel estimat. Indiferent de rezultat, România pierde.
În schimb, Luisa Iatana, actual cercetător în cadrul Institutului de Geodinamică al Academiei Române, cu master, doctorat şi postdoctorat în Facultatea de Geologie şi Geofizică concentrate pe metalogenia din Roşia Montana, coroborată cu alte zone apropiate, a făcut o declaraţie indirectă pe pagina de Facebook personală: “Orice student de la Geologie ştie că în orice punct de pe glob se găsesc aproape toate elementele din tabelul lui Mendeleev, dar asta nu înseamnă că peste tot avem acumulări exploatabile de orice! Pentru formarea unui zăcământ sunt necesare condiții geodinamice, de temperatură şi presiune care nu permit asocierea elementelor la întâmplare. De aceea, într-un zăcământ epitermal, cum este cel de la Roşia Montană, nu se poate asocia aurul şi argintul cu uraniu, molibden, wolfram, vanadiu etc. (…) Mâine o să îmi spuneţi poate că avem şi diamante şi platină la Roşia Montana… Dacă îmi demonstrează cineva că a găsit toate acele elemente rare la Roşia Montana în cantitate exploatabilă, de mâine mă las de Geologie, înseamnă că doctoratul ăla nu m-a învățat nimic.”
Dacă gura specialistului aurit grăieşte, sunteţi cu atât mai puţin îndreptăţiţi să ne vindeţi bogăţiile: ei pleacă cu aurul, iar noi rămânem cu cianura?
Transformarea Roșiei Montane în zonă monoindustrială a dus la acutizarea problemelor de angajare atunci când mina s-a închis. Locurile de muncă lipsesc pentru că aleșii lor, cei votați de locuitori, aceiași locuitori care acum cer poporului român să fie de acord cu proiectul, au decis să blocheze orice alt tip de afacere, concentrându-se pe minerit. A cui e vina că Roșia Montana e moartă, din punct de vedere economic? O portiță lăsată deschisă spre turism sau agricultură ar fi însemnat un punct în plus pentru dezvoltarea economică a zonei, oferind locuri de muncă pentru locuitori, muncă care nu ar fi afectat sănătatea lor și a urmașilor, așa cum “mineritul” promite să o facă. Da, exploatarea nu se va face pe întreg teritoriul, însă cine s-ar încumeta acum să deschidă o pensiune sau o croitorie într-un loc în care România moare, termen deloc metaforic?
RMGC a crescut în acte numărul de posturi oferite de la an la an. Bogdan Hossu, președintele Cartel Alfa, a punctat în 2011 diferența între ficțiune și realitate: tehnologia avansată pe care o promit contravine numărului mare de locuri de muncă pe care le-ar putea oferi, într-un număr relativ mare până la deschiderea minei, când s-ar reduce. Exploatarea se va face prin tehnologie avansată, ceea ce reduce forță de muncă brută necesară, iar adiacențele procesului tehnologic constă fie în personal necalificat în număr mic, fie specializat. Câți chimiști și ingineri ascund oare casele din Roșia Montana, câte “doamne cu şosete” vor supraveghea recuperarea cărbunelui aurifer și electroliza lui?
” Oamenii din Roșia Montana nu vor exploatare, fie că e a străinilor, fie a statului român. Ei nu vor să plece.” – parte din discursul auzit la protestul din 1 septembrie în Cluj. Cum se explică un paradox al locuitorilor care nu au locuri de muncă și ne cer să fim de acord cu RMGC cu cel al oamenilor care nu vor să fie exploatați? A exploata o zonă îi implică automat şi pe autohtonii, printre care şi bătrânul de 70 de ani, care a promis că-şi va apăra satul cu o secure. Revenim astfel la monoindustrializarea zonei, care a tăiat punți economice și șanse de un trăi mai bun. Aşa că domnule sindicalist, nu fi supărat pe mine că protestez, nu eu v-am votat aleşii locali.
