Submarinul galben
Dintre multele „perle” lansate cu prilejul audierii candidaților la funcțiile de miniștri în cel de-al treilea cabinet PSD/ALDE, una le-a pus în umbră pe toate celelalte: afirmația că România se va dota cu un submarin! Dacă venea de la oricare altul dintre novicii într-ale ministeriatului, poate că nu ar fi părut atât de gogonată. A fost însă exprimată de un ministeriabil cu ceva experiență – titularul Apărării, Mihai Fifor. Poate că lipsa de experiență în domeniu i-a jucat o festă și a luat de bun ce i-o fi șoptit vreun subaltern a cărui fantezie a luat-o razna. Dar nu poți să nu te întrebi care ar fi putut fi finalitatea estimată a unui asemenea proiect. Suntem o putere navală căreia nu-i mai lipsea decât acest tip de navă cu care să scotocească adâncurile Mării Negre (căci pe unde altundeva ar fi putut umbla)? Avem expertiza necesară pentru a duce la capăt un asemenea proiect complex? Și la ce bun un submarin (avem unul care de vreo 40 de ani nu s-a mai scufundat), când abia ne mișcăm cu cele două fregate luate de prin demolările britanice? Dar hai să-l lăsăm în pace pe dl.Fifor, la urma-urmei dânsul are pregătire umanistă (motivul pentru care Iohannis l-a respins când Ponta l-a propus la Transporturi), iar la Apărare gestionează banii pe care-i avem de achitat lui Trump pentru rachetele Patriot și transportoarele Piranha, nu efectivele și dotarea.
Impresia deplorabilă pe care a făcut-o la prezentare noua echipă dată pe mâna doamnei Dăncilă se datorează balastului „tribal” care a fost adăugat „nucleului dur” – altminteri rezonabil – format din miniștrii care au trecut prin două remanieri la vârf. Sunt acolo câțiva oameni serioși, cu experiență, dintre care se detașează omul cel mai potrivit la locul potrivit: ministrul Daea, cel salutat cu aplauzele întregii săli la prezentarea din Parlament. Este cel care a scos din letargie un domeniu sortit uitării chiar de către permieri care au avut în biografie gestionarea sa (Cioloș!), pe care acest mehedințean căpos l-a transformat într-o veritabilă locomotivă a accesării de fonduri europene. A lansat proiecte de succes, cărora le-a asigurat fondurile necesare de la buget și nu s-a culcat nici un moment pe laurii realizărilor. Mai pot fi menționați aici Meleșcanu (de o viață în funcții de șef, indiferent de regim), Olguța Vasilescu (insistentă și răzbătătoare), Teodorovici (revenit la locul „crimei” după o scurtă disidență), Toader (implacabil, cu blindajul profesional de excepție), Grațiela Gavrilescu (tot mai specializată în domeniu).
Despre majoritatea noilor miniștri nu se poate spune deocamdată decât că sunt un balast reclamat de principiul „tribal” de desemnare a titularilor de ministere în funcție de presiunile organizațiilor locale și că vor fi capabili să nu provoace dezastre doar prin mai mica însemnătate a portofoliilor sau prin șansa de a găsi în subordine echipe cât de cât profesioniste.
Desigur, nu e simplu să formezi o astfel de echipă și cel mai bine o știe tocmai cel care a acuzat „principiul tribal” – Băsescu, care în 2004 a adus în primul guvern al Alianței DA cel mai complet eșalon de neaveniți, recrutați de prin Primăria Capitalei și puși să gestioneze domenii despre care nu aveau habar (gen domnișoara Părvulescu, care ar fi trebuit să se ocupe de Fondurile Europene, despre care nu știa nici cu ce se mănâncă, sau decrepitul șef de garaj repartizat la Transporturi, unde a suspendat contractul cu Bechtel). Dar, după experimentul primelor două formule, este probabil mai important cum comunică factorul politic cu cel de execuție, recte relația Dragnea – Dăncilă, mecanism care a dus la eșecul precedentelor. Sunt puține motive care să dea de înțeles că doamna Dăncilă va avea aroganța lui Grindeanu și Tudose, care au crezut că se află acolo datorită propriilor lor calități și nu a unor decizii profund aleatorii.
Lansarea la apă a „submarinului galben” al noului guvern, căruia cu atîta generozitate președintele i-a acordat încrederea sa, poate, trebuie să inducă speranța că, într-adevăr, țopăiala s-a încheiat și nava va pluti în apele mai calme ale unui traseu coerent, menit să compenseze și să remedieze erorile în lanț de până acum.
Octavian ANDRONIC