Siderat de România: Realităţi amestecate
Mai miră pe cineva, în ziua de azi, hărnicia cu care politicienii români, fie ei din opoziţie ori de la vârful puterii, îşi arogă anumite victorii mărunte transformându-le în ditamai succesele? Pe mine, unul, toate aceste scălămbăieli tembelizate (şi asta este trist) nu mă fac decât să zâmbesc trist-amar şi să fac o paralelă cu iminenta aniversare a lui Conu Iancu, de pe 1 februarie (stil nou). Mai e mult până departe, după cum ar spune hâtrii, dar la fel de mult mai avem şi noi până vom ajunge să fim consideraţi cu adevărat europeni civilizaţi şi moderni. La ora actuală Europa nu are nevoie neapărată de noi. Românii sunt doar o piesă angrenată în sistemul UE, o piaţă de desfacere pentru tot felul de încercări ale corporaţiilor străine, un laborator de experimente şi un porcuşor, cam mare ce-i drept, în care se colectează banii albi atât de necesari pentru supravieţuirea UE în zilele mai negre.
În rest, falsele iluzii ale unei libertăţi de circulaţie în spaţiul delimitat de graniţe, ale unor câştiguri fabuloase dar raportate doar la nivelul de trai de acolo şi pleaşcă pentru cocălari şi piţipoance de a se toaleta la Milano (raiul lor). Altfel spus ce beneficii are România şi cetăţenii ei după aderarea la UE din 2007? S-a văzut din plin efectul reducerii numărului de militari aliniat şi acesta la principiile NATO şi ale UE. Ce bine ar fi prins una două unităţi de vânători de munte în zona catastrofei aeriene din Apuseni. Dar cum românii prin vocea şefilor lor mai întâi dau cu parul şi după aceea întreabă, rezultatele s-au cuantificat în numărul mare de bâlbe la nivel de oficiali.
În altă ordine de idei, citiţi etichetele produsele nemţeşti distribuite prin lanţurile marilor retalieri de pe piaţa românească. Nu-i aşa că sunt bune cu tot cu E-urile ce le conţin? Când Ceauşeasca făcea alimentaţie ştiinţifică bazată pe rapiţă, soia şi multă pâine neagră, românul strâmba din nas. Acum toate acelea hulite în regimul odios dar şi regretat totodată, sunt bune pentru consum. Atunci prostimea din spaţiul carpato-danubiano-pontic visa numai la pâine albă, ouă KINDER şi alte ciocolăţi AFRICANA. Acum li s-a dat de s-au săturat. Regimul de odinioară ştia de ce au nevoie românii de o alimentaţie sănătoasă. Cu cât oamenii sunt mai în formă, cu atât productivitatea e mai mare. Gemeau şi atunci spitalele de oameni bolnavi, dar acum parcă prea de tot.
Lăsând la o parte nemernicia gândirii dualiste a poporului român, mereu cu fundul între luntrii neştiind care variantă e mai bună, apar zilnic numeroase acte de vitejie din partea aleşilor (ne întoarcem iarăşi de unde am plecat). Toţi îl critică pe Băsescu, (dacă vă luaţi după anumite site-uri, ampress.ro de exemplu; nu am nimic personal cu oamenii de acolo, dar ca şi anteniştii lui Voiculescu şi-au făcut un deziderat din lupta contra fostului căpitan de cursă lungă, marinarul e vinovat pentru tot, evident în cârdăşie cu Victoraş cel mai tare din oraş) dar nimeni nu vrea să vadă, fudulie tipic românească, gunoiul din propria ogradă făcut mare parte din acesta taman de oamenii primiţi cu braţele deschise, fugiţi din tabăra portocalie, de teama urgiei numită OPOZIŢIE.
Păi, cum să mai crezi în balivernele lor legate de coduri penale etc dacă de când au preluat puterea au avut ocazia să îndrepte ororile Alianţei D.A., întrucât deţineau majoritatea. Cum să mai crezi în acei europarlamentari, dispăruţi în misiune pe timp de viscol care acum au reapărut zâmbitori şi imaculaţi precum zăpada de afară, care o tot dau cu vitejismele lor pe timp nefavorabil. Iarna nu-i ca vara, dar nici viscolele nu se aseamănă între ele. Stau şi mă întreb câtă minte să aibă sub platoşa craniană toţi aceşti imberbi şi mişei? Probabil nu mai multă decât există în tărtăcuţele licenţiaţilor pe bandă rulantă produşi de către cea mai idioată reformă educaţională întâlnită vreodată: reforma BOLOGNA, despre care vom discuta pe îndelete cât de curând.
Ceea ce se petrece în prezent în România, atitudinile tot mai arogante ale clasei politice, luarea în derâdere a celor mici şi năpăstuiţi, a formatorilor şi educatorilor din sistemul de învăţământ, a pensionarilor, a liber-profesioniştilor şamd, determină la Bruxelles, Berlin, Londra, Haga ca să numim doar câteva din capitalele UE pe care, în paranteză fie spus, nu ştiu câţi dintre aleşii prezentului le cunosc şi le poziţionează corect pe hartă dar de unde se dau comenzile la nivel european, determină, aşadar, o reacţie precum cea faţă de marinarul de la Cotroceni. În locul lui ar fi putut fi oricine altcineva. Liderii europeni privesc România ca pe un ansamblu socio-politic nu pe culorile alese de liderii acesteia. Occidentalii îi vor privi la fel pe toţi cei care vor fi la conducerea micului stat balcanic. Întrucât din 89 până în prezent şi cu precădere după 2007, cei care au ajuns în fruntea României nu au demonstrat altceva decât amatorism, nepotism şi multă corupţie. Şi cam atât.
Altfel spus, până când România nu va arăta semne de însănătoşire va rămâne în zona de carantină a Europei, iar liderii de la Bucureşti, în afara falselor apariţii pentru presă, în cazul Ceauşescu s-a văzut ce era dincolo de produsul media promovat, vor fi priviţi de fiecare dată precum ciumaţii pe vremuri. Restul sunt simple gogoriţe de propagandă electorală.
Apropos, pe când un cod care să taxeze malpraxisul politic?
La bulivar, monşer!
