Siderat de România: 27 ianuarie 2012 vs. 27 ianuarie 2014…
Vă propun spre lectură comentariul pe care l-am scris în urmă cu doi ani, pe 27 IANUARIE 2012, când, în aceeaşi perioadă a anului aşadar, România era sub asediul unui „iad alb” gestionat pe atunci de portocaliii PDL. Orice asemănare cu vremile actuale e pură întâmplare…
„Priveam zilele trecute, şocat, la actuala societate civilă care, de la caldurica oferită de paturica de acasă, ori de lumina reflectoarelor din studiourile TV, s-a apucat să comenteze realităţile cu care se confruntă ţara sub asediul viscolului şi gerului. Îi priveam pe Ciuvică, Ciutacu şi alţi imberbi emanaţi ai sistemului post-decembrist cum stăteau răbuniţi şi răpuşi de căldură şi luau în derâdere pe cei de la putere ieşiţi să vadă situaţia din teren.
Nu sunt aliatul puterii, nu am fost niciodată. Aşa cum niciodată nu am ţinut nici cu portocaliii în mod deosebit. Am tot zis că îi susţin pe unii, sau pe alţii, atunci când am simţit că se mişcă ceva sub dinastia lor. După care am renunţat la a mai fi fanul lor. Acum, sincer, nu aş mai vota cu niciunii. Dar e o altă mâncare de peşte…
Revenind la imbecilii reprezentanţi ai aşa-zisei societăţi civile, stau şi mă întreb: Cum naiba să mai iasă careva la a mai da zăpada din faţa casei, sau să îi ajute pe alţii aflaţi la ananghie, din proprie iniţiativă, evident? Cum să devină activi social, când înşişi cei care îi reprezintă la diverse etaje ale societăţii iau la mişto situaţia în care se află ţară? Este foarte uşor să comentezi de pe margine, cum o făceau ţărănoii ăia de stăteau la birt şi beau de stingeau, cu apa în jurul lor până la genunchi, în timp ce jandarmii le scoteau cu găleţile nămolul din case. Este foarte uşor să stai pe margine ca spectator – scuipător de seminţe şi să spui: eu, dacă eram, făceam şi dregeam. E foarte uşor…
Însă să vii în direct la TV şi să îi iei peste picior pe cei care îngheaţă în câmp dând la lopată şi să critici pe piticul Boc că dă la lopată… Ei de ce nu ies în stradă să facă acelaşi lucru? O fi Boc cu defectele lui, dar măcar s-a dus, ca o chestiune de imagine, să pună mâna pe măturoi şi să dea zăpadă la o parte. I-aţi văzut pe alde Ciuvică &Co. să iasă să împartă ceai năpăstuiţilor din trafic? Eu, unul am ieşit şi am dat zăpada din faţa casei… Sunt un prost, nu? Trebuia să stau cu cracii în sus, pe tavan şi să sun la TV şi să mă plâng că nu am apă şi medicamente că m-a luat ninsoarea pe la spate şi m-a rupt de şale şi să râd că tâmpitul de vecinul de peste drum care a ieşit cu târnăcopul să spargă gheaţa din faţa casei, nu? Trebuia să stau să aştept jandarmii să îmi cureţe aleea din faţa casei, nu? Când i-oi vedea pe idioţii ăştia de se cred mari scule pe basculele societăţii că fac astfel de gesturi, la urma urmei, umane, voi zice: Da, frate, avem societate activă. Până atunci, însă, multă apă va mai curge pe strada imbecilităţilor şi imbecililor promovaţi intens de cretina damă de moravuri uşoare, tembeliziunea. E mai uşor în stai în studio, repet, la căldurică şi să faci mişto de ăia care îngheaţă ca proştii pe teren şi să arunci pisica moartă în spatele lor.
Şi dacă tot am adus aminte de dama media închei cu un dialog, reprodus din amintiri, discuţie de la România TV purtată de o domnişorică sexoasă şi un reprezentant ISU. Bietul om venise în emisie să vorbească despre situaţia din teren spunând că din troiene au recuperat oamenii săi o mamă cu un copil de şase luni. Replica inteligentă care l-a lăsat masca şi pe respectivul şi pe mine deopotrivă: Ce căuta mama cu copilul acolo? Ce are primăria cu prefectura, nu ştiu! Însă se întâmplă de obicei când pe post de jurnalişti ajung tot felul de pupile ale nu ştiu cărui producător.
La aşa media, aşa invitaţi, aşa linge-blide şi mâncători de… decideţi voi ce.
Stai, Românie, în troiene şi dă-ţi cu părerea de pe tuşă că o faci bine!
27 ianuarie 2012″
