Toată lumea spionează pe toată lumea
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a cerut o investigaţie asupra scandalului de spionaj în care sunt implicate Danemarca şi SUA, după ce o anchetă de presă a relevat că autorităţile daneze au ajutat Agenţia Naţională de Securitate (NSA) a SUA să intercepteze telefoanelor unor responsabili politici din Europa, ale căror ţări sunt la rândul lor membri ai Alianţei Nord-Atlantice, relatează DPA.
„Ţările implicate în acest caz sunt aliaţi în NATO. Trebuie să punem pe masă toate faptele şi să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat”, a spus Stoltenberg, diplomatic, pentru postul public danez de radio, adăugând că acest caz pune Danemarca într-o lumină proastă, dar că încrederea în cadrul NATO rămâne intactă.
Așadar, mai ușor cu indignarea și revolta, că nu e altceva decât o furtună într-un pahar cu apă și oricum toată lumea spionează pe toată lumea.
Cancelarul german Angela Merkel, care ar fi fost unul dintre politicienii spionaţi, şi preşedintele francez Emmanuel Macron, au cerut explicaţii din partea guvernului de la Copenhaga, iar premierul danez Mette Frederiksen a afirmat că nu a existat o supraveghere sistematică a aliaţilor.
Ea şi-a exprimat convingerea că relaţiile Danemarcei cu Germania şi Franţa nu au fost afectate. Washingtonul a avut un ton conciliant.
Secretarul de presă al Casei Albe, Jen Psaki, a spus că „SUA şi-au revizuit fundamental abordarea în privinţa supravegherii în străinătate încă din mandatele lui Barack Obama. Vom continua să lucrăm cu aliaţii şi partenerii noştri europeni pentru a aborda orice chestiuni prin canalele corespunzătoare de securitate naţională”.
Dar nici germanii, care tocmai au cerut explicații, chiar dacă nu foarte vehement, nu sunt inocenți.
În 2017, Der Spiegel a descoperit că serviciul de intelligence spiona organizaţia Interpol, pe lucrătorii de aici, precum şi birourile de legătură din toată lumea; identic procedase şi cu Europol, ca și jurnalişti din toată lumea, inclusiv de la BBC, New York Times şi Reuters, iar cu câțiva ani înainte ieșise la iveală faptul că serviciile secrete de informații germane i-au ascultat „accidental” pe ambii secretari de stat Hillary Clinton și John Kerry.
Mai mult, a fost spionată și Comisia Europeană, iar germanii au trimis informațiile tot în SUA. Din această perspectivă, CNN sintetizează, poate, cel mai pragmatic poziția americană: „În esență, afirmația că NSA a spionat președinții francezi Jacques Chirac, Nicolas Sarkozy sau Francois Hollande se rezumă efectiv la: țara A a spionat țara B. Ce ne-am mai aștepta să facă o agenție națională de colectare a informațiilor? Scopul fundamental al acestor organizații este de a căuta un avantaj național, în orice domeniu – indiferent dacă acesta este politic, economic, militar sau altfel”.
Poate cea mai cunoscută dintre aceste legături este UKUSA, acordul de informații dintre Marea Britanie și SUA, care a fost întocmit în urma celui de-Al Doilea Război Mondial. Mai departe, în timpul Războiului Rece, Marea Britanie a oferit informații valoroase, altfel inaccesibile, pentru serviciile de informații americane.
În schimb, SUA au oferit Marii Britanii acces la resursele lor, un schimb descris de cercetătorul de informații Richard Aldrich drept „teren pentru tehnologie”.
Atunci când se trage linie, fidelitățile de informații sunt construite în jurul punctului în care se intersectează interesele naționale. Astfel de intersecții nu sunt neapărat permanente și interesul național de astăzi se poate schimba mâine. Evenimentele pot duce, de asemenea, la dezvoltarea unor relații cu totul improbabile, cum ar fi legăturile raportate între serviciile de informații britanic și libian în urma invaziei Irakului.
Cine „strigă” mai tare…
Ca o ironie, în recenta desfășurare de… dezvăluiri care a generat reacția secretarului general Stoltenberg a sărit în sus China. „Este inacceptabil ca Statele Unite să-și spioneze aliații și încă și mai intolerabil să spioneze lumea.
SUA au instalat dispozitive de monitorizare în aproape 100 de ambasade și consulate ale sale în străinătate, pentru a fura secrete din aceste țări. Interceptarea de către SUA a aliaților săi europeni este doar vârful aisbergului imensei rețele globale de furt de secrete, iar SUA îi datorează comunității internaționale o explicație”, susține un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe chinez.
De ce ironie? Pentru că Guvernul Chinei este angajat în spionaj masiv peste hotare, dirijat prin diferite metode, prin intermediul Ministerului Securității Statului, Departamentului de lucru al Frontului Unit și Armatei de Eliberare a Poporului, precum și numeroaselor organizații și întreprinderi de stat.
China folosește toate tacticile moderne, inclusiv spionajul cibernetic, pentru a avea acces la informații sensibile, este ngrenată în spionaj industrial, în monitorizarea disidenților din străinătate și are o rețea redutabilă de spionaj fix în Statele Unite.
Diferite estimări oficiale susțin că daunele aduse economiei SUA de furtul pe care îl practică agențiile chineze se ridică la aproape 500 miliarde de dolari pe an.
Evident, China spionează peste tot, inclusive la aliați. În 2018, Le Monde scria că sediul Uniunii Africane, care a fost construit de China State Construction Engineering Corporation, a avut sistemele computerizate compromise între 2012 și 2017, datele de pe serverele Uniunii fiind transmise…
Pe de altă parte, combinațiile diverselor persoane din Uniunea Africană au făcut ca operațiunea să fie rapid „ascunsă sub preș”, ca să nu fie periclitate anumite interese chineze pe continent. Evident, oficial, ambele entități au negat totul. Cu multă indignare.
Potrivit firmei de cercetare în materie de securitate F5, hackerii chinezi au lansat atacuri pe scară largă împotriva computerelor finlandeze cu Internetul obiectelor înainte de summitul Rusia-Statele Unite de la Helsinki, din 2018.
În octombrie 2020, s-a dezvăluit că hackerii chinezi au compromis cea mai mare bancă de locuri de muncă din Taiwan, piratând informațiile a peste cinci milioane de oameni.
În Europa, în 2008, ministrul belgian al Justiției a acuzat guvernul chinez de spionaj electronic împotriva guvernului belgian, în timp ce ministrul de Externe a informat Parlamentul federal belgian că ministerul său a fost piratat de agenții chinezi.
În februarie 2019, un raport lansat de Serviciul European pentru Acțiune Externă estima că există 250 de spioni chinezi MSS în activitate la Bruxelles.
De ce se spionează „aliaţii” între ei? Iată principalele motive enumerate de avizați: toată lumea ştie că alianţele de azi declanşează războaiele de mâine (cândva, Germania și Franța încercau să se anihileze reciproc cu toate resursele, azi sunt aliați; la fel Germania și Rusia); Un alt motiv: fiecare membru al alianţei să controleze dacă termenii alianţei sunt respectaţi – în lumea de azi, singura sursă majoră de informaţii este interceptarea comunicațiilor; nu în ultimul rând, aliații se spionează reciproc pentru că statele prietene cunosc faptul că o alianţă militară nu presupune obligatoriu şi alianţa economică.
Roxana Istudor