MUZICĂ

Ștefan Vlad. Evocări despre Emilia Comişel

          În anul 2013 s-a celebrat centenarul naşterii unui geniu al etnomuzicologiei româneşti şi mondiale, Emilia Comişel. Doi mari savanţi români au scos la iveală giuvaerurile Dobrogei de pe coroana ei de principesă a Balcanilor, şi florile broderiilor de pe faldurile rochiei principesei de la ţărmul mării, fermecătoarele cântece folclorice: Constantin Brăiloiu şi Emilia Comişel. Nimeni, atât de mult şi atât de bine nu a cercetat şi scos la lumină folclorul dobrogean, aşa cum au făcut-o ei. Aceasta pentru că l-au căutat întocmai unde se afla: în inimă, în tăcerea şi încântarea din inimă, în pragul de mătase dintre uman şi sacru, ce este inima.

          Cu o rouă de Murfatlar pe masă, trandafiriu frumos şi gustos ca fagurele, înfăşuraţi şi ocrotiţi de o dragoste comună pentru folclor, eu şi interpretul de muzică folclorică dobrogeană Ştefan Vlad ne-am risipit inimile printre amintiri despre etnomuzicologul Emilia Comişel.

          Din povestirie lui Ştefan Vlad, ca şi din melodiile sale pluteşte parfumul pajiştilor cu maci şi cicoare, al smârcurilor cu papură şi al vestoanelor aurii ale nisipurilor poleite de soarele dobrogean. Este cântăreţul nesfârşitei mări, al Dunării de cobalt, al Deltei forfotitoare, brune-argintii-verzui.

          Toate cântecele lui Ștefan Vlad sunt impregnate cu mirosul mării, din ele răzbate simfonia Dunării, bătăile inimii pescarilor, dorul, durerea şi bucuria lor. Profesor universitar și artist, Ștefan Vlad nu a vorbit niciodată despre nimeni cu atâta reverenţă a sufletului însuşi, cum a vorbit despre etnomuzicologul Emilia Comişel, o dragă profesoară a sa, mereu în conştiinţa ce-i croia o ţintă a vieţii şi aplicaţiilor profesionale.

          Rândurile de mai jos alcătuite în forma unui interviu sunt deopotrivă oglinda unei seri de toamnă, în 2013, petrecute acasă la interpret, în București, lângă Mall Vitan, unde s-a depănat în atâtea rânduri firul lung al prieteniei noastre pe care-am cimentat-o ca piatră de fundamentare în multe din interviurile, eseurile, reportajele, cronicile muzicale pe care le-am scris sub grija sa extrem de pronunțată de a fi în coordonatele cunoașterii și redării corecte a subiectului folcloric pe care el l-a cercetat și căruia i-a slujit întreaga sa viață, indiferent ce alte ocupații a avut din perspectiva altor domenii profesionale.

          Ce a reprezentat şi reprezintă pentru interpretul şi profesorul universitar Ştefan Vlad, din perspectivele umanului şi profesionalului, etnomuzicologul Emilia Comişel ?

          Pentru mine, Emilia Comişel mi-a fost în egală măsură profesor, dascăl, pedagog şi poate, dintr-o anumită perspectivă, mamă. Mi-a fost profesoară în perioada anilor şaptezeci, la Universitatea Bucureşti, unde experimenta pentru prima dată cursul de folclor literar, un curs facultativ ce aduna tineri entuziaşti, iubitori de folclor, tineri care doreau să imprime în memoria lor, dar şi în memoria generaţiilor de mai târziu valorile neamului.

          Ce lucrare înmănunchează tot rodul muncii desfăşurate de Emilia Comişel în vasta şi impresionanta zonă etnofolclorică a Dobrogei ?

          În toamna anului 1978 a apărut la editura „Minerva” o lucrare monumentală prin amploarea şi importanţa sa, prin bogăţia şi diversitatea materialului folcloric pe care îl aducea în atenţia celor ce studiau şi preţuiau creaţia populară a neamului nostru. Cartea se intitula simplu şi modest, „Folclor din Dobrogea”, având ca autori două personalităţi marcante ale folcloristicii şi etnomuzicologiei româneşti: Constantin Brăiloiu – marele savant care şi-a dedicat întreaga viaţă studierii folclorului românesc – şi Emilia Comişel – eminentul său discipol, etnomuzicolog de renume internaţional, folclorist format în şcoala celebrelor echipe sociologice ale lui Dimitrie Gusti, dascăl iubit şi preţuit de numeroase generaţii de studenţi şi interpreţi de folclor. Celor două nume celebre în lumea universitară şi etnomuzicologică europeană, li se alătură numele Tatiana Găluşcă Cîrşmariu – inimoasă şi pasionată culegătoare de folclor dobrogean.

          Emilia Comişel a fost discipol şi continuator al operei maestrului Constantin Brăiloiu?