E nevoie ca oamenii să fie informați, nu să le fie impuse idei, fie că vin de la opozanții proiectului, fie de la susținători. “Cianura nu e bună” nu e suficient, efectele ei trebuiesc explicate și exemplificate, astfel ca locuitorii să decidă în cunoștință de cauză. În 2000, Baia Mare a fost afectată de o scurgere de cianură, care a afectat flora și fauna din Dunăre și Tisa, un dezastru ecologic de proporții. Ar fi fost nevoie de 5 ani pentru repopularea râurilor cu pește și de mult mai mulți pentru refacerea totală a faunei și florei. Exemplare din specii protejate de lege au murit, totuși în 2004 și în 2005 urme de poluare s-au găsit în Siret, respectiv Tisa. Şi totuşi anul acesta minele se vor redeschide.
” Transhumanţa morţilor” – un termen care tratează situația incertă din zona minieră. Contractele de mutare “benevolă” (vânzare-cumpărare, care ipotetic nu încalcă dreptul la proprietate) includ o clauză prin care morții pot fi de asemenea mutați, deși cutumele religioase interzic acest lucru. Mortul poate fi, în mod tradițional, dezgropat cu slujbă religioasă după 7 ani de la înmormântare; sicriul poate fi schimbat, dar groapa nu. Deși toată lumea știe despre ce e vorba, prea puțini au curajul de a spune ceva. Arhiepiscopia Alba Iulia, într-o scrisoare din 2003, cere RMGC-ului despăgubiri pentru “enoriaşii strămutaţi” și bisericile care vor dispărea, în condițiile în care compania susține că nicio biserică nu va fi distrusă. “Cimitirele care vor fi mutate” – cred că spune tot despre “soluţiile reciproc avantajoase” pe care le dorea Andrei Andreicuţ, arhiepiscop de Alba Iulia la vremea respectivă, actual mitropolit al Clujului.
Gold Corporation, Guatemala. Oamenii nu mai pot folosi apa de la suprafață, iar bolile de piele și păr au devenit o regularitate. Deși experții susțin că sunt manifestări ale expunerii la cianură, Gold Corporation declară că nu există nicio legătură între exploatarea minieră și situația medicală precară din zonă. Se întâmplă și în Honduras. Altfel spus, bei mult într-o noapte și ești mahmur a doua zi. Deși mahmureala este cunoscută drept efect al consumului de alcool, nu există nicio legătură între faptul că ai băut ieri și azi te doare capul, aşa-i?
Nici artiştii din România nu stau deoparte:
Omul Gnom: „În ultimele zile am fost „pe baricade” pentru a susţine oprirea legii pentru exploatarea de la Roşia Montana. Este unul din momentele alea din viaţă când trebuie să facem ceva şi să nu ne mai prindem în hora capcanelor politice de tot felul. Suntem pe aceste meleaguri de zeci de mii de ani şi nu ne putem lăsa învinşi de străini de afară şi din interior. Fără culori politice, fără diversionişti, fără mascaradă, doar noi în stradă de unde să tragem un semnal de alarmă faţă de mizeria asta în care ne zbatem să supravieţuim. Suntem un popor de învingători care este binecuvântat să trăiască într-o ţară superbă. România NU A FOST şi NU ESTE de vânzare!” Pământul României a fost scăldat în sânge pentru ca noi să avem dreptul şi posibilitatea de a ne susţine părerile. Asta nu trebuie să uităm.
Mihnea Blidariu, membru “Luna Amară” şi activist cere sprijinul colegilor, conștient de responsabilitatea și puterea pe care artiștii o au: “Muzica voastră are puterea de a aduce oamenii împreună. Voi, ca muzicieni, aveți șansa extraordinară de a aduce oamenii împreună. Suntem, pentru mulți, un exemplu. Suntem, pentru mulți, o voce de urmat. Într-o țară în derivă, în care mulți tineri nu văd nici un viitor, muzica noastră este, de multe ori, un refugiu, un strigăt sau o alinare pentru acești tineri. Trebuie să ne asumăm cu toții această responsabilitate și trebuie să ne-o asumăm practic. Această lege specială a distrugerii Roșiei Montane este o lege a distrugerii modului nostru de viață; este o lege care ne spune că nu mai avem dreptul la proprietate, nu mai avem dreptul la istorie, nu mai avem dreptul la un mediu curat, nu mai avem dreptul sa ne apărăm semenii. Este o lege care consfinţeşte fărădelegea.”
