Săracă ţărişoara mea, România!!! (III)  

M-am născut aici, în România, în oraşul port la Marea Neagră, Constanţa. Este ţara pe care nu am părăsit-o niciodată şi nici în viitor nu mă bate gândul să o fac, chiar dacă din cauza unor mentalităţi greşite şi a unor indivizi fără suflet şi caracter am suferit cu vârf şi îndesat aici, unde am crescut, m-am format şi afirmat ca cetăţean al acestui stat. Şi, deşi de-a lungul vieţii am avut multiple oferte de a-mi alege o altă ţară, am refuzat să fac acest pas. De ce? Fiindcă am învăţat la şcoală şi ştiu de la istorici că mă trag dintr-un popor european care încă trăieşte acolo unde a văzut lumina zilei pentru prima dată. Mă trag dintr-un popor care a cunoscut scrierea înaintea tuturor. O dovedesc tăbliţele de la Tărtăria. Stră-străbunicii mei ştiau  să se semneze încă cu 7000 de ani în urmă, în timp ce scrierea sumeriană a apărut o mie de ani mai târziu.

Cu foarte mult timp, probabil cu mii de ani în urmă, de când s-a format acestor popor, luminaţii acestei ţări au gândit şi au lăsat ca „moştenire” veşnică naţiunii române 10 (zece) porunci, menite păstrării identităţii naţiunii noastre peste veacuri.

Iată cele zece porunici:

  1. Daţi copiilor noştri nume românesc.
  2. Păstraţi-vă graiul, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti.
  3. Limba românească este o moştenire din bătrâni şi, totodată, o avere care nu trebuie să se piardă niciodată.
  4. Adunaţi toate scrierile precum şi toate poeziile, cântecele, chiuiturile, basmele şi proverbele româneşti, ca nu cumva să se piardă, daţi-le de la gură la gură ca să le ştie fiecare.
  5. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile, precum şi toate lucrurile din vechime.
  6. Nu uitaţi, la orice pas sau lucrare, că sunteţi români. Cumpăraţi tot ce vă trebuie numai de la români.
  7. Fiţi mândri că sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă românească.
  8. Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a luptat cu toate  liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime.
  9. Ajutoraţi tot ce simte adevărat româneşte.
  10. Ca buni români, nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa lui s-a păstrat binele întregii Românii Mari de azi.

Acum, haideţi să încercăm să vedem ce a mai rămas şi ce se mai păstrează în zilele  noastre din aceste porunci, adevărate pilde de înţelepciune strămoşeşti.

  1. Daţi copiilor noştri nume românesc.

Câţi dintre români mai dau azi nume româneşti copiilor, nume purtate de marii conducători ai acestei naţiuni sau de sfinţii religioşi creştin-ortodocşi?

Vă spun eu. Puţini, foarte puţini!  Sunt nume pe care le regăsim cu certitudine la generaţia celor de peste 50 de ani.

În epoca modernă poate în mediul rural mai regăsim astfel de nume, dar la oraş părinţii aleg să le dea copiilor nume de flori, de actori, cântăreţi sau sportivi celebri nu numai la noi, ci chiar de pe întreg mapamondul. Şi nu se rezumă la un singur prenume, ci la cât mai multe, chiar şi câte 3-5, care mai de care mai caraghioase.

Câţi români din tânăra generaţie mai poartă nume precum Decebal, Vlad, Mircea, Ştefan, Mihai, Ion, Ilie, Constantin, Dumitru, Vlad, Elena, Irina, Maria, Paraschiva, Veronica etc., nume biblice, de foşti conducători, mari cărturari, clerici luminaţi, sau voievozi, domnitori şi regi care ne-au condus de-a lungul secolelor?

Vezi Doamne, ne-am europenizat, ba mai mult, chiar ne-am globalizat!!!

Şi ca să închei într-o notă de glumă-amară, că tot suntem cu toţii în plină stare de alertă, am auzit că românii din etnia romă ar fi dat deja odraslelor lor în această perioadă nume precum Pndemia, Covit, Sars, Izoleta, Coronavirus etc.

E jalnic, fraţi români !!!

  1. Păstraţi-vă graiul, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti.

Faptul că în zilele noastre limba română este singura limbă naţională, consemnată şi în Constituţia României, este un lucru extraordinar. Toate instituţiile de învăţământ din ţară, de la creşe, cămine, grădiniţe, gimnazii, colegii şi facultăţi, predau în limba română, spre meritul întregului popor.

Deşi, odată cu trecerea timpului lexicul limbii române s-a îmbogăţit, s-a cizelat şi adaptat la noile condiţii sociale, economice şi culturale, totuşi ea îşi păstrează filonul genetic lăsat moştenire de strămoşii noştri.

Cât priveşte portul şi obiceiurile cele vechi româneşti, din păcate, le mai întâlnim prin satele din nordul ţării, în Ţinutul Bucovinei, unde încă se mai sărbătoresc vechile tradiţii. În rest, destul de rar mai vezi prin sate bătrâni care stau pe o bancă, în faţa porţii casei, îmbrăcaţi în constum naţional specific zonei.

În zilele noastre putem vedea, totuşi, constumele  tradiţionale pe regiuni  sau zone doar la muzeele tematice, precum Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Satului sau Muzeului Satului de la Sibiu, dacă ne facem timp să mergem ori să ne ducem copiii.

De asemenea, mai vedem portul românesc la cântăreţii noştri de muzică populară cu ocazia unor evenimente, cum ar fi Zilele comunei şi, desigur la emisiunile TV de folclor, precum Etno TV, Favorit, Hora şi, de ce nu, la Ora satului.

Din păcate s-au piedut multe din tradiţiile acestui popor printr-o grăbită globalizare şi o dezvoltare economică asimetrică, dublate de un snobism al generaţiilor de azi, cărora nu li s-au cultivat sentimente de mândrie şi respect pentru valorile româneşti, generaţii  care îmbrăţişează haotic tot ce vine din afara graniţelor spaţiului mioritic!

  1. Limba românească este o moştenire din bătrâni şi, totodată, o avere care nu trebuie să se piardă niciodată.

Chiar este o moştenire din bătrâni care nu a putut fi elimninată şi nici nu a dispărut, chiar dacă marile imperii – Roman, Otoman, Ţarist , respectiv Sovietic,  şi-ar fi dorit acest lucru, totuşi,  nu s-a reuşit, noi rămânând o insulă de sorginte latină într-o „mare slavonă”!

Din acest punct de vedere ne putem mândri că în prezent limba română a fost acceptată ca limbă oficială la UE, cât şi la NATO.

(Va urma)

Fost deţinut politic, condamnat  de două ori la moarte de  regimul  dictatorului Ceauşescu,   pentru complot în vederea                            trădării,  subminării şi  sabotării societăţii  comuniste din R.S.R.

                                                                                                                                                                           Preşedinte Fondator OADO,

Prof.univ.dr. Florentin Scaleţchi

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.