          Da. Prima iniţiativă serioasă de culegere şi cercetare sistematică a folclorului din Dobrogea revine marelui etnomuzicolog Constantin Brăiloiu şi s-a desfăşurat între anii 1936-1943. În perioada de vârf (aceea a anilor 1939-1943), Constantin Brăiloiu a muncit continuu, cot la cot cu întreaga echipă, făcând numeroase înregistrări. Iniţiativa ilustrului savant este reluată în anul 1955 de către Emilia Comişel, cel mai fidel colaborator al său, a cărei multiplă formaţie de etnograf, folclorist şi etnomuzicolog era dublată de o bogată şi solidă experienţă în domeniul cercetării pe teren şi tehnica transcrierii şi editării textelor populare, astfel încât culegerea să corespundă exigenţelor anchetei folclorice moderne şi principiilor editării ştiinţifice.

          Mai fusese cercetat folclorul dobrogean, până la Constantin Brăiloiu şi Emilia Comişel?

          Dobrogea, imensul grind dintre Dunăre şi „Marea cea mare” este catalogată atât de injust ca fiind un „vid folcloric” sau, în cel mai bun caz, un „conglomerat de influenţe”, beneficiare numai tangenţial de anumite cercetări în domeniul folcloric şi etnografic. Au fost contribuţii nesimnificative în acest sens.

        Cercetările Emiliei Comişel au avut extindere pe măsură de valoroasă, în raport cu zona amplă teritorială pe care au cuprins-o?

          În demersul său temerar, Emilia Comişel, împreună cu cei mai inimoşi dintre studenţii săi, printre care eram, şi cu membrii echipelor de cercetători de la Institutul de Folclor şi de la Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice întreprinde numeroase sondaje şi anchete minuţioase, mai ales în acele localităţi de  pe  teritoriul  Dobrogei  unde  creaţia populară  s-a dovedit  a  fi  mai  persistentă  şi  mai bogată. În calitate de coordonator al acestui proiect ambiţios, Emilia Comişel optimizează schemele şi metodele de investigare, completează echipele de lucru, îmbogăţeşte chestionarele.

          Când începe şi când se încheie periplul savantei Emilia Comişel prin Dobrogea, în urma pasului lăsat în cultura românească de folclorul local?

          Emilia Comişel a bătut cu piciorul satele prăfuite ale Dobrogei, a chestionat sute de informatori şi a înregistrat mii de piese de pe toată întinderea Dobrogei, confirmând continuitatea vieţii româneşti în Dobrogea, încă din epoca în care a început procesul istoric al genezei poporului nostru. Ultima deplasare în Dobrogea are loc în vara anului 1974 când se fac noi înregistrări şi se reia legătura cu vechii informatori. Se observă şi se decantează ceea ce a mai rămas constant în memoria vechilor informatori, se cuantifică ceea ce persoanele chestionate au transmis din repertoriul lor copiilor şi generaţiilor mai tinere, sunt identificate tendinţe, caracteristici, elemente inedite în cântecele şi spusele noilor generaţii.

          Cum se poate rezuma această operă în puţine cuvinte, fără meritul unei recenzii adânci, ştiinţifice?

          Pornind de la principiul că o culegere de folclor trebuie să reflecte, înainte de toate, viaţa poeziei noastre populare dintr-un anumit timp şi spaţiu, atenţia folcloristului Emilia Comişel s-a îndreptat către persistenţa, în variante mai noi, a unor teme de mare vitalitate în trecut, teme şi motive prezente, mai ales, în cântecele ceremoniale şi cântecele bătrâneşti. De aceea, lucrarea „Folclor din Dobrogea” preia în mod selectiv texte din colecţii mai vechi, astfel că durata în timp a conţinutului acestui volum se apropie de un secol.

          Toată bogăţia operei este adunată din ce a descoperit la faţa locului în miezul real al culturii săteşti dobrogene?

         Da. Emilia Comişel, draga mea profesoară, avea vocaţia marilor dascăli, manifesta pasiune şi patimă pentru cultura populară, astfel că pe durata cercetărilor a fost mereu prezentă în mijlocul manifestărilor din lumea rurală: serbări şcolare, sărbători religioase, festivaluri de folclor, evenimente artistice, participând chiar şi la anumite ceremoniale reale din viaţa satelor dobrogene, pentru a înţelege mai bine geniul artistic al neamului său.

          Pentru o prezentare argumentată se poate desface întrucâtva arhitectura acestei opere?

      Structurată pe trei capitole: „Poezia obiceiurilor tradiţionale”, „Poezia epică”, „Poezia lirică” şi o subdiviziune de „Folclor armân”, culegerea „Folclor din Dobrogea”, apărută sub directa coordonare a folcloristei Emilia Comişel este, în egală măsură, artă şi istorie, muncă, dăruire şi ardere internă din partea celor care au scos la iveală aceste comori, unele dintre ele adevărate bijuterii literare.

          Va rămâne o temelie a cercetării folclorului dobrogean, lucrarea „Folclor din Dobrogea”, a Emiliei Comişel?