Norzeatic a strâns peste zeci de mii de vizualizări cu piesa “În clar cu Roşu Montana”, unde poziţia de sprijin faţă de protestatari şi doleanţele lor e evidentă:
“E o linie fină între progres şi exces
Interesele vorbesc chiar când oamenii ies
În stradă vor să le taie hazul la protest
-Să nu se vadă că exploatează gazu’ pe şest
Odinioară Cernobîl, aproape de geamandură
Acum sute de tone aruncate de cianură
Clar că la mulţi chimia e pâinea lor
Da’ de ce ar fi normal ca noi s-o mâncăm?”
Fie că e vorba de gazele de şist, fie de exploatarea auriferă, antecedente ale acţiunilor în care componenta umană nu a fost luată în considerare avem. Ce-ar fi ca momentul ăsta să rupă zălogul şi o altă cale să fie aleasă?
“Nu contează cine-i în guvern sau preşedinte
Că dacă-i bani îţi faci o lege să te reprezinte.”
Să nu transformăm protestele într-un asalt verbal politic. Partea frumoasă în ele e tocmai faptul că oamenii nu au ieșit în stradă pentru concerte gratis în perioada alegerilor, promisiuni goale sau câștiguri personale, au ales să facă asta din inițiativă proprie în scop comun, un scop care schimbă starea națiunii, fie într-o direcție sau alta: statul redevine unul de drept sau democrația e călcată în picioare în văzul tuturor.
Versurile piesei “Rege pe deal”, piesa Subcarpaţilor.
“Aveam pământ acolo, puţin
Faceţi experimente pe populaţie.”
Dragă doamnă ministru, dacă acest proiect este atât de sigur şi nu prezintă niciun proiect, te invit să-ţi facă lacul de cianură în curtea matale, să te scalzi în el în zilele calde.
“Mă vrei în oraş să mă ţii ocupat
În timp ce se fură aurul din sat.”
Suntem “sclavi la oraş”, dar asta nu înseamnă că nu ne pasă de sat.
Da, PROTESTĂM. Nu împotriva mineritului din Roșia Montana, ci împotriva mineritului pe termen scurt: e destul de ușor pentru necunoscători să ignore avertismentele, dar pentru ceilalți care realizează că efectele vor fi devastatoare e greu să înțeleagă de ce lumea nu știe. Sau nu vrea să știe.
Da, PROTESTĂM. Nu împotriva RMGC: vor să exploateze și plătesc pentru asta. România nu există pentru ei decât ca o sursă de venituri. Împotriva celor care nu m-au întrebat, care n-au gândit, care au încălcat câte principii au putut, ca să-mi vândă pământul. E pământul meu, e și al tău.
Da, PROTESTĂM. Nu împotriva locurilor de muncă pe care ei le oferă fictiv, ci împotriva distrugerii șanselor ca Roșia Montana să devină cu adevărat o zonă prosperă din punct de vedere economic. După ce minele vor fi secate și închise, ce crezi că va rămâne: iarbă verde, copii fericiți (expresia “copil de aur” înseamnă cu totul altceva pentru Baia Mare) și o comunitate prosperă, cu duminici petrecute la picnic, în poiană? Nu.
Nu instigăm la violență, dar nimănui nu-i e frică de oameni, oricât de mare ar fi numărul lor, care se plimbă pe străzi sau scandează în fața unei unități administrative. Protestul e o manifestare prin care te opui. A te opune nu se reduce la polemică, lozinci și strigăte de ajutor. Suntem puterea din stat. Noi, nu ei. E trist că există separatismul ăsta, dar e important să înțelegem că lucrurile se pot schimba și nu trebuie să așteptăm s-o facă ei. Acțiunile RMGC au scăzut cu 20% după proteste, iar ăsta e doar începutul. Sperăm ca presiunea să fie de ajuns, nimeni nu trebuie să sufere.
Nu, nu suntem doar tineri în pieţe, sunt mămici şi copii de-o şchioapă, bătrâni cu nepoţii lor şi mare parte a tinerilor care nu au simţit nici puterea, nici nevoia de a schimba ceva. Până acum. Noi creăm precedente. În sfârşit, unele pozitive.
Suburban susţine Roşia Montană şi se opune mineritului cu cianură.