          Arc peste timp şi peste generaţii, lucrarea „Folclor din Dobrogea” rămâne cea mai de seamă contribuţie a eminentului etnomuzicolog Emilia Comişel la conservarea şi publicarea creaţiei folclorice dobrogene. Carte de căpătâi şi material de studiu pentru orice tânăr interpret care abordează această zonă etnofolclorică, dornic să se afirme în cântecul popular,  culegerea „Folclor  din Dobrogea” rămâne mereu un punct de plecare obligatoriu în studiul temeinic şi aprofundat al creaţiei folclorice de la gurile bătrânului Danubius. Eu însumi mă aplec deseori cu mare drag, cu pioşenie şi respect asupra acestei lucrări, uimit de frumuseţea, bogăţia şi originalitatea folclorului de la ţărm de mare.

          Cât e de întinsă, într-o vastitate a lucrărilor de studiu al folclorului românesc, această operă?

          Inestimabil! Teme şi motive inedite, legende şi mituri străvechi, cântece lirice sau epice, cântece de joc, creaţii de o mare densitate vorbesc despre zbuciumul mării, despre tulburarea apelor şi a inimii, despre imensitatea stepei, despre arşiţa nemiloasă a soarelui, despre dorul marinăresc şi despre multe altele… Sunt creaţii în al căror conţinut pulsează viaţa oamenilor de aici, în care simţi vibrând deopotrivă frământările, bucuriile  şi  tristeţile  Dobrogei,  sunt  pagini  din  care  transpar gândurile  şi  idealurile Dobrogei, sunt  pagini din  care transpar gândurile şi idealurile înalte ale marilor folclorişti rătăciţi în pulberea de stele pentru a asculta iar şi iar cântecele neamului!… Lucrarea „Folclor din Dobrogea” cuprinde numai folclor literar, deci nu are înregistrări şi partituri muzicale, din păcate, dar multe înregistrări realizate de Constantin Brăiloiu şi de Emilia Comişel se află şi azi în arhiva Institutului Etnografic şi Folcloric „Constantin Brăiloiu” din Bucureşti. Lucrarea cuprinde peste o mie două sute de creaţii, multe dintre ele originale, legate de poezia populară, de poezia populară liberă, de poezia obiceiurilor şi tradiţiilor. Interesant şi de reţinut este faptul că această lucrare sintetizează tot ceea ce Dobrogea a acumulat până la acea perioadă, pentru că dincolo de cercetările făcute de Constantin Brăiloiu, în această lucrare sunt incluse şi lucrările Tatianei Găluşcă Cîrşmariu. Această lucrare este întrucâtva o „inginerie” pe care o cercetez ca pe un manual de fiecare dată nou, cu o mare profunzime a ştiinţei pătrunse până la miezul folclorului dobrogean şi dezvelindu-i atâta frumuseţe.

          Interpretul de muzică folclorică dobrogeană datorează magistrei sale Emilia Comişel izbutirea unor cântece ce au la fundaţie folclorul, iar la capătul desăvâşririi textul şi melodia şlefuite, fără a fi artefact?

          Azi înţeleg, parcă mai adânc, tâlcul vorbelor dragei mele profesoare Emilia Comişel care, întreaga sa viaţă a acţionat din dragoste pentru arta de tradiţie orală (folclorul muzical, în primul rând), ceea ce m-a determinat să fac efortul de a-i înţelege esenţa, de a pătrunde bogăţia sufletească şi excepţionala înzestrare, în plan poetic şi muzical a poporului nostru, ca şi dorinţa de a face cunoscută această artă…

Aurel V. ZGHERAN

Galerie foto

          „La un post TV național, regional sau teritorial, port cu mine dragostea de cântec, respectul pentru public și bucuria de a dărui emoție!…” (Șt. V.);

          „Bucuria de a cânta și a purta costumul popular românesc!…” (Șt. V.);

          „Cântecul şi voia bună/ Ne adună împreună.” (Șt. V.);

          Aurel V. Zgheran cu Ştefan Vlad, la Hanul lui Manuc, în 2013 și la Sala Palatului în 2016;

          Ştefan Vlad cu Benone Sinulescu;

          Ștefan Vlad și Constantin Arvinte, TvH;

          „O, casă, dulce casă părintească!…” (Șt. V.);

        „Copiii cu care ne mândrim!… dragostea de profesie este, înainte de toate, dragostea pentru copii!… (fiica mea, Anna Maria Bratu, înconjurată de «fluturii» de la școală; fiul Ştefan Alexandru Laurenţiu)”;

          „De la Dunăre și mare,/ De pe grindul plin de soare,/ Din podgorii și coline,/ Am luat cântecul cu mine…!” (Șt. V.);

          „Au înflorit iar merii!…  A nu știu câta oară…/ A nins cu flori pe cerul lui april’ !…/ Iar frunzele-mi șoptesc: «E primămăvară!»/ Cât mi-aș dori… să fiu din nou copil!…” (Șt. V.)

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.